JPMorgan nu mai știe când se termină războiul din Iran. Trei „linii roșii” economice au fost deja depășite

Calculul inițial era că presiunea economică internă va deveni prea mare. Prețurile energiei, inflația și costul finanțării trebuiau să creeze suficientă presiune politică pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz.

Nu s-a întâmplat. Conflictul a continuat, iar piața petrolului încearcă acum să pună preț pe un război pentru care modelele clasice au tot mai puține repere.

Petrolul de 100 de dolari nu a fost linia de oprire

Natasha Kaneva, șefa strategiei globale pentru mărfuri la JPMorgan, spune că banca presupunea inițial că anumite costuri vor deveni imposibil de ignorat. Brent peste 100 de dolari era unul dintre aceste praguri.

Petrolul se tranzacționează acum în jurul a 105-106 dolari pe baril. La începutul săptămânii s-a apropiat chiar de 110 dolari.

JPMorgan estimează însă că valoarea fundamentală a Brent ar fi în jurul a 90 de dolari. Diferența reprezintă în bună parte riscul geopolitic și teama că oferta ar putea fi lovită și mai puternic.

Banca estimează că aproximativ 10 milioane de barili pe zi sunt deja afectați de perturbări. Piața ar introduce în preț și riscul dispariției altor aproximativ 4 milioane de barili zilnic.

În mod normal, o asemenea ruptură ar fi suficientă pentru o explozie și mai mare a cotațiilor. Efectul a fost temperat însă de scăderea cererii și de existența unor stocuri care pot absorbi, deocamdată, șocul.

Benzina, motorina și dobânzile au trecut și ele pragurile

Petrolul nu este singurul indicator urmărit de JPMorgan. Banca credea că benzina apropiată de 5 dolari pe galon va deveni o problemă politică greu de suportat în Statele Unite.

Prețurile la pompă au urcat puternic, iar motorina a trecut de 6 dolari pe galon. Reuters indică un nivel record de aproximativ 6,31 dolari.

În același timp, randamentul titlurilor americane pe zece ani a trecut de 5%. Este încă una dintre limitele pe care strategii băncii le considerau suficient de dureroase pentru a schimba calculul administrației.

Războiul contribuie și la inflație. Rezerva Federală a ajuns din nou să majoreze dobânzile, într-un moment în care energia mai scumpă amenință să intre în transport, producție și prețurile de consum.

Toate aceste costuri trebuiau, în scenariul inițial, să împingă Washingtonul către un acord până în iunie. A existat și o înțelegere interimară, dar aceasta s-a prăbușit.

Piața poate absorbi șocul, dar nu la nesfârșit

Pentru moment, JPMorgan nu vede o criză imediată de aprovizionare. Stocurile globale rămân suficient de mari pentru a amortiza perturbările.

Situația este însă mai puțin confortabilă decât pare. Stocurile de petrol și produse rafinate au scăzut cu aproximativ 555 de milioane de barili de la începutul conflictului.

Scăderea este totuși mult mai mică decât se temea inițial banca. Cererea mondială s-a redus cu circa 4,4 milioane de barili pe zi față de anul precedent, ceea ce a mai luat din presiune.

Asta înseamnă că piața se echilibrează acum printr-un mecanism mai puțin plăcut: prețurile mari distrug o parte din cerere. Consumatorii și companiile folosesc mai puțin combustibil tocmai pentru că acesta s-a scumpit.

Riscul este ca războiul să dureze suficient pentru ca această pernă să dispară. Atunci, petrolul ar trebui să urce până la nivelul care elimină și mai multă cerere din economie.

JPMorgan a pornit războiul cu un model în care anumite costuri economice trebuiau să producă o ieșire politică. După șapte luni, acele praguri au fost depășite, dar ieșirea nu a apărut. Banca spune acum că pur și simplu nu mai știe cum să modeleze finalul conflictului, potrivit CNBC.