Companiile de stat consumă aproape 19 miliarde de lei prin pierderi și subvenții. Profitul stă în mâna câtorva campioni

Baza de date care centralizează companiile deținute de stat identifică 1.904 societăți. Pentru 2025, 929 sunt pe profit, 467 pe pierdere, iar pentru 508 nu există încă date publicate. Profitul cumulat ajunge la 17,06 miliarde de lei, în timp ce pierderile însumează 4,43 miliarde.

Din cele 14,3 miliarde de lei acordate sub formă de subvenții și transferuri, 13,11 miliarde reprezintă plăți pentru servicii publice și infrastructură. Numai 1,19 miliarde sunt clasificate drept ajutor fără un serviciu direct în schimb.

Aproape 19 miliarde de lei nu înseamnă 19 miliarde aruncate

Transportul public, calea ferată sau termoficarea nu pot fi analizate ca un magazin privat. Statul comandă servicii pe care le consideră necesare și le compensează din buget. În 2025, 8,67 miliarde de lei au mers către transport, metrou, termoficare și apă, iar alte 4,44 miliarde către infrastructura feroviară și rutieră.

Asta nu elimină problema eficienței. Companiile care au primit subvenții au înregistrat în continuare pierderi de 1,39 miliarde de lei. Metrorex a primit 873 milioane de lei și a raportat o pierdere de 312 milioane, în timp ce STB a primit 1,88 miliarde și a ieșit aproximativ pe zero.

Analistul economic Adrian Negrescu spune că presiunea pe buget obligă statul să se uite mai atent la propriile companii. „Economia abia a crescut cu 0,8% în 2025. Consumul s-a contractat în acest an, iar mediul de afaceri cere predictibilitate, nu noi poveri fiscale”, afirmă el.

Diferența dintre o subvenție justificată de un serviciu public și pierderea produsă de management slab devine astfel esențială. Prima poate fi o alegere de politică publică. A doua este un cost care poate fi redus fără să dispară serviciul.

Cinci companii produc aproape două treimi din profit

Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica, CEC Bank și Compania Națională Aeroporturi București generează împreună aproape două treimi din profitul cumulat al companiilor de stat. Hidroelectrica singură produce aproximativ o cincime.

Analistul economic Adrian Codîrlașu a sintetizat dezechilibrul: „Cinci firme produc două treimi din profit. Peste 400 sunt pe pierdere. Subvențiile: 14,3 mld lei. Cifrele se văd, nu se povestesc”.

Când statul încasează dividende consistente de la câțiva campioni, poate apărea impresia că portofoliul funcționează bine. În realitate, performanța celor mai bune companii poate masca pierderile unui grup mult mai larg.

Negrescu atrage atenția și asupra unei alte anomalii: societăți ale statului au ele însele restanțe către stat. „Statul este dator la stat. Companiile publice au datorii fiscale la ANAF de peste 9,4 miliarde de lei”, apreciază el.

Reforma nu înseamnă automat privatizare

Dezbaterea este deseori împinsă între două extreme: păstrarea situației actuale sau privatizarea tuturor companiilor. Portofoliul statului este însă prea divers pentru o singură soluție. O companie energetică profitabilă, o societate locală fără activitate și un operator de transport public au funcții diferite.

Negrescu propune mai întâi clarificarea situației fiecărei societăți. „Reforma nu înseamnă privatizări în masă sau închideri peste noapte. Primul pas este inventarul: un registru complet, public și actualizat”, afirmă analistul.

Apoi vin criteriile de performanță și decizia pentru companiile care pierd constant. Unele pot fi restructurate, altele comasate, iar societățile fără justificare economică sau publică pot fi închise. Pentru companiile profitabile există și varianta vânzării unor pachete minoritare la bursă.

Codîrlașu susține această direcție, tocmai pentru că listarea aduce reguli de raportare și presiunea unor acționari privați. „Statul va rămâne acționar majoritar și va continua să dețină controlul decizional asupra administrării acestora. În același timp, această măsură generează venituri suplimentare la buget.”

O companie listată trebuie să publice informații financiare, să răspundă investitorilor și să respecte reguli mai stricte de guvernanță. Piața poate deveni astfel un mecanism suplimentar de control asupra managementului.

Companiile de stat se întâlnesc cu problema deficitului

România trebuie să reducă un deficit încă ridicat, iar majorările succesive de taxe au redus spațiul pentru o nouă ajustare exclusiv pe partea veniturilor. De aici vine presiunea pentru reducerea cheltuielilor și eficientizarea activelor publice. Codîrlașu insistă că ajustarea fiscală trebuie să se mute spre cheltuieli: „Deci soluția este fiscală, pentru că politica fiscală ne-a adus în situația asta”.

Companiile de stat sunt doar o parte din ecuație, dar sunt companii în care Guvernul are control direct. Nu poate decide prețul petrolului sau ritmul economiei europene. Poate însă decide cine conduce o companie publică, ce obiective primește și cât timp este tolerată o pierdere recurentă.

Reforma poate produce efecte din două direcții. Companiile neperformante pot consuma mai puține resurse, iar cele profitabile pot investi mai mult și pot genera dividende și taxe mai mari. Codîrlașu spune că ajustarea trebuie să vină mai ales din controlul cheltuielilor: „A fost ceva mai multă disciplină pe cheltuieli, comparativ cu anii anteriori. Taxele au tot crescut”.

Statul trebuie să știe mai întâi ce deține

Pentru 508 dintre cele 1.904 companii identificate nu sunt încă publicate date financiare pentru 2025. Asta face dificilă evaluarea completă a portofoliului public și arată cât de mare rămâne problema transparenței.

Când un acționar nu are la timp situația financiară a unei părți importante din propriile firme, reforma începe înainte de restructurare: începe cu evidența. Fără date comparabile despre pierderi, datorii, salarii și obiective, statul nu poate separa compania care oferă justificat un serviciu public de cea care doar consumă bani.

De aceea, cifra de 18,7 miliarde de lei trebuie citită atent. Nu sunt 18,7 miliarde de lei „pierduți”, pentru că o mare parte finanțează servicii și infrastructură. Dar în interiorul acestei sume există pierderi, ineficiențe și companii care supraviețuiesc prin sprijin public fără o traiectorie clară de redresare.

Miza reformei nu este ca toate companiile publice să devină profitabile. Unele există tocmai pentru servicii pe care piața nu le-ar furniza la același preț. Miza este ca statul să poată demonstra pentru fiecare leu plătit dacă a cumpărat un serviciu necesar sau a finanțat încă un an de ineficiență.