Epuizarea fondurilor din Anghel Saligny complică finanțarea șantierelor. Cine acoperă costurile până la următoarele alocări 

România are programate investiții importante în infrastructură pentru următorii ani, prin mai multe surse de finanțare naționale și europene. Aceste programe funcționează însă după calendare și mecanisme diferite, iar capitalul anunțat pentru anii următori nu este automat disponibil pentru proiectele aflate acum în execuție.

Situația apare într-un moment în care insolvențele sunt deja în creștere, inclusiv în construcții. Capacitatea companiilor de a traversa perioadele dintre execuția lucrărilor și plata acestora poate deveni astfel una dintre problemele importante ale pieței.

Fondurile alocate programului Anghel Saligny pentru 2026 s-au epuizat

Ministerul Dezvoltării a anunțat la data de 10 septembrie că fondurile bugetare alocate în acest an Programului Național de Investiții „Anghel Saligny” au fost epuizate. Din 11 septembrie, depunerea solicitărilor de transfer prin platforma ministerului a fost suspendată pentru beneficiarii vizați.

Mecanismul poate fi reluat dacă sunt suplimentate creditele bugetare. Există și excepții pentru beneficiarii care îndeplinesc condițiile prevăzute de OUG 87/2025. Documentele bugetare pentru 2026 indică aproximativ 6 miliarde de lei sub forma creditelor bugetare destinate programului. Anghel Saligny are caracter multianual, astfel că epuizarea alocării din acest an nu echivalează cu închiderea schemei de finanțare.

Autoritățile locale cu proiecte în execuție pot continua lucrările din fonduri proprii sau din alte surse legal constituite. O altă variantă este sistarea lor pentru evitarea acumulării de arierate, potrivit informațiilor prezentate de Ministerul Dezvoltării. „Constructorul nu poate deveni banca statului. Poți avea contract, lucrare executată și profit pe hârtie. Dar salariile, betonul, fierul, transportul, utilajele și furnizorii trebuie plătiți astăzi. Dacă banii vin peste 60, 90 sau 120 de zile, cine finanțează diferența?”, afirmă Cosmin Raileanu, fondator Depozit Virtual.

Construcțiile rămân printre sectoarele expuse insolvențelor

Datele privind insolvențele arată o deteriorare a situației financiare pentru o parte dintre companii. În 2025, în România au fost deschise 7.553 de noi proceduri de insolvență, potrivit Coface. Dintre acestea, 1.580 au fost în construcții. Sectorul a reprezentat astfel aproximativ 21% din numărul total al insolvențelor înregistrate în economie.

Tendința de creștere a continuat și în 2026. În ianuarie, numărul insolvențelor la nivelul economiei era cu peste 36% mai mare decât în aceeași lună din anul precedent. Datele Oficiului Național al Registrului Comerțului arată că 3.855 de firme și PFA au intrat în insolvență în primul semestru. Numărul a fost cu 12,36% peste nivelul din perioada similară din 2025.

În august, construcțiile s-au situat pe primul loc între domeniile analizate de RisCo după numărul dosarelor noi de insolvență. Sectorul a înregistrat 60 de cazuri, în creștere cu aproximativ 40%. „Nu spun că de mâine vor falimenta mii de constructori. Ar fi o exagerare. Spun însă că piața ne arată deja o deteriorare a lichidității și o creștere a insolvențelor. Dacă peste această realitate adăugăm întârzieri la încasare, riscul devine mult mai mare”, spune Cosmin Raileanu.

Ce poate însemna o întârziere de 90 de zile pentru un șantier

Analiza Depozit Virtual prezintă și un scenariu privind impactul întârzierilor asupra finanțării unei lucrări. Pentru un proiect de 10 milioane de lei, aproximativ 70% din valoare ar putea reprezenta costuri care trebuie susținute pe parcurs. Necesarul de finanțare ar ajunge astfel până la 7 milioane de lei. Calculul include cheltuieli cu materialele, salariile, subcontractorii, transportul și utilajele.

