Salariul real scade de 14 luni la rând. Românii câștigă mai mult pe hârtie, dar cumpără mai puțin

Datele INS arată că salariul mediu net a coborât în august cu 132 de lei față de iulie, până la 5.688 de lei. Salariul brut mediu a fost de 9.497 de lei, cu 2,2% mai mic față de luna precedentă. Scăderea lunară este influențată și de factori sezonieri, precum primele acordate anterior, concediile sau variațiile încasărilor companiilor.

Mult mai importantă este comparația cu anul trecut. Salariul net a crescut cu 5,6%, dar indicele câștigului salarial real a fost de 99,5%. Cu alte cuvinte, avansul nominal nu a acoperit integral scumpirile. Este a 14-a lună consecutivă în care salariul real rămâne sub nivelul comparabil din anul anterior.

Asta nu înseamnă că salariile au scăzut nominal timp de 14 luni. În multe luni ele au continuat să crească în lei. Problema este că prețurile au avansat mai repede, iar diferența a fost plătită din puterea de cumpărare.

Salariul de 5.688 de lei nu descrie majoritatea angajaților

Cifra medie mai ascunde o problemă. Un salariu mediu este rezultatul tuturor veniturilor salariale, de la cele mai mici până la cele din sectoarele foarte bine plătite. El nu spune cât câștigă salariatul „tipic” și poate fi împins în sus de veniturile mari din anumite industrii.

În august, cele mai mari salarii medii nete au fost în programare și consultanță IT, cu 13.010 lei, și în extracția petrolului și gazelor, cu 11.760 lei. La polul opus, alte activități de servicii au avut o medie de 2.985 de lei, iar pescuitul și acvacultura de 2.998 de lei. Diferența dintre extreme depășește de patru ori.

Analistul economic Adrian Negrescu spune că tocmai această distribuție face ca salariul mediu să fie citit cu prudență. „Toate aceste creșteri salariale sunt sub nivelul inflației. Salariul minim este aproape insuficient în condițiile în care prețurile continuă să crească”, afirmă el.

Potrivit estimărilor prezentate de acesta, numai puțin peste un milion dintre cei peste cinci milioane de angajați depășesc pragul de 5.000 de lei lunar. O parte importantă a salariaților se află, spune analistul, în zona de 3.500-4.000 de lei. Pentru aceste venituri, scumpirea alimentelor, utilităților, carburanților sau chiriilor lasă mult mai puțin spațiu pentru economisire și consum discreționar. „O majorare fără număr, aș spune acum. Iar faptul că scade de pe urma inflației, e o realitate”, apreciază Negrescu.

Problema nu poate fi rezolvată doar printr-o majorare salarială uniformă. Companiile au productivități, marje și costuri diferite, iar o creștere administrativă a salariilor poate fi ușor transferată în prețuri dacă nu este susținută de productivitate. În același timp, înghețarea veniturilor într-o perioadă cu inflație persistentă mută ajustarea direct asupra angajatului.

Inflația scade, dar prețurile nu se întorc înapoi

Una dintre cele mai frecvente confuzii apare atunci când rata inflației coboară. O inflație mai mică nu înseamnă, în mod normal, că prețurile scad. Înseamnă doar că ele cresc mai încet decât înainte.

România a trecut în ultimele luni printr-o dezinflație puternică, după nivelurile foarte ridicate din prima parte a anului. Totuși, acumularea din anii anteriori rămâne în prețurile de astăzi. Salariile trebuie să recupereze acel decalaj, nu doar să egaleze inflația dintr-o singură lună.

„Scăderea inflației nu înseamnă și ieftiniri. Marele semn de întrebare rămâne evoluția prețului carburanților”, avertizează Adrian Negrescu. Iar în septembrie, inflația anuală a urcat din nou la 6,61%. Serviciile s-au scumpit cu 11,12%, mărfurile nealimentare cu 7,06%, iar alimentele cu 3%. Motorina era cu 37,61% mai scumpă decât cu un an înainte, iar benzina cu 28,42%.

Această structură contează pentru salariul real. Un angajat nu cumpără „indicele inflației”, ci un coș propriu de bunuri și servicii. Pentru cine merge zilnic cu mașina, stă în chirie sau cheltuiește o parte mare din venit pe servicii, inflația personală poate fi mai mare decât media oficială.

