Criza climatică readuce euroobligațiunile pe agenda UE. Vicepreședinta Comisiei Europene, Teresa Ribera, propune și o taxă pentru companiile petroliere

Europa intră în noul sezon politic cu o ecuație financiară tot mai dificilă. Nevoile sale strategice cresc mai repede decât resursele disponibile la nivel național.

Disputa nu privește doar dimensiunea fondurilor, ci și modul în care riscurile și costurile vor fi împărțite. Deciziile din lunile următoare vor arăta dacă statele acceptă un răspuns comun.

Vara extremă readuce agenda verde în prim-plan

Mega-incendiile au obligat la evacuarea a sute de mii de persoane. Valurile de căldură s-au întins de la Stockholm până la Algeciras. În nord, ele au accelerat topirea gheții arctice. În sudul Spaniei, aerul fierbinte a venit din Sahara. Seceta a lăsat animalele fără pășuni chiar și în cele mai umede ecosisteme. Au apărut și imagini desprinse dintr-o distopie climatică. Debitele Dunării și Rinului aproape au dispărut. Europenii însă, departe de a se speria, au organizat petreceri în albiile secate. Acolo au ieșit la vedere epavele navelor scufundate în timpul războaielor mondiale.

Bruxelles-ul reacționează de obicei imediat la marile crize financiare și geopolitice. De această dată, alarmele se declanșează după o vară extremă. În următoarele zile, vicepreședinta Comisiei Europene, Teresa Ribera, va propune accelerarea agendei verzi. Politicile din domeniu stagnează de doi ani, în pofida urgenței climatice. Ribera va pune pe masă două opțiuni ambițioase, dar dificil de acceptat politic. Prima presupune emiterea de datorie comună pentru finanțarea investițiilor. A doua vizează o taxă aplicată companiilor petroliere.

Costurile climatice sporesc presiunea pentru investiții

Lecția pe care o lasă această vară europeană este un fel de „acum ori niciodată”. Statele din nordul continentului rămân însă reticente față de euroobligațiuni. Dreapta are, la rândul ei, rezerve față de agenda verde și mai ales față de taxe.

În ultima perioadă, Bruxelles-ul a făcut pași înapoi în privința unor politici de mediu. Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a susținut o alianță între centru-dreapta și extrema dreaptă. Înțelegerea din Parlamentul European urmărea prelungirea termenelor pentru tranziția către energiile regenerabile. Industria europeană traversează o perioadă dificilă. Vara anului 2026 a fost însă o palmă a realității pentru negaționiști și pentru cei care tergiversează.

Pagubele directe și indirecte provocate de fenomenele extreme au crescut puternic. Secetele, inundațiile, temperaturile foarte ridicate și incendiile au afectat întregul continent. La Londra, clădirile se fisurează. Râurile au ajuns la niveluri minime, iar unele centrale termoelectrice și nucleare nu se mai pot răci. A fost nevoie chiar de dinamită pentru ca apa să ajungă la instalații. Mortalitatea a atins valori record, iar serviciile esențiale s-au blocat.

„Acesta este costul schimbărilor climatice pe cel mai bogat continent din lume. Datele confirmă necesitatea accelerării investițiilor în reziliență și a consolidării capacității noastre de adaptare”, afirmă vicepreședinta Ribera. „Asta nu se poate face numai cu resursele tradiționale. Este nevoie de ceva în plus”, subliniază ea.

Ribera cere reguli fiscale adaptate urgenței

Iar acel „ceva în plus” readuce în discuție problema finanțării. Cele două opțiuni sunt datoria comună și taxele europene. Până și adepții disciplinei bugetare admit acum că investițiile nu mai pot fi amânate. Printre ei se numără Wopke Hoekstra, comisarul olandez pentru Climă. Limitarea pagubelor necesită alocarea rapidă a unor miliarde de euro.

Ribera vrea să profite de context încă de la începutul noului sezon politic. Reuniunea comisarilor este programată pentru vinerea viitoare și va pregăti toamna politică de la Bruxelles. Vicepreședinta vrea să transmită acolo că prioritățile trebuie schimbate.

„Această confruntare cu realitatea necesită investiții substanțiale, publice și private. Regulile fiscale care nu țin cont de urgența climatică ne condamnă la eșec. Putem desprinde însă lecții din criza provocată de Covid și din planul de redresare care a urmat. Dezbaterea privind emiterea datoriei comune este relevantă. Un asemenea instrument poate oferi siguranță și refugiu investitorilor și cetățenilor”, declară tranșant Ribera.

Mesajul său va stârni controverse din două motive. Primul privește regulile fiscale, care devin din nou un obstacol. Al doilea vizează euroobligațiunile. Europa le-a folosit deja în timpul unor crize precum pandemia de Covid și războiul din Ucraina. Nevoia unui asemenea instrument devine tot mai presantă.

