Febra cuprului eclipsează goana după aur. Noua bătălie pe piața metalelor se dă sub semnul reducerii resurselor

În timp ce raliul recent al prețurilor la aur a luat prin surprindere piețele financiare, un metal considerat istoric drept comun și modest a reușit să fure lumina reflectoarelor: cuprul. Fiind al doilea cel mai bun conductor electric după argint, metalul roșu traversează o schimbare majoră a cererii.

În ultima perioadă, cuprul a ajuns un activ extrem de atractiv propulsat de proiectele de tranziție energetică, electrificare și, mai recent, de expansiunea accelerată a inteligenței artificiale (AI). Conform prognozelor gigantului minier BHP, consumul global s-ar putea dubla până în 2050, când va depăși pragul de 50 de milioane de tone.

Marea întrebare, susțin analiștii, este dacă oferta va putea ține pasul cu acest ritm. Noile proiecte miniere necesită investiții masive de capital. Timpii de dezvoltare a unor capacități de producție sunt extrem de lungi. Iar descoperirea unor zăcăminte comerciale noi a devenit o raritate.

Cuprul rămâne o resursă deficitară în Europa. Necesarul de cupru al țărilor de pe Bătrânul continent este asigurat în proporție de 40% din importuri. Dar este tot mai greu de acoperit în condițiile unei competiții acerbe cu marii consumatori globali, în frunte cu China.

Deficitul va ajunge la 30% până în 2035

Dezechilibrul dintre cerere și ofertă riscă să genereze un deficit cronic de aprovizionare, care va ajunge la 30% până în 2035, potrivit estimărilor publicate de Agenția Internațională a Energiei (AIE). Investitorii au început să integreze acest scenariu încă de la finele anului 2025. Conform unui raport de analiză recent al casei de brokeraj Renta 4, cuprul a înregistrat o atractivitate superioară în raport cu aurul pentru portofoliile pe termen mediu și lung.

„Combinația dintre deficitul de aprovizionare persistent și cererea mare a permis cuprului să reziste mai bine marcării de profit. Cuprul dă dovadă de o consistență mai mare și este metalul câștigător în ultimele luni”, susțin specialiștii Renta 4.

Citigroup estimează că prețul unei tone de cupru are potențialul de a atinge pragul de 15.000 de dolari în termen de un an. Este o creștere notabilă comparativ cu nivelul actual de tranzacționare care este în jurul a 13.100 de dolari.

Raliul prețurilor a fost parțial temperat de incertitudinile politice. În special de așteptarea unei decizii finale din partea Departamentului de Comerț al SUA privind taxele vamale aplicate cuprului rafinat. Inițial, recomandarea oficială a fost de a nu impune taxe imediate. Propunerea a fost de a se introduce abia din 2027, cu o rată de pornire de 15%.

Un alt factor de volatilitate provine din Chile. Statul asigură 22% din producția mondială de cupru. Dar lunile martie și aprilie au adus scăderi istorice ale producției, de 9% și, respectiv, 14%. În acest context, Asociația Internațională a Cuprului (ICA) avertizează că piața se află într-un punct de cotitură. „În Europa, cererea va înregistra un avans de 35% până în 2050”, a explicat Ignacio Díaz, președintele asociației.

Importanța strategică a metalului este confirmată și la nivelul Comisiei Europene, prin includerea sa recentă pe lista oficială a materiilor prime critice.

Strategie pe trei fronturi

Pentru a gestiona riscurile de aprovizionare, ICA propune o abordare structurată pe trei piloni fundamentali.

Prima dintre acestea este stimularea investițiilor în noi capacități de producție. Este o măsură urgentă, având în vedere că un proiect minier nou necesită, în medie, peste 17 ani pentru a ajunge în faza operațională.

„Viteza contează. Deciziile care nu sunt luate astăzi vor avea consecințe directe în 2040 și ulterior”, avertizează Díaz. Specialistul pledează pentru parteneriate public-private și pentru extinderea activelor deja existente. Formula ar permite scurtarea semnificativă a termenelor de execuție.

O a doua direcție propusă este optimizarea capacităților de reciclare. Este soluția cu cel mai rapid impact economic. Datele Grupului Internațional de Studiu al Cuprului arată că 30% din oferta globală actuală provine deja din surse secundare. Reciclarea implică un consum energetic mult mai redus comparativ cu extracția primară.

Cea de a treia propunere vizează diversificarea geografică a explorărilor de noi resurse. Este o necesitate critică pentru a reduce concentrarea geografică a ofertei și pentru a crește reziliența lanțurilor logistice internaționale.

Planul este bun, implementarea – dificilă

La nivelul UE, Regulamentul privind materiile prime critice (CRMA) fixează ținte clare pentru blocul european. Astfel, 10% din necesar trebuie asigurat din minerit intern, 40% din procesare locală și 25% din reciclare. Macarena Gutiérrez, CEO al Atlantic Copper, consideră că strategia este corectă, însă marea provocare este în faza de implementare.

„Avem de-a face cu obiective indicative, fără angajamente obligatorii și fără un volum de finanțare clar alocat. Acest lucru îi limitează impactul real”, subliniază Gutiérrez.

În acest sens, Atlantic Copper solicită măsuri concrete, precum asigurarea unor prețuri competitive la energie, revizuirea Sistemului de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) și scheme de sprijin mai agresive pentru inovare.

Un alt obstacol structural major pentru companiile de profil este degradarea purității minereului. Potrivit IEA, concentrația medie de metal din minele de cupru active la nivel mondial a înregistrat o scădere masivă, de 40%, comparativ cu anul 1991. Presiunea este amplificată de complexitatea și costurile aferente proiectelor de tip brownfield. Proiectele de extindere ale siturilor existente au crescut cu 65% din 2020 încoace. Acestea au ajuns să egaleze aproape costurile de dezvoltare ale unor proiecte de la zero (greenfield). Iar în paralel, ritmul descoperirii de noi zăcăminte continuă să încetinească, potrivit elpais.