Potrivit informațiilor prezentate de Geneva Solution, cheltuielile globale pentru ajutor internațional au scăzut anul trecut cu aproape un sfert. Statele Unite, Germania, Franța, Regatul Unit și Japonia au fost responsabile pentru aproximativ 96% din această reducere. În acest context, marile economii occidentale discută o schimbare profundă de strategie.
În locul modelului clasic bazat pe transferuri financiare directe către țările sărace, accentul s-ar putea muta către investiții. De asemenea, parteneriate economice și mobilizarea capitalului privat.
De la ajutoare la parteneriate economice
Franța, care deține în acest an președinția G7, a stabilit drept prioritate reducerea dezechilibrelor economice globale. Totuși, summitul nu este așteptat să aducă noi angajamente financiare majore.
Miniștrii dezvoltării din statele G7 au transmis deja în aprilie că obiectivul este reducerea dependenței de ajutoare externe. În paralel, se vrea construirea unui sistem bazat pe parteneriate reciproc avantajoase. Noua abordare pune accent pe investiții private, dezvoltarea resurselor interne ale statelor și finanțarea prin intermediul piețelor de capital. Asta în locul asistenței clasice oferite de guvernele occidentale.
Profesorul Gilles Carbonnier, specialist în economie a dezvoltării la Geneva Graduate Institute, consideră că summitul reflectă o schimbare importantă de perspectivă. Potrivit acestuia, vechea imagine a țărilor bogate care transferă bani către statele sărace este tot mai des percepută drept depășită.
Experții avertizează asupra unor obiective neclare
Nu toți experții sunt convinși că noua strategie este suficient de clară. Céline Kauffmann, director de programe în cadrul institutului francez IDDRI, spune că modul în care vor fi obținute beneficiile reciproce rămâne neclar.
Potrivit acesteia, există riscul ca noile politici să urmărească în primul rând interesele statelor donatoare. În acest caz, nevoile țărilor beneficiare ar putea trece în plan secund.
Experții atrag atenția și asupra unei alte tendințe. Unele forme de ajutor ar putea fi condiționate de cumpărarea de bunuri și servicii din țările donatoare. Acest lucru ar marca o schimbare importantă de abordare.
Una dintre cele mai vizibile transformări apare în sectorul sănătății. În ultimii ani, finanțările externe au fost reduse semnificativ. Situația este resimțită mai ales în Africa, unde multe sisteme sanitare depindeau de fondurile americane.
În acest context, G7 propune un model bazat pe „suveranitate sanitară”. Accentul este pus pe autosuficiență financiară și pe reducerea dependenței de ajutorul extern.
În noua viziune, băncile de dezvoltare vor avea un rol mai important. Același lucru este valabil și pentru capitalul privat. În schimb, influența organizațiilor internaționale tradiționale ar putea scădea. Printre acestea se numără și Organizația Mondială a Sănătății.
Disputa privind taxarea internațională
Un alt subiect important al summitului este modul în care țările în curs de dezvoltare își pot crește propriile venituri. Mai multe state africane susțin negocierea unei convenții fiscale globale sub egida ONU. Obiectivul este combaterea evaziunii fiscale și limitarea transferului profiturilor către jurisdicții cu taxe reduse. Susținătorii acestei inițiative consideră că reguli fiscale mai echitabile ar permite statelor să finanțeze mai ușor propriile programe de dezvoltare.
Țările din G7 nu susțin însă pe deplin această abordare. Statele Unite au părăsit negocierile anul trecut, iar marile economii occidentale preferă ca astfel de discuții să rămână în cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD).
Statele Unite schimbă regulile jocului
Poziția Washingtonului complică suplimentar negocierile. Administrația președintelui Donald Trump a retras anul trecut sprijinul pentru acordul OECD privind impozitul minim global de 15% pentru companii. În același timp, Statele Unite au respins includerea obiectivelor de dezvoltare durabilă în mai multe documente internaționale.
Schimbările se văd și în agenda summitului. În timp ce edițiile anterioare au pus accent pe finanțarea climatică și tranziția energetică, documentele pregătitoare pentru reuniunea de la Evian acordă mult mai puțină atenție acestor teme.
Infrastructura devine noua prioritate
Una dintre zonele în care ar putea exista rezultate concrete este investiția în infrastructură. Franța promovează dezvoltarea unor coridoare economice care să conecteze lanțurile globale de aprovizionare dintre țările în curs de dezvoltare și economiile G7.
De asemenea, accesul la minerale critice și la resurse strategice este unul dintre obiectivele centrale ale acestei inițiative.
Experții consideră că proiectul este conceput și ca o alternativă occidentală la Inițiativa Belt and Road a Chinei, prin care Beijingul a investit deja mii de miliarde de dolari în infrastructură la nivel global.
ONU pierde influență
Schimbarea de direcție afectează și rolul organizațiilor internaționale. La summitul de la Evian nu figurează printre participanții principali secretarul general al ONU, António Guterres, și nici directorul Organizației Mondiale a Sănătății, Tedros Adhanom Ghebreyesus.
În schimb, pe lista invitaților se află conducătorii Băncii Mondiale, Fondului Monetar Internațional, Băncii Africane de Dezvoltare și OECD. Această schimbare este interpretată de mulți observatori ca un semnal că dezvoltarea globală se mută treptat de la modelul bazat pe ajutor și cooperare multilaterală către unul dominat de investiții, instituții financiare și interese economice strategice. Cu războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu dominând agenda liderilor mondiali, viitorul ajutorului internațional riscă însă să rămână în plan secund. Cu toate acestea, deciziile luate la Evian ar putea redefini modul în care țările bogate sprijină dezvoltarea economică a statelor mai sărace în anii următori.