Piața energiei rămâne însă departe de calm. Strâmtoarea Ormuz este în continuare punctul central al riscului, iar fluxurile de petrol și gaze naturale lichefiate sunt afectate de tensiunile din regiune. Așadar, ieftinirea de vineri este mai degrabă o pauză de respirație decât o revenire la normal.
Brent a coborât sub 89 de dolari
Contractele futures pentru petrolul Brent au scăzut cu 1,83 dolari, adică aproximativ 2%, până la 88,55 dolari pe baril. Petrolul american WTI a coborât cu 1,60 dolari, respectiv 1,8%, până la 86,11 dolari pe baril.
Mișcarea vine după pierderile din ședința anterioară. Investitorii au reacționat rapid la informația că atacurile americane asupra Iranului nu vor mai avea loc, cel puțin pentru moment.
Donald Trump amenințase anterior că va lovi Iranul „foarte dur”. Joi, însă, a anunțat că renunță la atacuri, invocând progrese în discuțiile cu Teheranul și posibilitatea unui acord de pace care ar redeschide transportul prin Strâmtoarea Ormuz.
Piața vede o detensionare fragilă
Reacția pieței a fost rapidă, dar prudentă. Tony Sycamore, analist IG, a spus că mișcarea poate fi încă un „fals început”. Totuși, el a arătat că reacția investitorilor a fost „rapidă și decisivă”.
Aceasta este cheia momentului. Petrolul scade când riscul de război direct se reduce. Dar riscul nu dispare atâta timp cât negocierile sunt fragile și transportul prin Ormuz rămâne incert.
Iranul nu a confirmat încă un acord final. Agenția semi-oficială Fars a transmis că Teheranul nu a aprobat textul vreunei înțelegeri. Asta menține piața într-o zonă de incertitudine.
Ormuz rămâne miza majoră
Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Prin acest punct trece, în mod normal, aproximativ o cincime din livrările globale de petrol și gaze naturale lichefiate.
Iranul a anunțat joi „închiderea” strâmtorii și a amenințat că va trage asupra oricărei nave care încearcă să treacă fără coordonare. Traficul era deja sever limitat, iar blocajul prelungit a menținut prețurile energiei la niveluri ridicate.
Vineri, presa de stat iraniană a relatat că forțele iraniene au împiedicat un petrolier să tranziteze Strâmtoarea Ormuz fără coordonare. Armata americană a transmis, în schimb, că nave comerciale continuă să treacă prin zonă.
Scenariul de 120-130 dolari nu a dispărut
Potrivit Reuters, Analiștii ING avertizează că extinderea armistițiului nu trebuie tratată ca o certitudine. Chiar dacă există un acord, acesta poate rămâne fragil. Dacă discuțiile nucleare nu avansează, situația se poate deteriora rapid.
Banca vede un punct critic spre finalul lunii iulie. Dacă fluxurile de petrol nu revin până atunci, stocurile și cererea sezonieră mai puternică pot împinge prețurile spre 120-130 dolari pe baril.
Acesta este riscul pe care piața îl păstrează în prețuri. O zi de scădere nu schimbă fundamental ecuația. Atâta timp cât Ormuz nu funcționează normal, petrolul rămâne vulnerabil la orice incident militar sau diplomatic.
OPEC taie prognoza pentru 2026
Pe lângă riscul geopolitic, piața urmărește și cererea globală. OPEC a redus prognoza de creștere a cererii mondiale de petrol pentru 2026 la 970.000 de barili pe zi. Estimarea anterioară era de 1,17 milioane de barili pe zi.
Aceasta este a doua revizuire descendentă consecutivă pentru 2026. Mesajul este că cererea pare mai slabă pe termen scurt, într-un context economic global mai prudent.
Pentru 2027, însă, OPEC vede o revenire. Organizația estimează o creștere a cererii de 1,73 milioane de barili pe zi, cu 190.000 de barili peste prognoza anterioară.
Miza: energie mai ieftină sau șoc amânat
Scăderea petrolului este o veste bună pentru economii dependente de importuri. Prețuri mai mici pot reduce presiunea pe carburanți, inflație și costurile de transport.
Totuși, piața nu a ieșit din zona de risc. Ormuz rămâne blocajul strategic, iar pacea anunțată este încă nesigură. Iar pentru companii și guverne, asta înseamnă bugete greu de calculat.
În final, ieftinirea petrolului arată cât de repede reacționează piața la un semnal politic. Dar arată și fragilitatea actuală a energiei globale. O singură decizie poate coborî prețul cu peste 1 dolar. Un singur eșec diplomatic îl poate trimite din nou în sus.