Cooperativele agricole vor să-și producă singure energia. 77 de structuri se pregătesc să devină „comunități energetice”

Cooperativele agricole din sectorul vegetal au început să se uite mai serios la energia produsă local. Nu ca la un moft verde. Ci ca la o formă de protecție economică. La Adunarea Generală a UNCSV, desfășurată între 15 și 17 mai, la Miercurea Ciuc, s-a discutat inclusiv despre oportunitatea recunoașterii cooperativelor agricole drept „comunități energetice”.

UNCSV a ajuns la 77 de cooperative membre active, după intrarea a 11 noi cooperative. Este o rețea care adună fermieri, producție, depozitare, utilaje, procesare și nevoi comune. De aceea, ideea de comunitate de energie nu pică din cer. Ea vine peste o structură care există deja.

De la cooperativă agricolă la cooperativă energetică

O cooperativă agricolă este, în esență, o formă de organizare economică. Fermierii cumpără împreună, vând împreună, negociază împreună și pot investi împreună. Pasul spre energie este logic. Dacă ai consum comun, poți gândi și producție comună.

În cazul fermierilor, energia nu este un cost marginal. Este în pompele de irigații, silozuri, procesare, sortare, ambalare. Dacă nu o privim doar ca pe electricitate, este și în carburantul transportului. Când prețul energiei fluctuează prea mult, planul de afaceri devine o loterie.

De aceea, recunoașterea cooperativelor agricole ca forme de comunități de energie ar putea schimba peisajul energetic. Fermierii nu ar mai fi doar niște consumatori captivi. Ei ar putea deveni producători, administratori și beneficiari ai propriei energii.

UNCSV a legat subiectul energiei și de digitalizare. În aceeași ședință s-a discutat despre aplicații dedicate cooperativelor, folosirea inteligenței artificiale, monitorizare și managementul riscurilor. Agricultura intră într-o etapă în care energia, datele și asocierea încep să se atingă.

Costul energiei nu mai poate fi tratat ca o factură oarecare

Fermierul român a fost mult timp prins între vreme, prețuri volatile și putere slabă de negociere. Acum mai are o presiune: energia. Iar energia nu mai înseamnă doar factura lunară. Înseamnă cost de producție.

O fermă vegetală modernă nu seamănă cu imaginea veche a agriculturii făcute doar cu tractorul pe câmp. Are sisteme de irigații, senzori, silozuri, uscătoare, spații frigorifice și uneori linii de procesare. Toate acestea au nevoie de energie. Nu vorbim despre energie dată într-un loc uitat de lume, pentru că energia scumpă consumată în acel centru de producție se vede în prețul final.

Panourile solare nu fac ca grâul să crească mai repede. Dar pot face ca depozitarea, pomparea sau procesarea să nu mai depindă total de prețul pieței. Mai ales că vorbim despre o piață foarte volatilă și imprevizibilă. Pentru un fermier, această predictibilitate poate fi diferența dintre investiție și amânare.

Banii există, dar trebuie transformați în proiecte

Interesul fermierilor pentru energie verde se vede și în cererea de finanțare. AFIR pregătește o nouă sesiune pentru producerea de energie regenerabilă destinată autoconsumului în agricultură și industria alimentară. Bugetul anunțat este de 200 de milioane de euro. Finanțarea este 100% nerambursabilă pentru energie solară, în limitele stabilite pe megawatt.

Adrian Chesnoiu, directorul general AFIR, explică dimensiunea cererii. „Capacitatea de absorbție a fermierilor români, dar mai ales nevoia de finanțare a acestora sunt foarte mari. Și, pentru a ne asigura o dezvoltare pe termen mediu și lung a sectorului agroalimentar, este vital să continuăm să finanțăm cu sume consistente investițiile în agricultură”, a declarat el.

În sesiunile derulate până acum, solicitările au cumulat peste 500 de milioane de euro. Din acestea, AFIR a contractat peste 228 de milioane de euro pentru 1.100 de investiții. Asta arată că fermierii nu stau pe margine.

Problema nu este doar să existe bani. Problema este ca proiectele să fie scrise, aprobate și apoi operate corect. O instalație fotovoltaică nu înseamnă doar panouri pe o hală. Asta vede ochiul neavizat, care trece în tranzit pe lângă un punct de lucru agricol. În fapt, înseamnă avize, racordare, consum bine estimat și – să nu fim modești – stocare.

Comunitatea de energie poate rezolva o problemă de scară

Un fermier singur poate să nu aibă consum suficient, garanții îndejuns sau capacitate tehnică. Dar o cooperativă poate schimba datele problemei. Adună mai mulți membri. Nu este deloc o argumentație în favoarea așa-ziselor întovărășiri de tip colhoznic, din negrii ani ’50 ai secolului trecut. Acum vorbim despre jucători într-o piață liberă. Ei pot centraliza investiția, negocia mai bine și direcționa energia acolo unde are sens economic.

Aici este diferența dintre prosumatorul individual și comunitatea de energie. Prosumatorul produce pentru el. Comunitatea organizează producția și consumul între mai mulți membri. În agricultură, această logică se potrivește cu forma cooperativă.

Un exemplu simplu: unii fermieri consumă mai mult în anumite perioade. Alții au spații disponibile pentru panouri. Cooperativa poate gândi energia ca resursă comună. Nu fiecare pe cont propriu, cu proiecte mici și greu de integrat.

