Datele Eurostat spun și altceva. Povara weekendului nu cade la fel pe toți lucrătorii. Independenții și patronii lucrează mult mai des sâmbăta și duminica decât salariații clasici.
Weekendul nu mai este o excepție în multe meserii
Cele mai mari ponderi apar la lucrătorii din servicii și vânzări, unde 47,6% spun că lucrează de obicei în weekend. Foarte aproape sunt lucrătorii calificați din agricultură, silvicultură și pescuit, cu 47,2%. La ocupațiile elementare, ponderea este de 25,7%.
Cifrele arată unde se mută presiunea reală din piața muncii. Exact acolo unde activitatea urmează clientul, sezonul sau natura producției, programul clasic de luni până vineri pierde teren. În retail, ospitalitate, servicii sau agricultură, weekendul a devenit parte din modelul de business.
Nu salariații clasici duc greul cel mai mare
Doar 18,5% dintre angajații obișnuiți au declarat că lucrează de obicei în weekend. În schimb, procentul urcă puternic la cei care muncesc pe cont propriu: 45,8% la angajatori și 35,9% la lucrătorii independenți fără salariați. La lucrătorii familiali care nu sunt remunerați separat, ponderea ajunge la 45,1%.
Asta spune ceva important despre economia europeană. Flexibilitatea nu înseamnă doar libertate de program. În multe cazuri, ea înseamnă și disponibilitate permanentă. Pentru micii antreprenori, weekendul rămâne adesea timp de lucru, nu timp liber.
Sudul Europei lucrează mai mult în weekend decât Estul
La nivelul statelor membre, Grecia are cea mai mare pondere a angajaților care lucrează în weekend, cu 31,5%. Urmează Cipru, cu 31,3%, și Malta, cu 29,2%. La polul opus sunt Lituania, cu 3,0%, Polonia, cu 4,2%, și Ungaria, cu 6,2%. Diferențele acestea nu țin doar de cultură sau de preferințe. Ele spun ceva despre structura economiei din fiecare țară.
Acolo unde turismul, serviciile și munca independentă au o greutate mai mare, weekendul intră mai ușor în programul normal de lucru. Iar unde economia este organizată mai rigid, ponderea scade puternic.