Scăderea prețului petrolului reaprinde temerile privind un excedent global. China are rolul principal în reechilibrarea pieței

În urmă cu trei luni, prețul barilului pentru țițeiul Brent a atins un maxim istoric, iar analiștii avertizau că stocurile globale atinseseră niveluri critice.

În prezent, viitorul conflictului rămâne incert. O mare parte din producția din Orientul Mijlociu este încă oprită, iar stocurile globale au scăzut dramatic pe parcursul războiului. Cu toate acestea, economia globală a trecut rapid de la penurie la abundență. Riscul celei mai mari perturbări a aprovizionării din istorie este acum depășit. Pentru marii producători din OPEC, prioritățile s-au schimbat – restabilirea rapidă a producției nu mai reprezintă principala preocupare, ci dacă reduc oferta pentru a susține prețurile sau dacă luptă pentru cota de piață.

Analiștii de la Morgan Stanley și Goldman Sachs au emis avertismente săptămâna aceasta referitor la faptul că piața petrolului riscă un excedent considerabil la începutul anului viitor.

Fluxul din Golful Persic crește rapid

Furnizorii din Golful Persic au intensificat livrările încă de la mijlocul lunii iunie, când SUA și Iranul au semnat un memorandum pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Ulterior, piața a fost inundată de petrol, peste 60 de milioane de barili blocați la începutul războiului au fost eliberați.

Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite și-au crescut exporturile aproape de nivelul dinaintea războiului. La rândul său, petrolul iranian, supus unor sancțiuni americane severe timp de mulți ani, poate fi achiziționat din nou, după ce SUA au acordat derogări oficiale.

Refacerea fluxului prin Ormuz nu a dus însă și la eliminarea măsurilor din timpul războiului. China, de exemplu, a redus achizițiile pentru a stabiliza piața globală. În SUA, peste 400 de milioane de barili au fost eliberați din rezervele subterane de urgență. Cantitatea record trebuia să atenueze o criză care nu mai există. „Piața se confruntă cu riscul unui excedent temporar”, a afirmat Natasha Kaneva, șefa departamentului de cercetare a mărfurilor la JP Morgan.

Problema este că petrolul blocat în rezerve strategice reintră într-un sistem care a învățat deja să funcționeze fără el. Barilii care părăsesc Strâmtoarea Ormuz pot merge doar spre China. Dar Beijingul nu mai cumpără.

Semne de slăbiciune pe piețele internaționale

Principalele contracte futures din SUA, Europa și Asia se tranzacționează la prețuri viitoare mai mari decât cele actuale. Dinamica stimulează stocarea petrolului, pentru că oferta depășește cererea reală.

De exemplu, petrolul din Emirate ajunge până în SUA și este oferit cumpărătorilor din Hawaii. O navă cu țiței venezuelean a parcurs 10.000 de mile spre coasta Indiei și staționează deja de peste două săptămâni din lipsa unui cumpărător.

Beijingul a redus importurile cu 5 milioane de barili pe zi față de perioada dinaintea războiului. Achizițiile reduse din partea rafinăriilor chineze au coborât prețurile unor sortimente specifice. Țițeiul Oman se vinde cu un discount istoric de 4 dolari față de Dubai. Iar o încărcătură de țiței Djeno din Congo nu își găsește cumpărător deși se oferă un discount record de 14 dolari față de petrolul Brent.

„Cumpărătorii chinezi continuă să lipsească în mod evident”, au explicat analiștii Citigroup Inc. Iar fără o revenire a cererii din China, noii barili adâncesc surplusul din piață.

Ce poate schimba situația

Piața fizică a țițeiului poate înregistra o redresare pe termen scurt. Fluxul inițial de petrol blocat în Ormuz reprezintă doar un impuls temporar. Producția din Golf crește rapid, dar rămâne sub nivelurile de dinaintea conflictului. Un sondaj Bloomberg, citat de yahoo finance arată că producția OPEC din iunie a fost sub nivelul din februarie.

Piețele produselor derivate par mai solide decât piața de țiței brut. Agenția Internațională a Energiei estimează că eliberările de petrol din rezervele strategice vor încetini puternic luna viitoare și că unele guverne vor începe refacerea stocurilor. Evoluția va depinde de stabilitatea acordului de pace, de deciziile OPEC+ și, mai ales, de deciziile comerciale ale Chinei.