În UE sunt 8.000 de comunități de energie, în România – niciuna. Cum poate fi transformat decalajul într-o oportunitate de 1,3 miliarde de euro

La nivelul Uniunii Europene, există în prezent peste 8.000 de comunități de energie active. Țări precum Germania, Austria, Danemarca, Olanda, Belgia, Franța sau Spania sprijină masiv această formă de asociere. Germania, de exemplu, are aproape jumătate din numărul total de comunități. Sute de mii de cetățeni sunt membri activi și co-proprietari în Energiegenossenschaften. Vecinii austrieci vin puternic din urmă, cu sute de astfel de comunități înființate în ultimii ani. Iar autoritățile de la Viena au înființat un Birou național de coordonare dedicat, care oferă asistență tehnică și juridică gratuită.

După cum se poate vedea, ajutorul nu se rezumă doar la bani. Pentru a încuraja înființarea și dezvoltarea comunităților de energie, numeroase state au simplificat drastic procedurile birocratice de autorizare și funcționare. În plus, acordă tarife de rețea reduse.

Legislația, impulsionată de infringement

În România nu s-a întâmplat acest lucru. Dezvoltarea comunităților de energie a fost blocată timp de mai mulți ani din lipsa legislației naționale. Asta deși Bruxellesul este unul dintre promotorii și susținătorii activi ai conceptului. Nu însă și autoritățile locale de reglementare. Astfel s-a ajuns la situații „paradoxale”, cum este cazul proiectului „ÎntreVecini”, care a instalat panouri fotovoltaice pe mai multe blocuri. Energia electrică produsă de acestea nu putea fi însă utilizată legal decât pentru consumul în spațiile comune, nu și de către locatari în apartamentele lor.

Situația s-a prelungit într-atât de mult, încât Comisia Europeană a deschis o procedură de infringement împotriva României, pentru că nu a implementat la timp directivele europene privind partajarea energiei. Amenințarea a funcționat mai eficient decât solicitările venite din partea asociațiilor de prosumatori și modelele de succes din alte state ale Uniunii.

„Legislația a venit pentru că nu am avut de ales. Nu pentru că s-a considerat că subiectul comunităților de energie este unul important”, punctează Lucian Toader, fondator și CEO Alt.Real și unul dintre promotorii conceptului în România.

Condițiile succesului

Așa că, de voie, de nevoie, din 7 noiembrie anul trecut, Ordonanța de Urgență nr. 59/2025 a transpus în legislația națională Directiva Europeană RED III, care include și comunitățile de energie.

Potrivit Asociației Prosumatorilor și a Comunităților de Energie, ordonanța:

• stabilește statutul juridic și operațional al comunităților.
• garantează accesul echitabil pe piață și la schemele de sprijin.
• promovează incluziunea socială prin prețuri diferențiate și participare deschisă.
• oferă o bază solidă pentru dezvoltarea locală sustenabilă prin autoconsum, stocare și cooperare energetică.

„Noi am încercat să transmitem în discuțiile cu ANRE că avem nevoie de un punct de start simplificat, prin care comunitățile să se poată înființa rapid, fără multe bătăi de cap. Și să beneficieze de la început de avantaje economice care să le motiveze să se dezvolte. În alte țări, chiar și cele mai mari comunități au pornit de la câțiva oameni. În Belgia, de exemplu, Ecopower a pornit de la câțiva oameni și a ajuns în prezent la 70.000 de membri. Iar Som Energia, din Spania, a pornit de la un grup de studenți și acum are 80.000 de membri”, spune Lucian Toader.

De unde vin câștigurile

Din perspectiva acestuia, logica este simplă: prosumatorii vor intra în comunitățile de energie dacă au un beneficiu financiar mai mare decât îl au în prezent. Comunitățile sunt deschise atât persoanelor fizice, cât și IMM-urilor, UAT-urilor și ONG-urilor. Indiferent dacă produc energie sau doar o consumă.

Într-o definiție simplificată, comunitățile reprezintă grupuri formate din cetățeni, autorități locale sau mici companii care se asociază pentru a produce, distribui, stoca și consuma energie într-o anumită regiune. Poate fi un bloc, o stradă, un cartier sau o mică localitate care colaborează pentru a utiliza surse regenerabile.

Infrastructura – panouri solare, baterii de stocare etc. – este deținută sau controlată direct de membrii comunității. Aceștia iau deciziile, de la planificare și finanțare, până la operare.

Spre deosebire de companiile energetice „standard”, prioritare sunt beneficiile colective, nu maximizarea profitului. În majoritatea cazurilor, veniturile și economiile generate sunt reinvestite în comunitate sau distribuite între membri pentru a reduce costurile.

Un model recomandat de Arnold Schwarzenegger

Avantajele sunt evidente. Primul și cel mai important dintre ele este reducerea facturilor la energie. Există deja zeci de studii de caz care demonstrează ce economii se pot obține și cât de rapid poate fi recuperată investiția.

