Ionuț Dumitru: Statul poate câștiga mai mult din 85% decât din 100%. Listarea unor pachete minoritare ar împinge companiile de stat spre bursă și profit

Discuția vine într-un moment în care Guvernul caută bani, iar piața de capital caută emitenți mari. De aceea, miza discuției despre listare nu ține doar de bursă, ci și de randamentul activelor publice.

Nu controlul este pus în discuție

Dumitru a explicat la Digi24 că listarea unor pachete minoritare nu înseamnă privatizare și nici pierderea controlului asupra companiilor strategice. El spune că statul poate rămâne acționar majoritar și, în același timp, poate forța compania să devină mai transparentă.

Aceasta este și logica economică a unei astfel de mișcări. Statul nu renunță la companie. În schimb, acceptă să împartă o felie mică din capital pentru a crește valoarea întregului activ. De aici vine și comparația făcută de Dumitru între 85% dintr-o companie profitabilă și 100% din una care pierde bani.

Bursa aduce presiune, nu doar bani

Dumitru spune că listarea la bursă obligă compania la mai multă transparență și la o guvernanță corporativă mai bună. În plus, apar acționari privați minoritari care pot presa managementul și acționarul majoritar să folosească mai eficient resursele.

Piața locală are deja un precedent mare. Hidroelectrica (BVB: H2O) s-a listat în 2023 printr-un IPO de 1,87 miliarde euro, cel mai mare din istoria Bursei de Valori București și cel mai mare din Europa în acel an. După listare, statul a rămas acționar majoritar, cu 80,06%, iar compania a devenit cel mai mare emitent de la BVB.

Mai mult, BVB a arătat atunci că aproape 52.000 de ordine au venit de la investitori de retail, iar acțiunile pot fi cumpărate și indirect, prin fonduri mutuale sau ETF-uri. Bursa spunea și că listarea Hidroelectrica a deschis oportunități pentru circa 8 milioane de români care investesc indirect prin fondurile de pensii private.

Statul caută randament mai bun din activele sale

În jurul acestei teme a apărut deja și o discuție mai largă despre ce pachete ar putea ajunge la bursă. Statul deține încă 80% din Hidroelectrica, 70% din Romgaz și 82,5% din Nuclearelectrica, iar o vânzare suplimentară de 5-10% nu ar însemna pierderea controlului. În același timp, astfel de operațiuni ar putea aduce miliarde de lei la buget.

Aici apare și diferența dintre reflexul politic și logica de business. Reflexul politic spune că orice listare înseamnă „vânzare”. Logica de business spune că un acționar majoritar poate câștiga mai mult dacă forțează compania să devină mai eficientă, mai profitabilă și mai vizibilă în piață. Exact această diferență a subliniat-o și Ionuț Dumitru.

În plus, fondurile de pensii private au devenit deja investitori mari la BVB. Aproximativ 8,3 milioane de participanți la Pilonul II contribuie indirect la astfel de plasamente și că fondurile de pensii au acoperit peste 33% din lichiditatea pieței de acțiuni în ultimul an. Asta înseamnă că listarea unor companii de stat nu mută activele doar către investitori internaționali, ci și către economiile românilor.

Întrebarea mare nu este dacă se poate, ci dacă se vrea

Companiile de stat au rămas mult timp în zona în care controlul total a însemnat, de fapt, responsabilitate difuză. Când nu există presiune de piață, resursele se pot irosi mai ușor, iar performanța ajunge să fie judecată mai ales politic. Tocmai de aceea, listarea minoritară apare din nou ca o soluție de disciplinare economică.

Dacă Guvernul va merge mai departe cu această idee, discuția nu va mai fi doar despre bursă. Va fi despre cât de dispus este statul să accepte reguli mai dure pentru companiile pe care încă le controlează și despre cât de mult vrea să transforme controlul formal în valoare reală.