Energia și carburanții ajung în aproape toate prețurile

Adrian Codîrlașu, președintele CFA România, leagă persistența inflației de costurile energetice. Energia electrică, petrolul și gazele nu afectează doar factura sau rezervorul. Ele intră în transport, producție, depozitare și servicii, apoi se transferă în prețul final. „Mecanismul e simplu. Nominalul ține pasul doar pe hârtie; prețurile pe 12 luni încă rod salariul”, spune el.

În cazul României, efectul este amplificat de ponderea mare a transportului rutier. Motorina mai scumpă majorează costul unei firme de transport, apoi costul distribuitorului și, în final, prețul produsului de pe raft. Pentru servicii, transmisia poate fi mai lentă, dar efectul persistă mai mult.

Codîrlașu atrage atenția și asupra riscului unor noi șocuri energetice. „Și pot apărea șocuri. Pot apărea în continuare surprize neplăcute, este extrem de greu de anticipat sfârșitul războiului din Iran”, spune președintele Codîrlașu.

Într-un asemenea scenariu, salariile trebuie să alerge după o țintă care continuă să se miște. Negocierile salariale se fac de regulă anual, în timp ce energia și carburanții se pot scumpi într-o perioadă mult mai scurtă. De aici apare decalajul dintre venitul negociat și costul real al vieții.

Când salariul real scade, consumul simte primul

Pierderea puterii de cumpărare nu rămâne doar într-un tabel statistic. Ea schimbă comportamentul gospodăriilor. Primele afectate sunt cumpărăturile care pot fi amânate: electronice, mobilier, haine mai scumpe, vacanțe sau servicii care nu sunt esențiale.

Pentru economia României, aceasta este o problemă importantă. Consumul populației a fost ani la rând unul dintre principalele motoare ale creșterii. Când venitul real scade, gospodăriile reduc volumele cumpărate, caută produse mai ieftine sau amână achizițiile.

„Reducerea puterii de cumpărare va pune din nou presiune pe partea de consum. Acesta probabil nu va contribui pozitiv la creșterea economică”, susține Adrian Codîrlașu.

Datele recente confirmă această schimbare de comportament. Economia a ajuns într-o zonă de stagnare, iar consumul nu mai are forța din anii anteriori. Investițiile și construcțiile pot compensa o parte din slăbiciune, dar nu elimină efectul asupra companiilor care depind de clientul final.

Pentru firme apare o dilemă. Dacă majorează salariile prea repede, costurile cresc într-un moment în care cererea slăbește. Dacă nu le majorează, angajații pierd putere de cumpărare, iar consumul slăbește și mai mult.

Recuperarea nu vine în ziua în care inflația coboară

O eventuală reducere a inflației în lunile următoare ar fi o veste bună, dar nu ar repara automat pierderea acumulată. Pentru ca salariul real să înceapă să recupereze, veniturile trebuie să crească o perioadă mai repede decât prețurile.

Aici diferența dintre inflație și nivelul prețurilor devine esențială. Dacă un produs s-a scumpit de la 100 la 120 de lei, iar apoi inflația încetinește, produsul nu revine automat la 100 de lei. El poate continua să coste 120 de lei sau chiar mai mult, doar că ritmul noilor scumpiri este mai mic.

Codîrlașu avertiza încă de la începutul anului că 2026 va rămâne dificil pentru veniturile reale. „Puterea de cumpărare va continua să scadă. Anul viitor se va îmbunătăți situația, în sensul că pierderea de putere de cumpărare va fi mai mică”, afirmă Adrian Codîrlașu.

Pentru angajați, ieșirea din această perioadă depinde de trei lucruri: temperarea durabilă a inflației, creșterea productivității și capacitatea companiilor de a majora salariile fără să transfere integral costul în prețuri. Reducerea taxării muncii poate fi o altă pistă, pentru că poate crește venitul net fără să ridice în aceeași măsură costul total al angajatorului.

Cele 14 luni consecutive de scădere a salariului real arată însă că ajustarea este deja de durată. România nu mai are doar o problemă de prețuri mari, ci una de recuperare a veniturilor. Până când salariile vor crește constant peste inflație, majorările din fluturaș vor continua să arate mai bine decât se simt la casa de marcat.