Potențialul de creștere al economiei României a scăzut la 2%. Investițiile ar putea ridica ritmul până la 2,7%

România continuă procesul de convergență cu Europa Occidentală, însă într-un ritm mai lent. După două decenii de recuperare rapidă, sursele care au susținut avansul economiei își pierd treptat din forță.

Provocarea nu mai ține doar de volumul investițiilor. Tot mai importantă devine capacitatea economiei de a transforma infrastructura și capitalul acumulat în productivitate mai mare.

Creșterea potențială este mult sub nivelul de dinaintea pandemiei

PIB-ul pe locuitor al României, calculat la standarde de putere de cumpărare, a urcat de la aproximativ 44% din media UE în 2007 la 78% în 2025. Procesul a fost susținut de investiții străine, transfer tehnologic și mutarea forței de muncă spre activități cu productivitate mai ridicată. Integrarea în Uniunea Europeană a amplificat, la rândul său, fluxurile de capital.

Economia a crescut însă cu numai 0,7% în 2025, iar ING estimează o contracție anuală în 2026. Pentru 2027-2028, analiza indică o revenire a creșterii spre aproximativ 2,2%. O parte importantă a slăbiciunii actuale este ciclică. Consolidarea fiscală, inflația ridicată, consumul redus și cererea externă slabă trag temporar economia în jos.

Problema structurală este însă ritmul pe care România îl poate susține fără să genereze permanent presiuni inflaționiste. „Răspunsul nostru este de aproximativ 2,0% astăzi”, arată Valentin Tătaru.

Nivelul este cu mult sub estimările de dinaintea pandemiei. FMI evalua creșterea potențială la circa 3,7% în perioada 2017-2019. ING consideră însă că actuala perioadă slabă poate exagera deteriorarea structurală. Odată cu continuarea ciclului investițional, ritmul potențial ar putea urca la 2,4%-2,7% în perioada 2027-2029.

Testul vine după vârful investițiilor publice

Problema României nu este lipsa investițiilor, potrivit analizei. Formarea brută de capital fix s-a situat recent în jurul unui sfert din PIB, iar investițiile publice au rămas foarte ridicate. Drumurile, căile ferate, infrastructura energetică și rețelele digitale măresc direct stocul de capital al economiei.

Infrastructura mai bună poate reduce costurile de transport, extinde piețele muncii și îmbunătăți accesul companiilor la energie și servicii. Punctul de cotitură apare însă după 2026. Mecanismul de Redresare și Reziliență s-a încheiat în august, iar fondurile europene ar urma să rămână importante, dar sub nivelurile de vârf.

Pe măsură ce investițiile publice se temperează, sectorul privat va trebui să preia o parte mai mare din efort. Dacă infrastructura nouă atrage fabrici, proiecte logistice, investiții energetice și digitalizare, capitalul poate continua să contribuie semnificativ la creștere. În caz contrar, România riscă să încheie un ciclu amplu de investiții fără o îmbunătățire comparabilă a ritmului permanent de creștere.

Demografia apasă asupra economiei

Populația României a coborât de la 23,2 milioane de persoane în 1990 la aproximativ 19 milioane în 2025. În același interval, segmentul cu vârste între 20 și 64 de ani s-a redus de la 13,4 milioane la circa 11 milioane. OCDE estimează că acesta ar putea ajunge la numai 8,5 milioane până în 2050.

Presiunea demografică poate fi însă atenuată printr-o participare mai mare la piața muncii, un grad mai ridicat de ocupare și îmbunătățirea competențelor. În 2025, rata de ocupare a persoanelor între 20 și 64 de ani era de 69% în România, față de 76,1% în Uniunea Europeană.

În cazul femeilor, rata era de numai 59,5%. FMI estimează că reducerea decalajului de participare față de media UE ar putea mări forța de muncă cu 14,5% și PIB-ul potențial cu aproximativ 6,5%. Efectul s-ar reflecta în nivelul economiei, nu într-un avans anual de aceeași amploare.

Productivitatea devine principala problemă

Cea mai mare parte a încetinirii față de perioada de convergență rapidă vine din productivitate. Productivitatea reală a muncii pe oră a crescut cu aproximativ 4,5% anual între 2015 și 2019. Ritmul a coborât spre 2% în perioada 2020-2025. O parte din încetinire era de așteptat. Pe măsură ce economia s-a apropiat de nivelurile europene, câștigurile rapide din transfer tehnologic și realocarea forței de muncă s-au redus.

România păstrează însă un decalaj semnificativ la cercetare, inovare și educație. Cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare reprezentau aproximativ 0,5% din PIB în 2025, față de 2,2% în Uniunea Europeană. Doar 8,8% dintre companii au introdus o inovație de produs sau proces în perioada 2020-2022. Rata absolvirii învățământului terțiar pentru categoria 25-34 de ani era de 23,2%, aproximativ jumătate din media UE.

ING arată că România are deja companii și sectoare foarte productive. Problema este răspândirea tehnologiilor, competențelor și practicilor bune de management către restul economiei.

Inteligența artificială poate aduce un impuls

Digitalizarea și inteligența artificială ar putea deveni tot mai importante, inclusiv pentru compensarea deficitului de forță de muncă. Un studiu al Băncii Mondiale estimează că adoptarea mai largă a tehnologiilor digitale și a instrumentelor bazate pe AI ar putea ridica în timp productivitatea muncii cu până la 10%-15% în România, Bulgaria, Croația și Polonia.

Estimarea reprezintă un câștig cumulat de productivitate, nu un avans anual de aceeași dimensiune. ING nu include în scenariul său de bază o accelerare puternică generată de AI. O adoptare mai rapidă ar putea însă adăuga câteva zecimi de punct procentual creșterii potențiale anuale. Efectele depind de investițiile în competențe, cercetare, management, finanțare și capacitatea companiilor de a implementa noile tehnologii.

O economie mai lentă pune presiune pe salarii și buget

O creștere potențială de aproximativ 2% nu înseamnă că PIB-ul real nu poate avansa temporar mai repede. Economia poate crește peste acest nivel atunci când recuperează un deficit de producție. Pe termen lung, însă, ritmul potențial influențează evoluția salariilor, veniturilor bugetare și datoriei publice.

Dacă productivitatea crește cu aproximativ 2%, majorările repetate ale salariilor reale cu 5%-7% devin dificil de susținut. Acestea pot presa marjele companiilor, prețurile sau competitivitatea. Un potențial mai redus înseamnă și venituri bugetare care cresc mai lent. În același timp, stabilizarea datoriei publice devine mai dificilă.

Chiar și un ritm potențial de aproximativ 2,5% ar permite României să recupereze în continuare din decalajul față de UE, dacă economia europeană avansează cu 1%-1,5%. Diferența față de ultimele două decenii este că următoarea etapă va depinde mai puțin de simpla acumulare de capital și mai mult de cât de eficient sunt folosite investițiile deja realizate.