Ratingul României stă pe ultima treaptă sigură. Deficitul de 1,75% ajută, dar nu salvează anul fără reforme

Testul real vine în restul anului. Ratingul de țară este deja pe ultima treaptă recomandată investițiilor la marile agenții, iar o retrogradare ar împinge România în categoria „junk”. În acel moment, bunul început de an ar deveni insuficient, pentru că piețele nu judecă doar execuția bugetară de moment, ci și capacitatea statului de a continua ajustarea și de a stăvili deficitul bugetar.

Problema este că această capacitate depinde de mai multe lucruri simultan. România are nevoie de deficit mai mic, bani din PNRR, reforme livrate în practică și un guvern cu mandat deplin. Dacă una dintre aceste piese lipsește, riscul revine imediat.

Un început bun nu este un verdict final

Deficitul bugetar după primele cinci luni a fost de 35,94 miliarde lei, față de 64,23 miliarde lei în aceeași perioadă din 2025. Veniturile totale au urcat cu 9,2%, până la 279,49 miliarde lei, iar cheltuielile totale au scăzut nominal cu 1,5%, la 315,43 miliarde lei.

Ca pondere în PIB, cheltuielile au coborât de la 16,7% la 15,3%. Pe hârtie, aceasta este o ajustare clară. Statul a cheltuit mai puțin raportat la dimensiunea economiei și a reușit să reducă puternic diferența față de anul trecut.

Totuși, o execuție bună pe cinci luni nu înseamnă automat un an bun. Finalul de an aduce mereu presiuni mai mari. Apar plăți amânate, investiții care trebuie decontate, cheltuieli sociale rigide și tensiuni politice care pot relaxa disciplina.

De aceea, prudența trebuie să continue până în decembrie, nu doar până la următorul comunicat bun.

Ratingul este deja în zona critică

România este încă în categoria recomandată investițiilor, dar se află pe ultima treaptă. Această poziție este fragilă. O singură retrogradare poate muta țara în categoria nerecomandată investițiilor, adică în zona „junk”.

Acest risc nu este teoretic. Fitch are o evaluare programată la final de iulie, iar următoarele luni vor conta pentru modul în care agențiile citesc stabilitatea politică, deficitul, PNRR și credibilitatea măsurilor fiscale.

Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, avertizează direct asupra acestui prag. „Ar fi foarte rău ca România să sufere o deteriorare a riscului suveran, să ajungă la nivel de «junk», acum avem, totuși, un investment grade. Deja se aud în spațiul public tot felul de idei năstrușnice, care ar agrava din nou starea bugetului public.”

Aceasta este miza. România nu mai are mult spațiu pentru experimente fiscale. Dacă deciziile greșite reapar, ratingul poate deveni nota de plată imediată.

Ce înseamnă, pentru economie, eticheta de „junk”

O retrogradare nu este doar o etichetă pusă de agenții. Ea schimbă costul banilor. Statul s-ar împrumuta mai scump pentru finanțarea deficitului și pentru refinanțarea datoriei publice. O parte dintre investitorii instituționali ar putea fi obligați să reducă expunerea pe titluri românești.

Efectul s-ar transmite apoi în economie. Dobânzile mai mari pentru stat pot duce la costuri mai ridicate pentru companii, bănci și populație. Creditul devine mai scump, investițiile se amână, iar finanțarea deficitului consumă mai mult din buget.

Într-un astfel de scenariu, reducerea deficitului din primele luni nu ar mai conta suficient. Piețele ar privi înainte și ar întreba dacă România poate păstra disciplina fiscală pe termen mai lung. De aceea, riscul de junk nu este doar o problemă de imagine. Este un risc de cost.

Moody’s se uită la politică, nu doar la cifre

Moody’s a avertizat că incertitudinea politică prelungită și lipsa unei majorități parlamentare funcționale pot pune presiune asupra consolidării fiscale și asupra implementării reformelor asumate de România. Aceasta este partea care complică începutul bun de an.

