Românii consumă cu 11,9% mai puțin curent, dar România exportă mai mult. Economisim energie sau economia începe să frâneze?

Cifra de 11,9% amestecă mai multe fenomene într-un singur procent: prețuri mai mari, vreme, eficiență, autoconsum din panouri și o economie care încetinește. Iar energia pe care nu o consumăm din rețea nu este automat energie „economisită”.

Mai există și o problemă de ceas. România poate avea surplus la prânz, când panourile produc din plin, și deficit câteva ore mai târziu, după apus. Așa ajung exporturile mai mari să coexiste cu importuri scumpe exact când sistemul este mai tensionat.

Un recul de 11,9% nu poate fi explicat printr-o singură cauză

În perioada ianuarie-iulie, consumul final de energie electrică a fost de 28,076 miliarde kWh, cu 4,3% mai mic. Consumul economiei a coborât cu 1,8%, iluminatul public cu 7%, iar gospodăriile au tăiat 11,9%. Diferența este prea mare pentru a pune totul pe seama unei singure schimbări de comportament.

Dumitru Chisăliță, de la Asociația Energia Inteligentă, observa fenomenul încă după primele patru luni, când reculul casnic ajunsese la 10,1%. „Consumul populației s-a redus cu 10,1%, o scădere excepțional de mare pentru doar un an. Există mai multe explicații posibile.”

Prima explicație este prețul. În iunie, energia electrică era cu aproape 60% mai scumpă decât cu un an înainte, după eliminarea schemei de plafonare. În iulie, comparația anuală s-a temperat puternic, dar șocul anterior fusese deja absorbit de bugetele gospodăriilor.

A doua este vremea. Temperaturile mai ridicate decât anul trecut pot reduce încălzirea electrică, iar soarele mai mult micșorează energia cumpărată din rețea de gospodăriile cu panouri. În plus, electrocasnicele eficiente, iluminatul LED și izolarea locuințelor pot tăia consumul fără să taie confortul.

Prețul explică o parte, dar și economia a apăsat frâna

Consumul mai mic nu vine numai din sufragerie. Producția industrială a României a scăzut cu 3,7% în primele șapte luni, iar industria prelucrătoare cu 4,8%. Consumul de electricitate din economie a coborât mai puțin, cu 1,8%, dar direcția este aceeași.

Dumitru Chisăliță rezumă paradoxul într-o formulă simplă. „România produce mai multă electricitate, dar consumă mai puțin. Dezvoltă capacități regenerabile, însă nu reușește încă să transforme această evoluție într-un avantaj economic și strategic major.”

Aici apare diferența dintre eficiență și contracție. O fabrică ce produce aceeași marfă cu 10% mai puțin curent este o veste bună. O fabrică ce folosește mai puțin curent pentru că are mai puține comenzi arată exact invers.

La populație, mecanismul este la fel de amestecat. Factura mai mare poate împinge consumatorul către becuri LED, electrocasnice eficiente și termostate mai bine setate. Dar îl poate împinge și să stingă aerul condiționat, boilerul sau alte aparate doar pentru că încearcă să țină factura sub control.

Prosumatorul consumă curent, dar o parte nu mai apare ca energie luată din rețea

A treia piesă este autoconsumul. La sfârșitul lui iulie, România avea 373.249 de prosumatori, cu o putere instalată de aproape 4.149 MW. Dintre aceștia, aproape 140.000 aveau și instalații de stocare.

Când o casă produce la prânz 5 kWh și îi consumă direct, acei 5 kWh nu mai sunt cumpărați de la furnizor. Locuința nu a încetat să consume energie; doar o parte din consum s-a mutat „în spatele contorului”. De aceea, o parte din scăderea statistică a consumului casnic poate fi efectul exploziei prosumatorilor, nu austeritate energetică.

ANRE o spune clar: prosumatorul folosește energia pentru consum propriu și livrează automat în rețea ceea ce rămâne. Fără o separare statistică precisă între autoconsum și energia retrasă din sistem, procentul de 11,9% nu poate fi citit pur și simplu ca economie.

Dumitru Chisăliță avertizează că această transformare cere mai mult decât montarea unor panouri. „Bateriile nu mai sunt o opțiune. Sunt o necesitate, dar într-un mix de soluții de stocare.”

România exportă soarele de la prânz și caută energie după apus

În primele șapte luni, producția fotovoltaică a crescut cu 41,5%, până la 4,101 miliarde kWh. Eolianul a avansat cu 6,7%, iar hidroenergia cu 16,4%. În schimb, termocentralele au produs cu 7,9% mai puțin, iar nuclearul cu 12,3% mai puțin.

Exporturile au urcat cu 11,5%, la 9,035 miliarde kWh. Asta nu înseamnă însă că România are permanent un surplus de curent. Energia solară vine masiv la orele când cererea nu este maximă, iar seara dispare aproape instantaneu din mix.

Dumitru Chisăliță descrie noua regulă a jocului. „Nu contează când produce. Contează cine controlează flexibilitatea. Iar aici Bulgaria începe să câștige.”

În aprilie, România a exportat energie la aproximativ 50 euro/MWh și a ajuns să importe în orele de vârf la prețuri de până la 250 euro/MWh. Este exact gaura pe care bateriile încearcă să o astupe: iei energia ieftină de la prânz și o muți spre seară.

Electrica Furnizare a testat deja mecanismul cu prosumatorii care au baterii și contoare inteligente. Programul îi stimulează să livreze energia între 19:00 și 23:00, majorând cu 0,40 lei/kWh prețul de achiziție pentru energia eligibilă.

George Niculescu, președintele ANRE, vede schimbarea deja în autorizări. „Este o premieră și, mai ales, un semnal despre direcția în care se mișcă sistemul energetic românesc. Cuvântul de ordine devine stocarea.”

Consumul scade, dar sistemul nu a devenit automat mai confortabil

La prima vedere, combinația pare ideală: populația consumă mai puțin, regenerabilele produc mai mult, iar exporturile cresc. Numai că sistemul electric nu se echilibrează pe totalul celor șapte luni, ci secundă cu secundă.

Consumul propriu tehnologic din rețele și stații a crescut cu 381 milioane kWh. Fluxurile mai mari, exporturile și congestiile pot mări pierderile și nevoia de investiții. Cu cât producția devine mai variabilă, cu atât contează mai mult rețeaua, stocarea și capacitățile care pot porni când soarele sau vântul dispar.

George Niculescu arată și problema de fond: România avea în iulie aproximativ 1,24 kW instalați pe locuitor, față de media UE de 2,60 kW. „Suntem în continuare pe penultimul loc. Nu trebuie să ne ascundem, ci să spunem lucrurilor pe nume.”

El avertizează că, atunci când consumul trece de 7.000 MW, România ajunge din nou să se gândească la import și la limitele interconexiunilor. Așadar, scăderea consumului anual nu înseamnă automat că avem prea multă energie.

Dumitru Chisăliță rezumă aici diferența dintre cantitate și disponibilitate. „SEN (Sistemul Energetic Național – n.r.) nu are nevoie doar de energie. Are nevoie de energia potrivită, în locul potrivit și în secunda potrivită.”

Deocamdată, cifra de 11,9% nu dă un verdict. Ea pune întrebarea corectă: România a devenit mai eficientă energetic sau gospodăriile și economia au început pur și simplu să consume mai puțin pentru că își permit mai puțin și produc mai puțin? Dincolo de procent, aceasta este întrebarea care merită urmărită în lunile următoare.