SAFE aduce primele miliarde de euro în România. Cum poate apărarea deveni politică economică

România intră într-un moment în care securitatea nu mai poate fi separată de economie. Războiul din Ucraina a schimbat felul în care Europa își vede propria apărare. Nu mai este suficient să cumperi echipamente de pe raft, când le găsești. Trebuie să poți produce, repara, moderniza și livra rapid.

Programul SAFE – adică Acțiunea pentru Securitatea Europei – vine exact în acest context. Acest program poate aduce României proiecte strategice evaluate la peste 16 miliarde euro. Dar miza reală nu este doar suma. Ceea ce contează este cât din acești bani rămâne în economia românească.

Dacă banii se duc doar pe importuri, impactul economic va fi limitat. Dacă intră în fabrici, tehnologii, infrastructură și furnizori locali, efectul poate fi mult mai mare. Atunci apărarea nu mai este doar cheltuială publică, ci o investiție în viitorul economiei.

Apărarea nu mai înseamnă doar cumpărături militare

Irineu Darău, ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, a pus tema în termeni economici. „Întărirea apărării nu mai înseamnă doar achiziții militare străine, ci o investiție directă și masivă în economia românească”, a declarat acesta.

Diferența față de alte programe de înzestrare este localizarea. Adică partea din bani care se transformă în producție, salarii și comenzi în România. Darău vorbește despre un obiectiv de peste 50% localizare a cheltuielilor.

Asta înseamnă o miză simplă. Nu doar să cumpărăm mai mult. Ci să producem mai mult aici. Pentru economie, aceasta este diferența dintre factură și investiție.

„O parte semnificativă a armamentului și muniției standard NATO va fi fabricată integral de industria noastră, prin parteneriate strategice”, a mai spus ministrul. În această logică, fabricile vechi nu mai sunt doar relicve industriale. Pot redeveni active strategice.

Industria de apărare, ca generator de locuri de muncă prin SAFE

Industria de apărare există deja în România. Nu pleacă de la zero. Răzvan-Marian Pîrcălăbescu, președinte al OPIA și director general ROMARM, spune că sectorul generează aproximativ 50.000 de locuri de muncă.

„Astăzi, industria de apărare din România generează aproximativ 50.000 de locuri de muncă, din sectorul privat și din sectorul de stat”, a afirmat Pîrcălăbescu. Această cifră arată că apărarea nu este doar o linie bugetară. Este deja o parte din piața muncii.

Totuși, problema oamenilor este serioasă. Pîrcălăbescu avertizează că industria este îmbătrânită. Media de vârstă trece de 55 de ani. „Dacă noi nu reușim să formăm tineri și să-i plătim bine, să rămână în industria națională de apărare, nu vom reuși pe termen mediu și lung”, a spus acesta. Aici apare adevăratul test. SAFE poate aduce bani, dar oamenii trebuie formați.

Fabricile pot porni, dar nu singure

Programul poate redeschide linii de producție. Poate moderniza fabrici. Poate aduce utilaje, comenzi și parteneriate. Dar toate acestea cer coordonare.

Darău a descris efectul în lanț al comenzilor. „Aceste comenzi înseamnă linii de producție redeschise sau modernizate, ceea ce se traduce prin mii de locuri de muncă directe și indirecte, salarii mai bune și un ecosistem întreg de IMM-uri românești integrate în lanțul de aprovizionare.”

Aici este partea cea mai importantă pentru economie. Nu doar fabrica mare câștigă. Câștigă și furnizorul de metal, firma de software. Câștigă transportatorul, mentenanța, proiectarea și serviciile tehnice.

Industria de apărare este rareori o singură fabrică, ci un lanț. Dacă România îl construiește inteligent, SAFE poate trage după el zeci de sectoare.

Miza este cât se produce în România

Radu Miruță, ministrul Apărării, estimează că valoarea produselor militare fabricate în România prin SAFE poate ajunge la 3,5-4 miliarde euro. Este una dintre cele mai importante cifre ale programului. Ea arată cât poate rămâne aici, nu doar cât se contractează.

