Fermierii români caută soluții pentru secetă. Noile tehnici genomice pot schimba agricultura 

Noile tehnici genomice sunt privite ca o șansă pentru plante mai rezistente.
Totuși, tehnologia ridică întrebări legate de brevete, trasabilitate și controlul semințelor.
În timp ce Uniunea Europeană pregătește reguli noi, România trebuie să decidă ce rol va avea.
Miza nu ține doar de producție, ci și de viitorul cercetării agricole românești.

De ce au devenit importante noile tehnici genomice

Schimbările climatice pun o presiune tot mai mare pe agricultura europeană. În România, efectele sunt deja vizibile în multe regiuni. Seceta prelungită, temperaturile extreme și apariția unor boli reduc producțiile și cresc riscurile pentru fermieri. În acest context, noile tehnici genomice, cunoscute prin prescurtarea NGT, sunt prezentate ca o posibilă soluție. Prin astfel de metode, plantele pot deveni mai rezistente la lipsa apei, la dăunători sau la anumite boli, potrivit Newsedge.

Pentru mulți agricultori, discuția nu mai este doar una tehnică. Ea ține direct de supraviețuirea economică a fermelor. Un soi care rezistă mai bine la arșiță poate însemna pierderi mai mici într-un an dificil. Totuși, o parte a fermierilor cere acces rapid la inovație. Alte organizații solicită reguli ferme, pentru ca tehnologia să nu creeze dependență față de marile companii.

Cum modifică NGT plantele și de ce nu sunt identice cu OMG

Noile tehnici genomice sunt metode moderne de modificare precisă a materialului genetic al unei plante. Cea mai cunoscută tehnologie din acest domeniu este CRISPR-Cas9, premiată cu Nobel pentru Chimie în 2020. Diferența față de organismele modificate genetic clasice este importantă. În cazul OMG-urilor tradiționale, în genomul plantei se introduce material genetic din altă specie. Prin NGT, modificările se fac în ADN-ul propriu al plantei.

Practic, cercetătorii pot activa, dezactiva sau corecta anumite trăsături deja existente. Rezultatul poate fi o plantă mai adaptată la condiții grele de mediu. Procesul este și mai rapid decât ameliorarea clasică, folosită timp de generații. Specialiștii atrag atenția că NGT nu trebuie asociate automat cu pericolul. În același timp, ele nu pot fi tratate fără control. Contează modificarea făcută, planta vizată, scopul urmărit și condițiile de cultivare.

Regulile europene și poziția României

România nu are în prezent o lege separată pentru noile tehnici genomice. Cadrul juridic depinde de legislația europeană și de normele privind organismele modificate genetic. La nivelul Uniunii Europene se discută un regulament nou. Propunerea împarte plantele obținute prin NGT în două categorii. Prima include plante cu modificări care ar putea apărea natural sau prin ameliorare convențională.

Pentru grupa NGT1, procedurile de introducere pe piață ar putea fi simplificate. A doua categorie, NGT2, vizează modificări mai complexe. Pentru ele ar rămâne cerințe apropiate de regimul aplicat OMG-urilor, inclusiv autorizare și evaluare de risc, în timp ce pentru România, decizia europeană are efecte directe. Dacă regulile vor fi prea restrictive, fermierii români pot pierde teren față de competitori. Dacă vor fi prea relaxate, pot apărea probleme privind controlul semințelor și drepturile fermierilor.

Fermierii cer acces, dar și garanții

Mulți fermieri români nu resping cercetarea genetică. Dimpotrivă, ei văd în NGT o șansă pentru culturi mai stabile. Seceta, arșița, bolile, buruienile și dăunătorii sunt printre cele mai mari probleme din câmp. Iulia Blagu, fermier din Urziceni, județul Ialomița, consideră că toleranța la secetă este esențială. Ea susține că agricultorii au nevoie de tehnici moderne, mai ales când alte regiuni ale lumii le folosesc deja.

Nicoleta Olteanu, director executiv ACCPT Vrancea, atrage atenția asupra competitivității. Fermierii europeni nu concurează în aceleași condiții cu producători din state unde NGT sunt reglementate mai flexibil. Statele Unite, Argentina, Brazilia, Canada, Japonia, Australia și Regatul Unit folosesc deja proceduri mai simple pentru anumite plante editate genomic. În aceste țări, cercetarea aplicată avansează într-un ritm mai rapid. Fermierii români cer acces la tehnologie, dar nu oricum. Ei vor reguli clare pentru trasabilitate, brevete și responsabilitate juridică. O temere importantă privește posibilitatea ca sămânța să ajungă controlată de câteva companii mari.

Resursele genetice și miza pentru viitor

Dezbaterea despre NGT nu poate fi separată de protejarea resurselor genetice românești. Soiurile tradiționale, colecțiile de plante și băncile de gene reprezintă o bază valoroasă pentru cercetarea viitoare. European Cooperative Programme for Plant Genetic Resources, fondat în 1980, are un rol important în conservarea biodiversității agricole. Programul reunește state europene, institute de cercetare și bănci de gene. Pentru România, participarea la astfel de rețele este importantă. Patrimoniul genetic agricol acumulat prin cercetare și selecție poate deveni un avantaj major. El poate ajuta la dezvoltarea unor soiuri adaptate la solurile și clima locală.

Riscul apare când România se limitează la importul de tehnologie și material genetic. Fără investiții în cercetare publică, țara noastră poate pierde o oportunitate strategică. În loc să creeze soluții proprii, ar putea depinde de produse dezvoltate în alte state. Adevărata întrebare nu este dacă agricultura românească are nevoie de noile tehnici genomice. Presiunea climatică arată că inovația devine necesară. Întrebarea importantă este în ce condiții vor fi folosite NGT și cine va beneficia de pe urma lor. România are suprafețe agricole mari, soluri fertile și experiență în ameliorarea plantelor. Cu reguli echilibrate și cercetare susținută, NGT pot deveni un avantaj. Fără strategie, ele pot aduce doar dependență, costuri mai mari și pierderea controlului asupra semințelor.