Dar asta cere reguli clare. Cine produce și cine consumă? Dar și „cine plătește?”. Apoi, ce se întâmplă cu surplusul și cum se folosește rețeaua? Fără răspunsuri clare, comunitatea de energie rămâne o idee frumoasă. Iar România este cunoscută a o țară cu multe planuri încremenite în proiect, care s-au născut inovații și au murit speranțe.

Nu inventăm apa caldă. Modelul există deja în alte țări

România nu inventează roata. Comunitățile de energie funcționează deja în alte piețe europene. Diferența este că acolo cadrul de reglementare, finanțarea și modelele tehnice au avut timp să se așeze.

Silviu Lădaru, de la Greenvolt Next, spune că modelul poate transforma surplusul într-un beneficiu comun. „Modelul comunităților de energie permite valorificarea integrală a producției regenerabile și transformarea surplusului într-un beneficiu economic pentru mai mulți membri.”

El indică și experiența Portugaliei. „Implementăm deja acest sistem în Portugalia, cu peste 200 de comunități active, iar în România suntem pregătiți să replicăm modelul imediat ce cadrul legislativ va fi complet funcțional.”

Aceasta este partea importantă penstru cooperative. Dacă modelul funcționează în alte piețe, fermierii români nu trebuie să pornească de la zero. Pot copia, adapta și scala. Dar au nevoie de reguli care să nu transforme fiecare proiect într-un labirint birocratic.

De ce energia se leagă de digitalizare

La prima vedere, energia și aplicațiile digitale par două teme separate. În agricultură, nu mai sunt. Dacă o cooperativă vrea să devină comunitate de energie, trebuie să știe exact cine produce, cine consumă și când consumă.

Aici intră digitalizarea discutată de UNCSV. Aplicațiile pentru cooperative pot ajuta la evidențe, planificare și monitorizare. Inteligența artificială poate ajuta la predicții. Senzorii pot arăta consumul real. Iar toate acestea pot face diferența dintre un proiect bun și unul blocat.

Energia regenerabilă are o problemă simplă: nu produce mereu când ai nevoie. Soarele produce ziua. Unele consumuri apar dimineața, seara sau sezonier. Fără date, cooperativa poate investi greșit. Cu date, poate dimensiona mai bine.

Stocarea, piesa care va conta tot mai mult

Panourile solare reduc factura, dar nu rezolvă tot. Dacă producția este mare la prânz, iar consumul mare apare în alt interval, energia trebuie mutată în timp. Asta înseamnă baterii sau alte soluții de stocare.

Pentru ferme, stocarea poate fi foarte importantă. Irigațiile, depozitarea, uscarea sau procesarea pot avea vârfuri de consum. Dacă energia produsă local nu poate fi folosită atunci când trebuie, avantajul scade.

Aici se vede maturitatea proiectului. Nu ajunge să ai bani de panouri. Trebuie să știi ce faci cu energia după ce o produci.

La concret: care e avantajul fermierului

Primul câștig este predictibilitatea. Fermierul știe mai bine cât îl costă energia. Nu complet, dar mai bine. Într-o agricultură lovită de vreme și prețuri volatile, predictibilitatea are valoare mare.

Al doilea câștig este puterea de negociere. O cooperativă care produce energie poate discuta altfel cu furnizorii, finanțatorii și partenerii. Nu mai este doar client final. Devine actor economic mai complex.

Al treilea câștig este păstrarea banilor în comunitate. Energia cumpărată din afară scoate bani din fermă. Energia produsă local poate rămâne în zona cooperativei. Nu toată. Dar o parte importantă.

Mai există și un câștig de imagine. Produsele agricole cu amprentă mai mică de carbon pot conta tot mai mult pe piețele externe. Mai ales pe cele dezvoltate, unde accentul pe bio/eco/organic nu mai este un moft, ci o alegere frecventă la raft.

O cursă cu obstacolele: legislație, rețea și management

Comunitățile de energie sună bine pe hârtie. În practică, sunt greu de făcut. Au nevoie de reguli, contracte, măsurare, echilibrare, racordare și administrare. Dacă aceste lucruri sunt neclare, fermierii vor evita riscul.

Rețeaua este o altă problemă. Unele zone rurale nu sunt pregătite pentru multe surse mici de producție. Racordarea poate dura. Puterea disponibilă poate fi limitată. Iar modernizarea rețelelor nu se face peste noapte.

Managementul contează la fel de mult. O cooperativă energetică nu se conduce doar cu entuziasm. Are nevoie de oameni care înțeleg energia, finanțarea, legislația și tehnologia. Aici se va vedea diferența dintre proiectele făcute bine și cele făcute doar ca să bifeze o finanțare.

Agricultura a depins de vreme, nu mai poate depinde și de priză

Fermierii români nu caută energie verde doar pentru că sună bine în documente europene. O caută pentru că factura contează și pentru că investițiile în agricultură cer costuri previzibile. Totuși, a depinde orbește de piață este acum un pariu prea riscant.

Discuția pornită în UNCSV arată o schimbare de mentalitate. Cooperativele nu mai vor să fie doar instrumente de vânzare și aprovizionare. Vor deveni platforme economice mai complete. Iar energia poate fi una dintre piesele centrale. În final, miza nu este doar să pună fermierii panouri solare pe hale. Miza este ca energia să devină o resursă gestionată în comun. Dacă agricultura românească vrea să fie mai competitivă, nu își mai permite să fie doar consumator captiv. Trebuie să înceapă să producă și curent, nu doar hrană.