La un cost ipotetic al capitalului de 10% pe an, finanțarea celor 7 milioane de lei pentru încă 60 de zile ar costa aproximativ 115.000 de lei. Pentru 90 de zile, costul ar urca la circa 173.000 de lei, iar pentru 120 de zile ar ajunge la aproximativ 230.000 de lei. Estimarea nu include eventualele penalități sau pierderea unor discounturi comerciale. Nu sunt luate în calcul nici problemele de aprovizionare sau situațiile în care companiile nu mai pot obține finanțare suplimentară.

Pentru firmele care lucrează cu marje reduse, asemenea costuri suplimentare pot diminua semnificativ rezultatul financiar al unui proiect. „În construcții poți avea milioane de lei de încasat și să nu mai ai bani pentru următoarea livrare. De aceea, în perioada următoare, nu cel mai mare portofoliu de contracte va fi neapărat semnul unei companii puternice. Întrebarea corectă este cât din acel portofoliu poți finanța până îl încasezi”, afirmă fondatorul Depozit Virtual.

Programele de infrastructură au surse și destinații diferite

România dispune în continuare de programe importante destinate infrastructurii. Alocările provin însă din instrumente diferite și nu pot fi transferate automat de la un mecanism de finanțare la altul. Programul Transport 2021-2027 are o alocare de aproximativ 9,68 miliarde de euro. Prin instrumentul SAFE, România beneficiază de aproximativ 16,68 miliarde de euro, însă cea mai mare parte a sumei are destinație de apărare.

Aproximativ 4,2 miliarde de euro sunt asociate infrastructurii rutiere strategice cu utilizare duală. Programul Regional București-Ilfov dispune, la rândul său, de aproximativ 1,47 miliarde de euro. Diferențele dintre aceste programe țin de destinația banilor, criteriile de eligibilitate și termenele de implementare. Pentru companii, devine astfel relevant nu doar volumul total al investițiilor, ci și proiectele care au finanțarea efectiv asigurată.

„Banii nu dispar din construcții. Se mută – între programe, regiuni și tipuri de proiecte. Pentru companii, informația critică nu mai este doar cât se va investi în România, ci unde sunt proiectele care au efectiv finanțare și pot continua”, explică Raileanu.

Achizițiile pot influența direct capitalul disponibil

Condițiile financiare schimbă și modul în care companiile își organizează aprovizionarea. Prețul materialelor nu mai este singurul criteriu atunci când o firmă încearcă să limiteze sumele blocate înainte de utilizarea acestora în șantier.

Momentul cumpărării, cantitatea comandată, termenul acordat de furnizor și ritmul livrărilor pot influența direct necesarul de numerar. O achiziție realizată prea devreme sau în volume prea mari poate imobiliza resurse care ar putea fi folosite pentru alte cheltuieli curente.

În același timp, condiții comerciale mai bune pot reduce presiunea financiară fără să modifice volumul lucrărilor executate. „Într-un an normal, achiziția este privită ca o funcție comercială. Într-un an dificil, devine o funcție financiară. Nu mai este suficient să cumperi ieftin. Trebuie să cumperi corect, la momentul corect și fără să blochezi inutil cash-ul companiei”, spune fondatorul Depozit Virtual.

Următoarele luni pot testa rezistența financiară a constructorilor

Pentru constructori, evoluția următoarei perioade va depinde și de viteza cu care sumele disponibile ajung efectiv în proiectele aflate în derulare. Întârzierile pot transmite presiunea de la antreprenorul principal către subcontractori și furnizori.

Firmele cu rezerve financiare mai reduse sau cu termene lungi de încasare pot fi mai vulnerabile la astfel de decalaje. În schimb, capacitatea de a menține cheltuielile curente sub control poate deveni un avantaj într-o piață cu finanțări mai greu predictibile pe termen scurt.

„După 15 ani în piața materialelor de construcții, eu nu m-aș uita astăzi doar la câte contracte are o companie. M-aș uita la cât cash are, în cât timp încasează, cum cumpără și câte luni își poate finanța lucrările. Acolo cred că se va face diferența”, concluzionează Cosmin Raileanu.