Industria confecțiilor din România se luptă să scape de eticheta de „croitor ieftin”. Primele 10 companii din sector și-au majorat pierderile cu 75%

În urmă cu mai bine de trei decenii și jumătate, industria textilă era unul dintre pilonii economiei socialiste a României. Eram la vremea aceea al cincilea mare exportator de bumbac la nivel mondial.

De la începutul anilor ’90 însă, sectorul a intrat într-un proces de transformare radicală. Schimbarea a fost impusă atât de trecerea la economia de piață, cât și de evoluțiile tehnologice. Utilizarea pe scară largă a fibrelor sintetice, de exemplu, a obligat vechile filaturi să își abandoneze tehnologiile. În prezent, producția de bumbac locală a ajuns să reprezinte undeva în jur de 2% din cantitatea de odinioară. Iar numărul filaturilor și țesătoriilor s-a redus de peste zece ori.

Nu a fost singura transformare suferită de industria textilă. Pentru a se putea conecta la piețele externe, sectorul s-a reorientat masiv către modelul de producție tip asamblare. Este vorba de celebrul „lohn”, încă prezent în economia românească. În acest sistem, partenerii externi furnizează materialele și specificațiile tehnice, tiparele și designul. Fabricile românești de textile au rămas doar cu execuția – croirea, asamblarea, cusutul și finisarea – și s-au transformat în unități de confecții. Așa se face că, în ultimii ani am ajuns să ne mândrim cu faptul că suntem „croitorul discret” al unor mari branduri din Italia, Germania, Marea Britanie, Franța și Spania, care au externalizat producția.

Invazia ultra-fast-fashion

Numai că lohn-ul, deși a salvat parțial de la dispariție unitățile de producție locale și mii de locuri de muncă, a generat în timp o dependență profundă de partenerii externi. Producătorii români au devenit captivi într-un lanț de producție în care reprezintă segmentul cu cea mai mică valoare adăugată.

Situația s-a deteriorat odată cu ascensiunea platformelor asiatice de e-commerce ultra-fast-fashion, precum Shein și Temu. Cu produse extrem de ieftine și colecții lansate într-un ritm foarte rapid, companiile de acest tip au atras milioane de cumpărători europeni.

Confederația Europeană a Industriei Textile și de Îmbrăcăminte (EURATEX), care reprezintă interesele industriei europene de textile și confecții la nivelul UE, susține că volumul coletelor de mică valoare direct importate de consumatorii din Uniune a crescut de aproape patru ori în intervalul 2022-2025. Potrivit EURATEX, fenomenul este o formă de „concurență asimetrică” pentru producătorii europeni, care sunt obligați prin reglementări să respecte standarde de mediu, sociale și de calitate ridicate.

Avantajele competitive se atenuează

Pentru a încerca să atenueze asaltul industriei ultra-fast-fashion asiatice, confederațiile europene au solicitat oficial Comisiei Europene stabilirea unei „taxe de manipulare” de 10 euro pentru coletele mici provenite din afara spațiului comunitar.

Intervenția este însă tardivă și are slabe șanse să amelioreze situația critică prin care trece industria locală. Și asta deoarece principalele avantaje competitive ale fabricilor din România, reprezentate de combinația dintre priceperea tehnică și costul redus al forței de muncă, au început să dispară.

Majorarea succesivă a salariului minim pe economie a pus o presiune tot mai mare pe sectorul confecțiilor, unde cheltuielile cu salariile reprezintă aproape 80% din totalul costurilor. Acest lucru lasă marje mici de profit pentru investiții în tehnologie, un element-cheie în contextul actual.

Pe de altă parte, evoluția a făcut ca, anul trecut, costul orar cu forța de muncă să ajungă la nivelul celui din Turcia, o altă putere mondială în domeniul confecțiilor. Dar a ajuns să îl depășească pe cel al competitorilor din Egipt sau Tunisia. Și mai ales pe cel al furnizorilor din statele asiatice, care pot oferi prețuri de producție mult mai mici.

Situația este complicată de criza tot mai mare a forței de muncă calificate, cu care se confruntă România. Exodul peste hotare al muncitorilor, îmbătrânirea personalului rămas, dezinteresul tinerilor din cauza salariilor mici cu care este asociat sectorul au generat un deficit în creștere.

Comenzile au scăzut cu aproape 50%

În prezent, conform EURATEX, România reprezintă aproape 8% din totalul forței de muncă din industria textilă și de modă a UE. Dar generează doar circa 3% din cifra de afaceri a sectorului la nivel comunitar.

