Furtună perfectă pe piața aluminiului. Prețul a depășit 3.700 de dolari pe tonă, iar efectele crizei sunt vizibile și pe piața locală

Prețul aluminiului la Bursa de Metale din Londra (London Metal Exchange – LME) a atins la începutul lunii iunie maxime istorice. Evoluția sporește veniturile producătorilor, dar efectul este doar temporar, din cauza costurilor mari cu energia și cu materiile prime tot mai greu de obținut, care anulează profiturile.

În paralel, crește rapid numărul victimelor scumpirii. Sunt afectate de la industria aeronautică și producția auto, la sectorul apărării, construcțiile, producătorii de ambalaje, dar și obiectivele tranziției verzi.

Conflictul din Iran a perturbat lanțul de aprovizionare

Războiul din Orientul Mijlociu a avut un impact major asupra lanțului de aprovizionare global. Țările din regiunea Golfului Persic produc aproximativ 9% din aluminiul primar la nivel mondial. Atacurile iraniene asupra unora dintre cele mai mari topitorii din lume – Aluminium Bahrain și Emirates Global Aluminium, din Emiratele Arabe Unite – au scos din piață o cantitate masivă de metal. În paralel, topitoria Qatalum din Qatar și-a redus producția cu aproximativ 40% din cauza suspendării aprovizionării cu gaze naturale, survenită tot ca urmare a atacurilor.

Specialiștii de la Wood Mackenzie estimează că Orientul Mijlociu ar putea pierde până la 3,5 milioane de tone din producția de aluminiu în 2026 din cauza acestor daune. Iar reparațiile instalațiilor avariate ar putea dura până în 2027.

Situația este agravată de faptul că Strâmtoarea Ormuz reprezintă un punct nevralgic nu doar pentru petrol sau îngrășăminte, ci și pentru aprovizionarea globală cu aluminiu. Peste 5,5 milioane de tone de metal – care reprezintă aproximativ 80% din producția regiunii destinată exportului – tranzitează anual acest coridor maritim. Pe de altă parte, închiderea strâmtorii de către Iran împiedică atât exportul de aluminiu, cât și importul de materii prime – bauxită și alumină, în special – necesare topitoriilor din Golf, dar și din alte regiuni.

Aluminiul, „electricitate solidă”

Efectele conflictului din Orientul Mijlociu sunt resimțite din plin de către țările de pe Bătrânul Continent. Și asta din cauză că industria europeană a pierdut în ultimii cinci ani aproape 50% din capacitățile de producție a aluminiului.

Principalul motiv – prețurile mari ale energiei, care generează costuri uriașe de producție. Aluminiul necesită cantități masive de energie, motiv pentru care este supranumit în industrie „electricitate solidă”. Procesul tehnologic de topire, bazat pe electroliză, este extrem de energofag – producerea unei singure tone de aluminiu consumă între 14 și 15 MWh.

Conform estimărilor specialiștilor, o topitorie standard, care nu este dotată cu tehnologii de ultimă generație, consumă anual la fel de multă energie electrică precum un oraș de dimensiunea Bostonului. Energia reprezintă cea mai mare componentă individuală a costurilor de producție a aluminiului, reprezentând în mod obișnuit între 30% și 40% din totalul cheltuielilor.

Problema este agravată de faptul că topitoriile nu pot fi oprite și pornite fără pierderi consistente. O întrerupere a alimentării cu energie duce la solidificarea metalului și deteriorarea echipamentelor, pagubele ajungând să fie de ordinul milioanelor de euro

Costurile cu energia explică structura pieței aluminiului

Dependența critică a producției de aluminiu de energia electrică explică, parțial, și de ce perturbarea producției din Orientul Mijlociu generează efecte atât de ample. Deși reprezintă sub 10% din totalul la nivel global.

Explicația este simplă: Europa a devenit dependentă de țările din Golful Persic, care au devenit o putere globală în domeniu pentru că beneficiază de avantajul energiei ieftine. Statele arabe și-au folosit rezervele abundente de gaze naturale pentru a obține energie la un cost mult sub cel pe care îl primesc producătorii occidentali. Similar, Canada a rezistat pe piața globală a aluminiului datorită accesului la energie hidroelectrică ieftină.

Din cauza exploziei prețurilor la energie, producția în Europa, dar și în SUA, a devenit nerentabilă. Ceea ce a dus la închiderea mai multor capacități de producție și a făcut ca multe state să devină dependente de importuri.

Situația a fost complicată de intrarea în scenă a Inteligenței Artificiale. În prezent, topitoriile se confruntă cu un nou concurent pentru accesul la curent electric – giganții tehnologici. Centrele de date uriașe pentru Inteligența Artificială, care strâng finanțări de zeci de miliarde de dolari, supralicitează pentru achiziția de energie și lasă producătorii de aluminiu fără opțiuni accesibile.

China își vede propriile interese

În prezent, Republica Populară Chineză este, de departe, cel mai mare producător mondial de aluminiu. Țara controlează între 58% și 60% din producția globală.

Guvernul de la Beijing a impus însă un plafon strict de producție de 45-45,5 milioane de tone de aluminiu pe an. Justificarea oficială – dorința de a reduce emisiile de carbon și de a preveni supracapacitatea. Aceasta deși cererea la nivel global este la un nivel maxim.