Un al doilea câștig relevant este independența energetică, care poate stimula dezvoltarea economiei locale. „Pot să vă dau un exemplu concret – districtul Güssing. Era printre cele mai sărace din Austria în anii ’90 și arăta foarte asemănător cu multe regiuni rurale sau foste regiuni industriale din România. Un oraș pe moarte, cu exod mare al tineretului și două treimi din populație fără locuri de muncă. Prin implementarea unui model de comunitate a început să genereze atât căldură, cât și energie electrică din surse proprii”, detaliază Toader.

Transformarea a fost una profundă – dintr-un oraș care plătea 7-8 milioane de euro/an pentru energie, într-unul care câștigă 17 milioane de euro/an din excesul de energie produsă. „Energia ieftină a atras multe companii și astfel s-au creat peste 1.500 de noi locuri de muncă. Au ajuns un model european cu mii de turiști care vin lunar să vadă cum au reușit această transformare. Arnold Schwarzenegger a spus după ce a vizitat zona că «întreaga lume ar trebui să devină ca Güssing»”, adaugă specialistul.

Potențial de 1,3 miliarde de euro

De anul acesta, avem nu doar legislație, ci și fonduri. Prin intermediul Programului Tranziție Justă a fost lansat un apel de 170 de milioane de euro dedicat proiectelor de energie verde și comunităților de energie. Banii sunt destinați finanțării cu prioritate a primelor comunități înfiinițate în Dolj, Galați, Gorj, Hunedoara, Mureș și Prahova. Finanțarea poate acoperi până la 98% din costurile eligibile, restul fiind suportat de către beneficiari.

Președintele Alt.Real estimează că bugetul de 170 de milioane de euro poate genera până la 1,3 miliarde de euro în economia locală. Adică o sumă de opt mai mare. Estimarea ia în calcul creșterea autoconsumului, prin trecerea de la simplu prosumator la membru al unei comunități de energie. „Pentru că ești plătit mai bine pentru fiecare kilowatt produs față de modelul actual de prosumator, automat generezi reduceri în factură. Trebuie ținut cont de faptul că beneficiul actual al prosumatorilor aproape sigur nu se va menține dincolo de 2030. Deja sunt țări din Europa, precum Olanda sau Ungaria, care fie au renunțat la oferirea acestor beneficii, fie au început să limiteze drastic compensarea. Organizarea în comunități de energie reprezintă soluția reală pe termen mediu și lung pentru prosumatori”, argumentează specialistul.

Bateriile, o componentă critică

Pentru a obține aceste beneficii însă, stocarea este o componentă esențială. Comunitățile oferă avantajul că aceste capacități de depozitare a energiei pot fi instalate și folosite „la comun”. Lucru care asigură reducerea efortului investițional inițial, amortizarea lui rapidă și valorificarea optimă.

„De exemplu, vedem deja că există multe străzi unde se află zeci de prosumatori și aceștia nu mai pot injecta energia în rețea în timpul orelor de vârf pentru că nu există consumatori care să o preia. În același timp, pentru sistemul energetic nu este avantajos să primească un surplus mare de energie de care nu are nevoie, concentrat în jurul orelor de prânz. Ambele probleme se rezolvă prin adăugarea de stocare. O stradă poate avea o baterie comună, care se poate implementa mult mai ieftin decât stocarea individuală. Și poate prelua energia de la prosumatori pe care apoi să o livreze către toți consumatorii atunci când au nevoie de ea”, explică Toader.

„Ceva mai rău decât prosumatorii”

În timp, astfel de sisteme pot participa și la piața energiei. Teoretic, pentru că, practic, decizia aparține operatorilor de distribuție.

„Cred că există deschidere. Dar am avut și discuții din care s-a văzut clar o problemă de percepție. Unele persoane din domeniu consideră comunitățile de energie ca fiind «ceva mai rău decât prosumatorii». Fapt care este foarte departe de adevăr și ușor de infirmat prin exemple reale din Europa. Comunitățile sunt compensate în unele țări pentru beneficiile pe care le produc prin reducerea tarifului de distribuție. În Austria, de exemplu, o comunitate de energie pe joasă tensiune are reduceri de tarif de rețea de peste 50%”, pledează Lucian Toader.

În pofida impedimentelor existente, concluzia sa este una optimistă – nu ne lipsește nimic în România pentru a avea comunități de energie la fel de puternice ca în restul Uniunii. Mai ales că începe să se prefigureze interes din partea sistemului bancar pentru a finanța astfel de proiecte. Dar baza rămâne în finanțarea consistentă din fonduri europene.

Primul proiect-pilot la nivel național

Pentru a se atinge performanțele „de afară” este necesar însă ca și gradul de informare la nivel național să crească. Iar decalajul trebuie recuperat nu doar la nivelul prosumatorilor, ci și al IMM-urilor. Și mai ales al UAT-urilor, care, deși s-ar putea număra printre principalii beneficiari, nu sunt pregătite pentru a gestiona proiecte complexe de comunități de energie.

Lucrurile încep însă să se miște în acest sens. Se lucrează intens la primul proiect-pilot la nivel național de comunitate de energie realizat în Valea Jiului. Nu este mult, dar este un început. Iar dacă modelul va fi „convingător”, va fi preluat și în alte regiuni.