Germania și aliații săi rămân principalul obstacol

Rămâne partea cea mai dificilă, convingerea Germaniei și a aliaților săi, care tocmai au anunțat că vor reduceri de mai multe miliarde de euro în bugetul european și compensații precum cele obținute la vremea sa de Margaret Thatcher. Europa este obligată să cheltuiască pentru trei piloni: apărare, revoluție tehnologică și schimbări climatice.

Cifrele pur și simplu nu se potrivesc, iar statele membre aproape că nu mai au spațiu fiscal. Nici ecuația politică nu se închide, în contextul valului de extremă dreaptă, suspicios față de Bruxelles și favorabil deja celebrelor „priorități naționale”: spaniolii înainte de toate, potrivit Vox, francezii înainte de toate, potrivit lui Le Pen, care conduce în sondaje, și mai ales germanii înainte de toate, potrivit AfD, aflat tot pe primul loc în sondaje.

Taxarea sectorului energetic oferă o a doua sursă de venituri

Ribera vrea ca executivul condus de Von der Leyen să ignore reținerile Germaniei. Angela Merkel spunea cândva că „nu va exista datorie comună cât timp voi trăi”. Vicepreședinta propune și o a doua sursă de venituri. Soluția presupune taxe mai mari pentru companiile energetice. Mai multe guverne au explorat deja această cale. „Trebuie să deschidem o dezbatere despre profiturile private foarte mari declarate de companiile petroliere. Ele sunt disproporționate față de povara generată de schimbările climatice”, afirmă ea.

„Politicile pentru reducerea la zero a utilizării combustibililor fosili merită o dezbatere politică la cel mai înalt nivel. Același lucru este valabil pentru literatura privind taxarea globală a petrolului, care ar putea fi și europeană”, declară Ribera.

Șase state susțin o taxă pe profiturile extraordinare

Șase miniștri ai Economiei, printre care spaniolul Carlos Cuerpo, au trimis Bruxelles-ului în urmă cu câteva săptămâni o scrisoare prin care solicită introducerea unei taxe pe profiturile extraordinare ale companiilor petroliere. Alături de Spania, poziția este susținută de Germania, Italia, Austria, Polonia și Portugalia. Însă numărul doi al executivului comunitar își dorește mai multă ambiție decât au arătat cele șase țări: „Nu vorbim doar despre windfall profits [rentabilitatea ridicată generată de deficitul anumitor produse, în contextul războiului din Iran, de exemplu], ci pur și simplu despre profituri, la care au acces doar câțiva și care se află la originea costurilor uriașe suportate de toți”.

Demografia, inteligența artificială și schimbările climatice vor modela viitorul Europei, alături de necesitatea dobândirii unei autonomii strategice mai mari, în special în domeniul apărării. Europa are o situație nefavorabilă în privința demografiei, cu rata natalității prăbușită și politica privind migrația tot mai restrictivă. Pentru revoluția tehnologică, agenda verde și apărare, soluțiile sunt pe cât de mult diagnosticate, pe atât de puțin aplicate: trebuie investit mai mult și valorificat excesul de economisire din Europa, precum și faptul că întreaga lume își diversifică investițiile în dolari din cauza instabilității Statelor Unite conduse de Trump.

Euroobligațiunile ar putea susține apărarea și politica industrială

„Există argumente clare pentru emiterea unei datorii comune, dar trebuie convinse statele cumpătate din Nord”, afirmă Federico Steinberg, de la Institutul Elcano. „Euroobligațiunile vor apărea, dar pas cu pas, nu cu viteza necesară. Și vor finanța apărarea, mediul și politica industrială”, subliniază Steinberg. În cazul apărării, Europa cheltuiește deja mult, de trei ori mai mult decât Rusia, dar întotdeauna la nivel național, cu suprapuneri și fără un acord privind capacitățile comune: diferențele dintre Germania și Franța privind avionul european de luptă reprezintă un exemplu emblematic al dificultăților din acest domeniu.

Din perspectivă industrială, deficitul comercial al Europei cu China ajunge la un miliard de euro pe zi, iar UE este mult în urmă în revoluția tehnologică, în spatele Statelor Unite și Chinei, fără forță antreprenorială și fără potențialul de reglementare de altădată. La nivelul acestor două provocări, vara arată clar că Europa este zona zero a urgenței climatice.

După reuniunea de vinerea viitoare a Colegiului comisarilor, discursul lui Von der Leyen privind starea Uniunii va stabili prioritățile la jumătatea lunii septembrie. Cadrul integrat de reziliență în fața schimbărilor climatice va fi prezentat în octombrie: acela va fi primul examen serios. Iar acordul privind bugetul european ar trebui încheiat până la sfârșitul anului, înaintea alegerilor din Franța: atunci se va vedea dacă Bruxelles-ul își continuă inerția către nicăieri sau înțelege că se află din nou într-un moment asemănător unuia fondator, potrivit El Pais.