Agenția nu se uită doar la deficitul pe cinci luni. Se uită la capacitatea statului de a duce mai departe ajustarea, de a adopta măsuri după 2026 și de a respecta angajamentele privind PNRR.

Scenariul de bază al Moody’s prevede reducerea deficitului de la 7,9% din PIB în 2025 la 6,5% în 2026 și la 5,9% în 2027. Dar atingerea acestor ținte depinde de continuarea consolidării fiscale și de măsuri credibile.

Mai pe românește, cifra bună de la începutul anului este doar „coperta” economiei noastre , iar agențiile vor să citească tot capitolul nu doar o copertă frumoasă.

Guvernul interimar poate ține corabia, nu poate schimba direcția

România funcționează într-un context politic sensibil. Un guvern interimar poate administra treburile curente, dar are capacitate limitată de a lua decizii majore. În perioade normale, această limitare poate fi gestionabilă. În perioade de dezechilibre mari, devine un risc.

Ajustarea fiscală cere decizii grele. Unele țin de cheltuieli, altele de colectare, administrație, prioritizarea investițiilor și reforme instituționale. Acestea nu pot fi împinse la nesfârșit printr-un regim de avarie.

Daniel Dăianu leagă direct credibilitatea de continuitatea consolidării fiscale. „Acum contează ce trebuie făcut pentru a nu se curma procesul de consolidare fiscală, de care depind credibilitatea țării, accesul la finanțare și refinanțare. Țara trebuie să fie guvernată acum, cu responsabilitate și luciditate”.

Acesta este punctul central al materialului. România nu are nevoie doar de un deficit mai mic pe moment. Are nevoie de guvernare capabilă să apere acea corecție.

PNRR nu vine pentru documente frumoase

Restul anului depinde și de banii europeni. PNRR poate ajuta România să finanțeze investiții fără să împingă toată povara în datorie. Dar acești bani nu vin doar pentru documente conforme, trimise la Bruxelles în formă corectă.

Ei vin pentru reforme și investiții făcute în practică. Pentru jaloane îndeplinite, proiecte duse la capăt și capacitate administrativă. De aceea, PNRR este mai mult decât un instrument de finanțare. Este un test de funcționare a statului.

Moody’s arată că România a accelerat implementarea planului, cu un grad de realizare de aproximativ 70% după ultima plată aprobată de Comisia Europeană. Totuși, eventualele întârzieri în formarea unui guvern stabil pot afecta reformele și investițiile rămase.

Aici se vede diferența dintre conformitate și livrare. Un dosar poate arăta bine. O reformă trebuie să funcționeze.

Deficitul bugetar alimentează inflația

Ajustarea fiscală nu este importantă doar pentru rating. Ea este importantă și pentru inflație. Un deficit persistent ridicat pune presiune pe prețuri, pe dobânzi și pe cursul de schimb. În final, populația plătește dezechilibrul prin costuri mai mari.

Analistul economic Adrian Codîrlașu explică mecanismul în termeni direcți. „Deficitul bugetar persistent ridicat ne duce la inflaţie, pentru că înseamnă, de fapt, tipărirea de bani. În momentul în care Guvernul emite o obligaţiune, practic tipăreşte bani, ceea ce generează inflaţie.”

De aceea, discuția despre rating nu este separată de viața de zi cu zi. Dacă deficitul rămâne mare, inflația rămâne greu de coborât. Dacă inflația rămâne mare, dobânzile rămân sus. Totuși, dacă dobânzile rămân sus, finanțarea devine mai scumpă. Practic, ratingul este doar expresia externă a unei probleme interne.

O reducere aplicată pe deficitul bugetar nu trebuie făcută oricum

România trebuie să reducă deficitul, dar modul în care o face contează. O ajustare bazată doar pe taxe poate lovi consumul, poate împinge costurile în prețuri și poate reduce capacitatea firmelor de a investi. O ajustare bazată doar pe tăieri brutale poate afecta servicii publice și investiții utile.