„Undeva între 50-60% cred că este media de localizare a acestor producții în România”, a spus Miruță. Cifra este importantă pentru că schimbă discuția. Nu mai vorbim doar despre cumpărare. Vorbim despre producție.

Ministrul a spus și că România folosește banii SAFE pentru a „învia” fabricile din industria națională de armament. Imaginea este dură, dar corectă. Unele capacități au fost lăsate prea mult timp în adormire.

Dacă aceste fabrici primesc tehnologie, comenzi și oameni, pot reintra în economie. Dacă primesc doar promisiuni, rămân în același cerc vicios. Folosit cu cap, programul SAFE poate sparge acest cerc.

Apărarea poate deveni noul ecosistem industrial

Contractele pentru domeniul apărării au fost unul dintre subiectele discutate și la recentul summit NATO de la Ankara. La acest eveniment major, a fost organizat și Forumul Industriei de Apărare, unde s-au și semnat mai multe memorandumuri de înțelegere. Deci, această ramură industrială este un domeniu care contează la cel mai înalt nivel al Alianței Nord-Atlantice.

Producerea de echipamente militare nu este doar un simplu catalizator economic pentru comenzi industriale sau crearea de locuri de muncă. Ci creează ecosisteme industriale, pe orizontală și verticală.

În România, am mai avut exemple de ramuri care au creat ecosisteme: industria auto, ca exemplu elocvent. În jurul unor mari producători a crescut o „pădure” de furnizori, firme de logistică, inginerie, testare și servicii. Apărarea poate funcționa pe un model asemănător, în care un contract mare poate trage după el o rețea complexă de companii locale.

Mircea Abrudean, președintele Senatului, a spus la deschiderea expoziției BSDA 2026 că România are o strategie axată pe revitalizarea producției interne. „Revitalizăm producția internă, nu doar pentru a aproviziona propriile structuri de forțe naționale, ci pentru a deveni un exportator competitiv de soluții militare de înaltă calitate.”

Aceasta este miza mare. România nu trebuie să rămână doar cumpărător. Poate deveni furnizor. Iar diferența se vede în PIB, salarii și exporturi.

Tehnologia devine parte din securitate

Industria de apărare nu mai înseamnă doar muniție clasică. De la săbii la gloanțe a trecut un timp îndelungat. Dar de la gloanțe la drone, senzori, comunicații, software, inteligență artificială, sisteme autonome și securitate cibernetică – a trecut un timp mult mai scurt. Tocmai în noile tehnologii va apărea valoarea adăugată mare.

Abrudean a subliniat la BSDA 2026 rolul companiilor private în această zonă. „Firmele private acționează ca motoare de inovație și agilitate, dezvoltând adesea tehnologii de ultimă generație, de la logistică bazată pe inteligență artificială la sisteme avansate de drone, mai rapid decât instituțiile publice tradiționale.”

Această frază arată direcția: statul poate fi client și coordonator. Dar inovația va veni și din privat. Acolo unde firmele se mișcă rapid, apar produse noi.

Pentru România, oportunitatea este clară. Nu trebuie să concureze doar prin costuri mici. Poate concura prin nișe, inginerie, software și integrare rapidă în lanțuri NATO și UE.

Nu mai suntem o periferie

Studiul KPMG „Avantajul outsiderului. Europa Centrală și de Est – o oportunitate în creștere pentru industria multinațională de apărare și securitate” pune România într-un context mai larg. Regiunea devine tot mai importantă pentru industria europeană de apărare. Motivul este simplu: poziție, costuri, capacitate industrială și viteză.

România are câteva avantaje clare: stat NATO și UE, cu acces la Marea Neagră și la Dunăre. Mai are și o moștenire industrială în apărare, chiar dacă multe capacități trebuie refăcute.

Studiul KPMG arată că regiunea noastră poate livra simultan volum, viteză și scalare industrială. Exact ce se caută acum în Europa, în domeniul apărării. Nu doar prototipuri frumoase, ci producție ce poate fi multiplicată.