Dar și cererea internă a crescut considerabil, afirmă autoritățile, motiv pentru care au direcționat producția prioritar pentru acoperirea consumului propriu, dar și pentru stocare. Și asta pentru că, deși este independentă la nivelul producției primare, China importă și ea bauxită și alumină prin Strâmtoarea Ormuz. Motiv pentru care exercită presiuni puternice asupra Iranului să redeschidă coridorul maritim.

Analiștii susțin că, dacă guvernul de la Beijing ar decide renunțarea la plafon și ar reporni o serie de capacități aflate în conservare, criza actuală ar putea fi depășită mai repede și fără ca pagubele să atingă niveluri critice. Pesimiștii subliniază însă că acest lucru este puțin probabil, iar producția este deja foarte aproape de capacitatea maximă permisă.

Mai mult însă, chiar dacă Beijingul ar aproba creșterea exporturilor, Uniunea Europeană și Statele Unite se lovesc de propriile bariere comerciale. Occidentul a impus în ultimii ani numeroase taxe și restricții împotriva importurilor chineze. Care acum se întorc împotriva lui.

Prețurile au atins maximul istoric al ultimilor patru ani

Tot acest cumul de factori a făcut ca prețul aluminiului să înregistreze o creștere accelerată. Evoluția a venit pe o traiectorie deja ascendentă – prețul a crescut de la 2.502 dolari pe tonă în ianuarie 2025, la 2.990 de dolari pe tonă în decembrie trecut.

După declanșarea atacurilor asupra topitoriilor din Golful Persic, la finalul lunii februarie, valoarea a avansat cu aproape 10% în martie, ajungând la circa 3.450 de dolari pe tona metrică. În aprilie a urcat la 3.527 de dolari, iar spre finalul lunii mai a depășit 3.678 de dolari.

Maximul a fost atins pe 2 iunie, când prețul de referință LME a ajuns la 3.707,50 dolari pe tonă. A fost cea mai mare valoare înregistrată în ultimii patru ani. Este însă departe încă de vârful istoric de 4.073 dolari pe tonă, consemnat în februarie – martie 2022, când Rusia a invadat Ucraina.

Creșterea masivă a prețului tranzacționat pe bursă a făcut ca, în piață, costul să explodeze. Cumpărătorii europeni plătesc în prezent o suprataxă pentru a asigura livrarea aluminiului de 300-340 de dolari pe tonă, peste prețul LME. Iar potrivit analiștilor financiari, piața a intrat în faza de „backwardation”, în  care livrarea imediată (spot) costă cu 60 până la 80 de dolari pe tonă mai mult decât livrarea la termen (la trei luni). Este o dovadă clară a deficitului acut, care continuă să se amplifice odată cu prelungirea conflictului din Golf și a blocadei din Strâmtoarea Ormuz.

Cum se resimte impactul pe piața locală

Efectele se fac simțite și pe piața locală, chiar dacă nu sunt atât de evidente încă. ALRO Slatina, cel mai mare producător local de aluminiu, a încheiat anul trecut cu venituri record. Cifra de afaceri consolidată a grupului a avut o creștere de 14% față de anul anterior, ajungând la 3,89 miliarde de lei. Rezultatele au fost asigurate de creșterea prețurilor globale, direcționarea a 82% din vânzări către export și majorarea volumelor de produse prelucrate cu 10%.

Dar, cu toate acestea, EBITDA a scăzut cu aproximativ 36%. Rezultatul operațional s-a redus sever, cu aproximativ 78%, ajungând de la 225,1 milioane lei la doar 48,9 milioane. Una dintre principalele cauze – creșterea cu 16% a costurilor operaționale. Este o situație care reflectă, la scară, ceea ce se întâmplă în Europa, o piață cu cerere susținută, dar cu costuri de producție nesustenabile.

În trimestrul I din acest an, cifra de afaceri consolidată a ALRO a crescut cu 8%, la 1,1 miliarde de lei. EBITDA aproape s-a dublat, ajungând la 128,5 milioane de lei. Compania a beneficiat din plin de prețurile record generate de lipsa de ofertă globală. În plus, a reușit să vândă produse avansate la marje bune, în special în sectoare strategice precum cel aerospațial.

Costurile mari ale energiei o împiedică însă să producă la capacitate maximă. Divizia de alumină din Tulcea este în continuare închisă, din 2022, din cauza costurilor prea mari cu materiile prime și utilitățile. Asta în condițiile în care capacitatea sa de producție este de 600.000 de tone de alumină pe an. Dar repornirea diviziei este planificată să aibă loc abia în 2028.

Dependența costă scump

Pentru a atenua influența costurilor operaționale, ALRO s-a concentrat pe reciclarea eficientă a deșeurilor de aluminiu. Procesul necesită doar 5% din consumul specific de energie electrică față de cel necesar pentru producția de aluminiu electrolitic primar. În paralel, a implementat o serie de măsuri de eficientizare a proceselor tehnologice și de dezvoltare a surselor proprii de energie.

Sunt măsuri pe care majoritatea producătorilor globali de aluminiu le aplică intensiv. Eficiența lor nu compensează însă decât parțial efectele cumulului de probleme cu care se confruntă industria aluminiului. Ca urmare, analiștii preconizează că acestea vor deveni tot mai vizibile în prețul final – de la doze de suc, la automobile, avioane de luptă sau panouri fotovoltaice. Concluzia este evidentă: dependența de aluminiu ne va costa tot mai scump.