Guns-to-Caviar, un indicator pentru perioadele de prosperitate economică. Cum prezic viitorul achizițiile de avioane

Autorii indicatorilor economici, mai ales ai celor neconvenționali, nu sunt întotdeauna specialiști în domeniul financiar. De exemplu, Richard Aboulafia este un respectat consultant și analist în domeniul industriei aeronautice. A consiliat numeroase companii din SUA, Europa și Asia din sectorul aviației comerciale și militare și este un analist apreciat al pieței aeronautice globale. Numele său a intrat în atenția publicului însă atunci când rezultatele analizelor l-au condus la crearea unui indicator neobișnuit – Guns-to-Caviar.

Indicele, creat în urmă cu aproape două decenii, compară cheltuielile la nivel mondial pentru avioane militare („Guns”) cu cele pentru avioanele de afaceri – „Caviar”, considerat de Aboulafia un simbol al luxului.

Simplu, dar cu implicații profunde

Criticii susțin că ideea indicelui este asemănătoare cu cea a conceptului economic „Guns and Butter” („Arme și unt”). Conceptul tratează soluțiile de compromis adoptate de guverne atunci când distribuie alocările bugetare între programele de apărare/înarmare și cele sociale. Abordarea este utilizată cu precădere de către istoricii și economiștii americani, folosită când analizează deciziile bugetare luate în timpul conflictelor militare.

Adepții Guns-to-Caviar spun însă că ideea indicelui este mult mai simplă și mai aplicată. Practic, acesta calculează raportul dintre costurile cu înarmarea, respectiv achiziționarea de avioane militare, și cheltuielile făcute de magnații lumii pentru a-și cumpăra avioane personale.

Aboulafia susține că, atunci când una dintre cele două valori înregistrează o creștere semnificativă peste medie, se prefigurează schimbări importante. În cazul majorării achizițiilor de avioane militare, semnalul este cel al iminenței unui conflict sau al proximității lui geografice. Exemplul creșterii cheltuielilor de înarmare în țările vecine Ucrainei este elocvent. Dacă se înregistrează o creștere a comenzilor de avioane private, aceasta este interpretată ca un simbol al încrederii mediului de afaceri în oportunitățile economice viitoare.

Consultantul subliniază însă și un minus important al indicelui „Guns-to-Caviar”. Și anume că este un indicator întârziat al perioadelor de prosperitate. Dar și al celor de înarmare sau chiar război. În cazul comenzilor de jet-uri private, livrările efective se realizează abia după un an. Pentru avioanele militare, durata este de doi ani sau mai mult pentru aeronavele de ultimă generație.

Un indice „întârziat”, care se verifică

La momentul creării indicatorului, în anul 2005, Aboulafia declara: „Vestea bună este că indicele nu este încă supraunitar. (Valoarea achizițiilor de avioane militare nu o depășise pe cea a aeronavelor private – n.r.) Vestea proastă este că această tendință minunată, pare să fi atins un platou. Și ar putea chiar să regreseze puțin.”

Nu a fost să fie așa, dar asta nu înseamnă că indicele Guns-to-Caviar nu se verifică. Potrivit consultantului, la finalul anilor ’80, când bugetele de apărare din epoca Războiului Rece atinseseră maxime istorice, raportul dintre avioanele de luptă și cele private era de aproape 10 la 1.

În prima parte a anilor ’90, a început să scadă rapid, ca urmare a diminuării tensiunilor geopolitice. În 1996 ajunsese deja la 2 la 1. Ulterior a stagnat în jurul unei valori egale. La finalul decadei, cheltuielile pentru avioane private s-au dublat. Dar raportul s-a inversat brusc după evenimentul din 11 septembrie 2001.

Decalajul s-a menținut o perioadă din cauza scandalurilor economice care au afectat încrederea mediului de afaceri. Diferența a început să scadă semnificativ din 2003-2004, când petro-șeicii din Orientul Mijlociu, magnații mexicani, mogulii indieni, industriașii chinezi și tinerii miliardari din Silicon Valley au vrut să-și etaleze averea. Rezultatul a fost că, în 2005, achizițiile de jet-uri de lux au crescut cu 50%.

Guns-to-Caviar rămâne actual

Marea criză economică din 2008 a redus cererea de aeronave private. Dar comenzile pentru vârfurile de gamă, cu prețuri de peste 25 de milioane de dolari, au rămas crescute, alimentate de cererile venite din Orientul Mijlociu, Rusia, China și India.

În perioada care a urmat, balansul indicelui Guns-to-Caviar a continuat. Achizițiile de aeronave personale s-au menținut însă ușor pe plus. Declanșarea conflictului din Ucraina a inversat din nou raportul de forțe. Bbugetele de apărare majorate au inclus alocări generoase pentru avioanele militare.

Într-un post recent în care anunța noua sa carte, „Time Machines: Business Aviation’s Dynamic Journey”, Richard Aboulafia are un comentariu interesant asupra modului în care achizițiile de avioane reflectă evenimentele istorice.

„Scrierea istoriei oricărei piețe implică analizarea factorilor economici, politici și societali mai largi care au accelerat sau au afectat cererea și oferta. Dar aviația de afaceri este legată în special de tendințe mai ample. Era dereglementării Reagan/Thatcher, sfârșitul Războiului Rece, marele val de globalizare din anii 1990, atentatele din 11 septembrie, marea criză economică, ascensiunea piețelor emergente, dar și a persoanelor cu avere netă extrem de mare și multe alte evoluții macro au avut un impact profund asupra dezvoltării acestei industrii. Apoi, există măsura mea ciudată preferată: indicele «Guns-to-Caviar». Acum, armele câștigă din nou. Privind în perspectivă, va fi interesant de văzut dacă presiunea împotriva capitalismului de piață, exercitată de președinția Trump, va avea un impact în cele din urmă asupra aviației de afaceri.”

Concluzia sa este evidentă – indicele Guns-to-Caviar rămâne actual și după 20 de ani.