Energia intră direct în prețul armamentului

O industrie de apărare competitivă nu se poate construi cu energie scumpă și impredictibilă. Fabricile au nevoie de curent, gaze, testare, metalurgie și procese stabile. Costul energiei intră direct în prețul final.

Pîrcălăbescu de la ROMARM a legat explicit apărarea de energie. „Avem nevoie să investim în partea de energie pentru a avea o industrie de apărare competitivă”, a spus acesta. El vorbește despre un parteneriat între industria de apărare și sectorul energetic.

Această idee este foarte importantă. Apărarea nu trăiește într-un sector izolat. Are nevoie de infrastructură energetică, transport, materii prime și oameni.

Dacă energia este scumpă, produsul românesc devine mai puțin competitiv. Dacă rețeaua este slabă, fabrica pierde timp. Iar dacă prețurile sunt imprevizibile, investiția devine mai riscantă.

Cum se poate lega apărarea de infrastructură

Programul SAFE poate finanța și infrastructură strategică. Nu este vorba doar despre drumuri pentru economie. Unele proiecte au dublă utilizare. Ele servesc și comerțului, și mobilității militare.

În contractele SAFE, infrastructura ocupă un loc foarte important. Un prim contract cu finanțare prin SAFE este pentru construirea autostrăzii A8, care va lega România de Republica Moldova și, mai departe, de Ucraina. Pentru România, aduce o nouă autostradă, dar pentru țara vecină aduce prima autostradă.

Pentru România, această parte contează enorm. Moldova, porturile, conexiunile spre est și legăturile cu rețeaua europeană sunt mize economice și strategice. Un drum bun nu transportă doar turiști sau marfă. Poate transporta și echipamente, rapid, atunci când este nevoie.

În logica actuală a Europei, infrastructura devine parte din securitate. Calea ferată, portul, autostrada și aeroportul nu mai sunt doar proiecte de dezvoltare. Sunt și instrumente de reziliență.

Aici SAFE poate avea impact dublu. Creează cerere pentru construcții și logistică. În același timp, întărește capacitatea României de a funcționa într-o regiune tensionată.

Riscul: să cumpărăm mult și să producem puțin

SAFE vine cu o oportunitate mare, dar și cu un risc. România poate folosi banii pentru a-și reconstrui industria. Sau poate rămâne la modelul vechi: importuri mari, efect local mic.

Diferența va fi făcută de contracte. Contează clauzele de offset, transferul de tehnologie, producția locală și parteneriatele reale. Nu ajunge să scrie „România” pe un comunicat. Trebuie să existe muncă făcută în România.

După summit-ul NATO, ministrul Miruță a afirmat: „Nu-i nevoie doar de bani, ci este nevoie de mai multe locații în care să se facă producția și România a reușit asta după 30 de ani, mi-aș permite eu să spun, prin proiectele pe care le-a semnat în SAFE, unde nu se cumpără vechituri, nu se cumpără de pe raft, nu se cumpără din alte țări, ci altor țări li se pune condiția să vină să producă în România”.

De aceea, SAFE trebuie tratat ca program industrial, nu doar militar. Cumpărarea rezolvă nevoia imediată. Producția construiește viitorul.

O ocazie rară

România are acum o fereastră rară. Europa cheltuie mai mult pentru apărare. Regiunea noastră devine mai importantă. Iar industria locală are nevoie de comenzi, tehnologie și oameni noi.

SAFE poate contribui la creșterea economică prin investiții directe, locuri de muncă și lanțuri locale. Poate aduce tehnologii noi și parteneriate cu mari companii. Mai poate crea o punte între stat, fabrici, IMM-uri și cercetare.

Totuși, efectul nu va veni automat. Banii nu produc industrie de la sine. Ei trebuie transformați în capacități, contracte, școli tehnice pentru specialiști, furnizori și produse vândute. Dacă România reușește, apărarea va deveni mai mult decât o obligație de securitate. Va deveni un motor industrial. În schimb, dacă ratăm această șansă, programul SAFE va rămâne în amintire ca încă un program mare și frumos, ce ne-a permis să cumpărăm mult, dar n-am înțeles să construim mai nimic de impact în economie.