Aurul se apropie de pragul psihologic de 4.000 de dolari pe uncie. Care sunt factorii care au dus la scădere și ce ar putea dinamiza cererea

Prețul aurului a început săptămâna aceasta cu o nouă scădere, ajungând luni la 4.062,89 dolari pe uncie. Metalul prețios este pe cale să înregistreze astfel a patra reducere săptămânală consecutivă.

De la începutul acestui an, pe baza randamentului total, aurul a scăzut cu 8,4%. Dar rămâne pe plus cu 18,5% raportat la ultimele 12 luni. Argintul a suferit o corecție mai accentuată, scăzând cu 19% de la începutul anului. Cu toate acestea, are un avans de 56% față de anul trecut.

Evoluțiile au survenit pe fondul așteptărilor tot mai mari că Fed va majora ratele dobânzilor în acest an. Conform instrumentului CME FedWatch, traderii preconizează trei majorări ale dobânzii de către Fed în acest an. Conform estimărilor pieței, probabilitatea unei noi creșteri a dobânzilor în luna septembrie este de aproximativ 64%.

Prognoze în scădere

Luni, aurul spot a scăzut cu 0,6%, iar contractele futures cu livrare în august în SUA au pierdut 0,5%. Metalul se apropie astfel tot mai mult de pragul psihologic de 4.000 de dolari pe uncie. Iar precedentul există deja – a scăzut pentru scurt timp sub acest nivel miercuri, pentru prima dată din noiembrie 2025.

Potrivit estimărilor Saxo Bank, aurul va continua să fie sub presiune, în condițiile în care investitorii continuă să își reducă pozițiile. Principalele obstacole sunt dolarul mai puternic și ieșirile continue din ETF-uri.

Deutsche Bank și-a redus prognoza pentru aur din al treilea trimestru cu peste 20%, la 4.300 de dolari uncia. Banca a coborât ținta pentru al patrulea trimestru cu 17%, la 4.800 de dolari. Motivul – îngrijorările legate de perspectivele politicii monetare din SUA și slăbirea cererii de investiții pentru lingouri.

Similar a procedat și Goldman Sachs. Banca și-a redus prognoza pentru prețul aurului de la sfârșitul anului cu 500 de dolari, până la 4.900 de dolari uncia. Argumentul prezentat a fost că este puțin probabil ca Fed să reducă ratele dobânzilor în 2026. Iar așteptările privind dobânzile mai mari afectează perspectivele metalelor prețioase.

Logica de refugiu funcționează invers

Aparent, evoluția aurului este contrară celei „standard”, conform căreia metalul prețios este activul de refugiu preferat în perioadele de tensiuni economice și contextele geo-politice tensionate – condiții care se întrunesc în prezent.

„Premisa scăderii este corectă, dar nu este o «evoluție contrară» celei clasice. Este chiar logica de refugiu funcționând invers. Aurul este în jur de 4.025 – 4.100 dolari/uncie, cu circa 25% sub maximul istoric atins la sfârșitul lui ianuarie 2026. Totuși, rămâne cu peste 20% peste nivelul de acum un an. Deci este o «corecție» sănătoasă”, explică Dragoș Andrei, Senior Trader & Investment Advisor Goldring.

Potrivit acestuia, în ierarhia cauzelor care au alimentat această evoluție a aurului pe primul loc se află schimbarea așteptărilor privind dobânzile. „Motorul central este reprezentat de creșterea randamentelor reale. Inflația energetică legată de conflictul din Iran a împins Fed-ul dinspre tăieri spre posibile majorări. Iar piețele se așteaptă la cel puțin încă o majorare, poate chiar două până la final de an. Banca Centrală Europeană a majorat dobânda pentru prima dată din 2023, la 2,25%, cu cel puțin încă o majorare așteptată. Aurul nu produce randament, deci dobânzile reale mai mari îi cresc costul de oportunitate”, precizează Dragoș Andrei.

Detensionarea geopolitică nu va crește prețul

O a doua cauză a scăderii aurului este detensionarea geopolitică. „Progresul negocierilor de pace dintre SUA și Iran și redeschiderea traficului prin Strâmtoarea Ormuz au redus presiunea pe energie și riscul inflaționist. Ceea ce a diminuat prima de refugiu a aurului. Aurul scade tocmai pentru că tensiunea care îl urcase se atenuează, ceea ce este un comportament de refugiu absolut clasic”, subliniază specialistul Goldring.

