Ce este FMI și ce face. Rolul real al instituției care poate salva economii întregi

Pentru unii, FMI este salvatorul economiilor aflate în criză. Pentru alții, este instituția care obligă guvernele să adopte măsuri nepopulare. Ambele perspective conțin o parte de adevăr. În termeni simpli, FMI este un fel de „creditor de ultimă instanță” pentru state. Atunci când o țară nu mai găsește bani suficienți pentru a-și finanța economia, FMI poate interveni cu împrumuturi și asistență financiară.

De fapt, rolul principal este de a asigura stabilitatea sistemului financiar internațional și de a preveni crizele economice globale. FMI acționează ca un organism de supraveghere și ca un împrumutător de ultimă instanță pentru țările aflate în dificultate financiară.

Pilonii principali de activitate sunt supravegherea economică, asistență financiară și dezvoltarea capacității tehnice sau reducerea sărăciei. Altfel spus, monitorizează politicile economice ale celor 191 de state membre, identifică riscurile financiare și oferă recomandări pentru prevenirea crizelor. De asemenea, acordă împrumuturi guvernelor care nu își mai pot plăti datoriile externe sau care au deficite comerciale grave. Aceste fonduri ajută la refacerea rezervelor valutare și la stabilizarea monedelor naționale. Totodată, oferă expertiză gratuită și instruire pentru băncile centrale și ministerele de finanțe sau ajută statele să își îmbunătățească colectarea taxelor și gestionarea banilor publici. Sprijină țările în curs de dezvoltare prin credite cu dobândă zero sau foarte mică pentru a stimula o creștere economică durabilă.

FMI nu împrumută persoane și nici companii. El lucrează exclusiv cu state.

Cum a apărut FMI și de unde are bani

FMI a fost creat în 1944, la conferința de la Bretton Woods, în Statele Unite. Instituția a început să funcționeze oficial în 1945. Lumea ieșea atunci din Al Doilea Război Mondial. Economiile erau devastate. Monedele erau instabile, comerțul internațional era afectat. Scopul inițial era simplu: prevenirea unor noi crize economice globale și menținerea stabilității financiare  internaționale.

În prezent, FMI are 191 de state membre, inclusiv România.

FMI nu tipărește bani. Resursele sale provin din contribuțiile statelor membre. Fiecare țară contribuie cu o anumită sumă, numită cotă. Statele mai mari contribuie mai mult și au o influență mai mare în procesul decizional. Cele mai importante ponderi sunt deținute de Statele Unite, Japonia, China, Germania, Franța și Regatul Unit. Acesta este unul dintre motivele pentru care FMI este criticat uneori. Puterea de vot nu este distribuită egal între state.

Când ajunge o țară la FMI

În general, statele nu merg la FMI atunci când lucrurile merg bine. Cele mai multe solicitări apar în perioade de criză. De exemplu, când deficitul bugetar scapă de sub control, datoria publică devine greu de finanțat, investitorii nu mai au încredere în economie, rezervele valutare se epuizează sau moneda națională este sub presiune puternică.

Pe scurt, o țară apelează la FMI atunci când riscă să rămână fără acces la finanțare.

De ce vin împrumuturile cu condiții

Aici apare partea care generează cele mai multe controverse. FMI nu oferă bani fără condiții. Instituția cere aproape întotdeauna reforme economice. Motivul este simplu. FMI vrea să se asigure că problema care a generat criza nu va continua după acordarea împrumutului.

Dacă un stat are un deficit bugetar uriaș, FMI va cere măsuri pentru reducerea acestuia. Dacă problema este un sistem fiscal ineficient, FMI va recomanda reforme fiscale. Iar dacă există cheltuieli publice excesive, instituția poate cere reducerea lor. De aici provine reputația FMI de instituție „dură”. În multe țări, măsurile recomandate au însemnat înghețări de salarii, reduceri de cheltuieli sau creșteri de taxe.

România și FMI

România a avut mai multe acorduri cu FMI după 1990. Cel mai cunoscut a fost cel din perioada crizei financiare globale din 2009. Atunci, România a primit un pachet internațional de finanțare de aproape 20 de miliarde de euro, împreună cu Uniunea Europeană și Banca Mondială. Acordul a contribuit la stabilizarea economiei și la evitarea unei crize financiare majore.

În același timp, perioada respectivă a fost asociată cu măsuri de austeritate extrem de nepopulare. Acesta este unul dintre motivele pentru care mulți români asociază FMI cu tăieri și restricții.

Dacă ajută sau nu FMI, răspunsul este că depinde de situație. FMI nu rezolvă miraculos problemele unei economii. Dacă un guvern continuă politicile care au produs criza, niciun împrumut nu poate rezolva problema. În schimb, FMI poate oferi timp. Poate preveni falimentul unui stat, poate calma piețele financiare. Poate oferi acces la finanțare atunci când nimeni altcineva nu mai este dispus să împrumute țara respectivă. Multe state au ieșit din crize cu ajutorul FMI. Altele au trecut prin perioade sociale și economice foarte dificile în timpul programelor de ajustare.

Există lucruri pe care nu le știe toată lumea. Primul este că simpla prezență a FMI poate avea efecte economice importante. Uneori, nici măcar nu este nevoie ca banii să fie trași integral. Faptul că FMI este dispus să finanțeze o țară poate crește încrederea investitorilor.

Al doilea este că FMI nu poate obliga un stat să accepte un acord. Guvernul este cel care decide dacă acceptă condițiile.

Al treilea este că FMI nu stabilește singur reformele. În teorie, acestea sunt negociate împreună cu autoritățile naționale.

De ce se tem guvernele de FMI

Pentru că apelul la FMI este adesea interpretat ca un semnal că economia are probleme serioase. Investitorii, piețele financiare și cetățenii înțeleg că statul are nevoie de ajutor extern. Din punct de vedere politic, este o situație dificilă. Însă din punct de vedere economic, accesul la finanțare poate fi exact ceea ce împiedică o criză să devină dezastruoasă. FMI este un mecanism creat pentru a interveni atunci când economiile intră în dificultate.

Realitatea este că statele nu ajung de obicei la FMI pentru că au luat prea multe măsuri prudente. Ajung acolo după ani de dezechilibre, deficite și decizii amânate. De aceea, cea mai bună relație cu FMI este, paradoxal, una în care nu ai nevoie de un împrumut. Iar cea mai sigură cale pentru a evita această situație rămâne o economie stabilă, cu datorii și deficite ținute sub control.