Este un procent în scădere, datorat și faptului că, în ultimii doi ani, sectorul local al confecțiilor a înregistrat un recul puternic din cauza reducerii comenzilor cu aproape 50%. Reprezentanții Federației Patronale a Industriei Textile, Confecțiilor și Pielăriei (FEPAIUS) susțin că impactul a fost generat atât de concurența din afara UE, cât și de noile reglementări europene stricte privind sustenabilitatea produselor textile. Impactul a fost unul puternic – în perioada 2024-2025 s-au pierdut aproximativ 40.000 de locuri de muncă. Numărul angajaților din sector a scăzut de la 160.000 la circa 120.000. Iar aproape un sfert dintre companiile active, în special subcontractorii și firmele mici, și-au încetat activitatea.

Pe termen lung, raportul Just Fashion Transition 2025 estimează că industria textilă din România va fi cea mai afectată din estul Europei. Prognozele indică o reducere de până la 46% a numărului de angajați, raportat la 2023.

Nu se întâmplă însă doar la noi – tendința este similară la nivel european. În ultimele 18 luni, industria de profil a pierdut deja aproape 100.000 de locuri de muncă. Numai că diminuarea este de circa 10% din totalul forței de muncă europene.

95% dintre firme sunt microîntreprinderi și IMM-uri

Situația este mult mai gravă pentru sectorul local al confecțiilor și pentru că 95% este reprezentat de microîntreprinderi și IMM-uri. Sunt firme cu marje reduse și capacități financiare extrem de limitate, explică Maria Pârcălabescu, președintele FEPAIUS.

Datele EURATEX indică faptul că România are aproximativ 9.000 de societăți active în această industrie. Ceea ce înseamnă că doar 450 de companii au șanse reale de a se adapta la noile cerințe. Și nici măcar acestea nu reușesc toate, fapt confirmat de informațiile financiare furnizate de platforma AlertăCUI despre primele 100 de firme, selectate după veniturile realizate.

Astfel, cifra de afaceri cumulată a primelor clasate a fost anul trecut de 3,34 miliarde de lei, mai mare cu 7% față de anul anterior. Profitul a avut un avans mult mai consistent, de 48,6%, ajungând la 105,6 milioane.

Nu a fost însă totul pe plus:

• datoriile au crescut la 964,6 milioane de lei (+16%), de peste nouă ori mai mari decât profitul.
• creanțele au însumat 424,9 milioane (+9,7%).
• pierderile s-au ridicat la 50,6 milioane (+32,2%).

Dacă ne raportăm strict la primele 10 companii, selectate după același criteriu, cifra de afaceri cumulată a acestora a fost de 2,42 miliarde de lei (+8,4%). Profitul net în schimb a înregistrat un salt de aproape 150%, la circa 44 milioane. Rezultatul pare spectaculos, dar vine după doi ani consecutivi de scădere (-3,8% în 2023 și -63,2% în 2024), maximul fiind atins în 2022 (52,5 milioane).

La nivelul eșalonului superior, datoriile cumulate au fost de 601,4 milioane (+17%), creanțele – 237,6 milioane (+0,8%) și pierderile – 38,1 milioane (+75%).

O selecție naturală forțată

Dincolo de creșterile spectaculoase ale profitabilității la vârful clasamentului, rezultatele financiare indică o fractură evidentă în industria textilă locală. Saltul profitului net în rândul marilor jucători arată mai degrabă o concentrare a capitalului decât o însănătoșire a pieței. Pe de altă parte, creșterea vizibilă a datoriilor și a pierderilor, începând cu 2024, confirmă limitările modelului de business actual. Evoluția coincide cu dificultățile menționate anterior: presiunea salarială, lipsa comenzilor, boom-ul ofertei ultra-fast-fashion asiatice și implementarea noilor norme de trasabilitate europene.

Pentru marea masă a companiilor locale, care acționează ca subcontractori, reducerea marjelor de profit a anulat principalul atu – manopera ieftină. Iar șansele de relansare sunt reduse, în condițiile în care estimările FEPAIUS indicau faptul că efortul financiar de retehnologizare și modernizare se ridică la câteva sute de milioane de euro, la nivelul întregii industrii.

S-ar părea deci că dispariția a zeci de mii de locuri de muncă și închiderea a aproape un sfert dintre companii reprezintă începutul unei noi selecții naturale forțate a sectorului de confecții din România. Există însă și speranțe – schimbările afectează și marile branduri din vestul Europei. Care, pentru a-și reduce dependența de fabricile asiatice și timpii de livrare, ar putea alege ca destinație de nearshoring România. Șansele de supraviețuire depind însă de cât de repede vor reuși firmele să se retehnologizeze și să se adapteze la noile cerințe și reglementări și, mai ales, să scape de eticheta de „croitor ieftin”.

———————————

Materialul a fost realizat pe baza informațiilor furnizate de platforma AlertăCUI, care oferă servicii de acces actualizat la datele companiilor, alertare atunci când apar modificări de informații, generare de rapoarte, dezvoltare de bază de date și analiză financiară și de risc. AlertăCUI are 20 de ani de experiență în livrarea de informații corecte, la timp și relevante.