Producția de țiței a României scade cu 8,6% la început de 2026. Importurile se retrag și ele cu 17,8%

La prima vedere, reculul importurilor de petrol poate părea o veste bună. În realitate, tabloul este mai complicat. Producția internă continuă să scadă, iar prognozele oficiale arată că declinul nu se oprește aici. România extrage mai puțin din zăcămintele proprii, într-un moment în care piața energiei rămâne volatilă.

Scade producția, dar nu pentru că România consumă brusc mai puțin

Datele INS arată clar că reculul vine în primul rând din producția internă. Minusul de 8,6% din ianuarie-februarie confirmă trendul de uzură al sectorului upstream românesc. Nu vorbim despre un accident punctual. Vorbim despre un declin care apare pe fondul maturizării zăcămintelor și al limitelor de producție ale infrastructurii existente.

Comisia Națională de Strategie și Prognoză merge în aceeași direcție. În ultima prognoză a echilibrului energetic, instituția estimează pentru perioada până în 2027 un ritm mediu anual de scădere de 2,5% al producției de țiței. Pentru 2026 este estimată o producție de 2,68 milioane tone, iar pentru 2027 una de 2,63 milioane tone.

Explicația oficială este simplă și deloc nouă. Scăderea vine din declinul natural al zăcămintelor și din menținerea în exploatare a unităților existente. Cu alte cuvinte, România produce mai puțin nu pentru că a decis să extragă mai puțin, ci pentru că baza sa de resursă îmbătrânește.

Importurile au scăzut acum, dar prognoza spune că vor urca din nou

În primele două luni din an, importurile de țiței au trecut de 1,256 milioane tone. Față de aceeași perioadă din 2025, reducerea a fost de 271.700 tone. Asta înseamnă un minus de 17,8%, mai accentuat decât reculul producției interne.

Totuși, această scădere de început de an nu schimbă direcția de fond. CNSP estimează că importurile de țiței vor crește cu 7,4% în 2026, până la 7,52 milioane tone. Pentru 2027, prognoza arată încă un avans, de 7,8%. Asta sugerează că reculul de acum nu este începutul unei independențe energetice mai mari, ci mai degrabă o mișcare temporară într-un sistem care va avea nevoie de petrol adus din afară.

Aici apare miza economică reală. Când producția internă scade, iar importurile sunt așteptate să urce din nou, dependența structurală nu dispare. Doar își schimbă ritmul de la o lună la alta. Pentru o economie care încă folosește petrol în transport, industrie și petrochimie, asta înseamnă o expunere mai mare la piața externă și la șocurile de preț.

România extrage mai puțin și rămâne prinsă între zăcăminte mature și piața externă

Datele de acum spun ceva destul de rece despre sectorul petrolier local. România nu mai are problema unei producții insuficient valorificate. Sunt problemele unei producții care scade constant și ale unei nevoi tot mai clare de a compensa din import. Când zăcămintele mature trag în jos oferta internă, spațiul de manevră se mută din subsol în comerțul extern.

De aceea, cifra de 379.700 tone nu este doar o statistică de început de an. Ea arată cât de repede pierde teren producția locală într-un sector unde declinul natural nu iartă. Iar când prognoza oficială spune că extracția va continua să scadă și în 2026, și în 2027, discuția nu mai este dacă România va importa mai mult, ci cât de mult și la ce preț.