Un alt motiv al scăderii prețului aurului invocat frecvent în analizele de specialitate este cel al scăderii investițiilor băncilor centrale. Una dintre explicațiile vehiculate în acest sens este că efortul ținerii sub control a inflației s-a realizat în defavoarea achizițiilor de metal prețios. „Nu e vorba de faptul că băncile «cheltuie pe inflație în loc de aur» – sunt bugete diferite –, ci de faptul că ritmul de achiziție a încetinit. În trimestrul I din acest an, achizițiile nete raportate au fost de doar aproximativ 16 tone. Față de un ritm mediu de cumpărare de 225 tone/trimestru în intervalul 2021–2025. În primul trimestru din acest an, Turcia a vândut 60 de tone, iar băncile centrale – 129 de tone în total”, explică Dragoș Andrei.

Ce urmărește piața

Un alt element care a acționat în sensul reducerii prețului aurului este reprezentat de vânzările tehnice și de lichiditate. Investitorii au vândut aur fie pentru că graficul evoluției le-a spus să o facă, fie pentru că aveau nevoie de cash ca să atenueze pierderile pe piața de acțiuni. „Declinul puternic al acțiunilor tech a determinat investitorii să-și reducă pozițiile pe aur pentru a acoperi pierderi din alte părți, plus sezonalitatea slabă a cererii de bijuterii vara. Dacă acordul dintre SUA și Iran ține și petrolul se calmează, scade inflația și motivul majorărilor. Dar scade și cererea de refugiu, cu efect mixt pe aur. O reaprindere a conflictului ar putea acționa în ambele sensuri, acoperire la inflație vs. teama de dobânzi”, precizează traderul Goldring.

În opinia sa, factorii declanșatori urmăriți de piață sunt o revenire a Fed spre tăieri, reaprinderea riscului geopolitic și reluarea achizițiilor de către băncile centrale. „Țintele de final de an ale băncilor mari rămân peste nivelul actual, situat între 4.900 și 6.000 dolari. Majoritatea văd corecția, nu sfârșitul ciclului de apreciere”, punctează Dragoș Andrei.

Factorii care ar putea stimula cererea pentru aur

Analiștii de la J.P. Morgan Global Research estimează că aurul va tinde spre 6.000 de dolari pe uncie până la sfârșitul anului. Iar pentru 2027 preconizează un nivel de 6.300 de dolari pe uncie.

Potrivit sursei citate, există mai mulți factori care ar putea stimula diversificarea cererii de aur. Pe listă figurează riscurile pe termen lung legate de o inflație mai ridicată și de erodarea puterii de cumpărare, îngrijorările fiscale și bugetare din Statele Unite, fragmentarea geopolitică și incertitudinile privind imprevizibilitatea politicii americane.

Pe de altă parte, Consiliul Mondial al Aurului (WGC) susține că există o anumită cantitate de aur „neraportată” din achizițiile băncilor centrale. Potrivit estimărilor WGC, volumul de aur achiziționat în primul trimestru din 2026 a crescut, de fapt, la 244 de tone, față de al patrulea trimestru din 2025, când valoarea a fost de 208 tone.

Unul dintre posibilii cumpărători care nu au raportat achizițiile este China. Pe lângă banca centrală, anul trecut primele 10 companii de asigurări chineze au primit aprobarea autorităților de reglementare de a aloca până la 1% din activele lor în aur fizic. Specialiștii în domeniu consideră că este doar un prim pas și că limita ar putea fi crescută la 5%.

Scenariul pesimist

Cel mai pesimist scenariu al J.P. Morgan este cel în care creșterea economică și ocuparea forței de muncă din SUA rămân robuste, dar inflația continuă să accelereze. Acest cumul de factori ar crește probabilitatea unui ciclu de majorări din partea Fed în acest an.

„Dacă se va întâmpla, probabil vom asista la o trecere către ieșiri mai susținute din ETF-urile occidentale. Ceea ce va genera un obstacol persistent pentru prețurile aurului. În special pe fondul unei scăderi a intensității achizițiilor băncilor centrale”, afirmă analiștii băncii americane.

Concluzia optimistă ar fi că, deși dinamica pe termen scurt este influențată de deciziile Fed și ajustările tehnice, corecția actuală ar putea fi doar pauză înaintea unui nou ciclu de apreciere. Cea pesimistă – că așteptarea se va prelungi, cu riscul să se transforme într-un declin de durată.