Codîrlașu insistă asupra cheltuielilor. „Orice taxă, indiferent cui îi este impusă, consumatorul sfârşeşte prin a o plăti. Prin urmare, o soluţie ar fi o reducere aplicată pe deficitul bugetar prin scăderea cheltuielilor publice”.

Aceasta este una dintre cele mai grele părți ale ajustării. Statul trebuie să distingă între risipă și investiție, între cheltuieli rigide și cheltuieli care produc creștere, între protecție socială necesară și promisiuni nesustenabile.

Agențiile de rating nu cer doar cifre mai mici, mai ales la deficitul bugetar. Cer credibilitate în felul în care România ajunge la acele cifre.

Un an dificil, care a început bine

Execuția bugetară pe primele cinci luni oferă un argument pozitiv. România poate arăta că deficitul a scăzut consistent și că există o corecție față de 2025. Acest lucru contează în dialogul cu agențiile de rating, care se uită la deficitul bugetar.

Dar argumentul are limite. Dacă restul anului aduce relaxare fiscală, blocaj politic sau întârzieri în PNRR, începutul bun poate fi anulat. În economie, direcția este mai importantă decât fotografia de moment.

Dăianu amintește cât de lung este drumul până la normalizare. Reducerea deficitului de la 9,3% din PIB în 2024 la 7,9% în 2025 a fost o corecție majoră, dar reperul european rămâne 3% din PIB.

Asta înseamnă că România nu a ieșit din zona de risc. A început doar să se îndepărteze de margine.

Credibilitatea se construiește greu și se pierde repede

În fața agențiilor de rating, România trebuie să arate continuitate. Nu ajunge să aibă o lună bună sau cinci luni bune. Trebuie să arate că poate păstra traiectoria, chiar într-un context politic complicat.

Un guvern interimar poate transmite prudență, dar nu poate înlocui o majoritate stabilă și un program fiscal coerent. Dacă deciziile grele sunt amânate, agențiile pot interpreta această amânare ca risc de politică publică.

În plus, România are vulnerabilități suplimentare. Puțin peste jumătate din datoria publică este denominată în valută, ceea ce o expune la fluctuații de curs. Într-o perioadă de incertitudine, această expunere poate majora costurile de finanțare.

Ratingul nu se pierde doar printr-o cifră slabă. Se pierde prin lipsă de direcție.

Eticheta „junk” ar șterge efectul începutului bun

Dacă România ar fi retrogradată în categoria junk, costul ar fi imediat mai mare decât beneficiul simbolic al deficitului redus pe primele cinci luni. Statul s-ar împrumuta mai scump, investitorii ar cere prime de risc mai mari, iar o parte din capital ar putea evita titlurile românești.

În acel scenariu, corecția de început de an ar părea insuficientă. Ar fi ca o economie făcută într-o gospodărie care apoi pierde bani printr-un credit mult mai scump.

De aceea, anul 2026 nu este despre a bifa o cifră bună la cinci luni. Este despre a demonstra că acea cifră poate fi menținută prin politici coerente, reforme și control al cheltuielilor.

România a început mai bine. Dar ratingul se decide pe restul drumului.

Prudența trebuie să țină tot anul

Riscul major este ca începutul bun să fie tratat ca o victorie, deși nu este. Este doar o șansă de a arăta agențiilor, investitorilor și partenerilor europeni că România poate corecta dezechilibrele fără să fie împinsă de piețe.

Pentru asta, prudența trebuie să continue și să țină tot anul. Deficitul trebuie ținut sub control. PNRR trebuie livrat prin reforme reale. Cheltuielile trebuie prioritizate. Iar guvernarea trebuie să depășească logica interimatului.

Altfel, ratingul poate coborî exact când România încearcă să arate că s-a stabilizat. Iar atunci, bunul început de an ar fi fost doar o pauză scurtă într-o problemă mult mai mare.