Politica industrială în era bateriilor. Lecțiile oferite de China, Indonezia și Maroc

Țările analizate în raport sunt China, Indonezia și Maroc. Documentul începe cu situația Chinei, prezentată drept exemplu al unui ansamblu coordonat de politici prin care țara a reușit să câștige cote importante pe piața mondială de-a lungul întregului lanț valoric.

Cazul Indoneziei evidențiază dificultățile unei asemenea abordări. Politicile adoptate de această țară au avut rezultate foarte bune în atragerea investițiilor în etapele de procesare a nichelului utilizat pentru producția de baterii. Indonezia întâmpină însă dificultăți în extinderea către următoarele verigi ale lanțului, respectiv fabricarea bateriilor și a vehiculelor electrice.

Marocul are ambiții similare privind dezvoltarea unei producții integrate pe verticală, bazându-se pe avantajele existente. De la minerit până la industria prelucrătoare. Strategia se află însă încă într-o etapă incipientă, iisd.org.

O politică industrială eficientă nu se bazează doar pe subvenții

Aaron Cosbey, cercetător principal în cadrul IISD și unul dintre autorii raportului, a explicat că o politică industrială eficientă trebuie să combine mai multe tipuri de măsuri, în loc săse bazeze doar pe subvenții acordate anumitor fabrici sau sectoare.

Guvernele au nevoie de infrastructură, educație, cercetare și dezvoltare, proceduri eficiente de autorizare și alte măsuri economice cu aplicare largă. Politicile dedicate anumitor sectoare pot susține ulterior producția, cererea consumatorilor, infrastructura de încărcare, dezvoltarea exporturilor și investițiile. China oferă cel mai clar exemplu al unei abordări integrate. Sprijinul acordat industriei bateriilor și vehiculelor electrice a fost dezvoltat pe parcursul mai multor ani și a inclus stimulente pentru producție, investiții în cercetare și infrastructură. Dar și politici menite să creeze o piață internă extinsă pentru automobilele electrice.

Cosbey a atras atenția că succesul Chinei este rezultatul unei planificări pe termen lung, nu al unei intervenții rapide. Vehiculele electrice, bateriile și alte tehnologii curate au fost identificate drept sectoare strategice cu mult înainte ca aceste industrii să ajungă la dimensiunea actuală.

Lecția pentru Canada este că prosperitatea viitoare depinde de identificarea industriilor cu potențial de creștere pe termen lung și de dezvoltarea capacităților necesare pentru a concura în aceste domenii.

Indonezia a interzis exporturile de nichel neprelucrat

Indonezia a adoptat o strategie diferită. Fiind cel mai mare producător mondial de nichel, țara a interzis exporturile de minereu neprelucrat. Totul în încercarea de a păstra o parte mai mare din valoarea adăugată în economia internă. Companiile care doreau să exploateze nichelul indonezian au fost obligate să investească în capacități locale de procesare.

Această politică a atras investiții importante în procesarea nichelului. Însă Indonezia a avut mai puțin succes în extinderea strategiei către producția de baterii și vehicule electrice. Potrivit lui Cosbey, experiența țării arată că deținerea controlului asupra unui mineral critic poate facilita dezvoltarea capacităților de procesare. Dar nu conduce automat la apariția unei industrii prelucrătoare integrate în etapele următoare ale lanțului valoric.

Marocul a urmat o altă direcție. Țara dispunea deja de o industrie auto importantă, orientată către export, de experiență în industria chimică bazată parțial pe fosfați, de forță de muncă specializată și de acces preferențial la piața europeană. Marocul folosește acum aceste avantaje pentru a atrage investiții în producția de baterii și vehicule electrice.

Cosbey consideră că exemplul Marocului evidențiază un principiu important al politicii industriale. Mai exact, țările au șanse mai mari de succes atunci când dezvoltă industrii noi pornind de la competențele și avantajele pe care le dețin deja. Asta în loc să aleagă sectoare fără legătură cu structura economiei existente.