PNRR în energie a plătit 130 milioane euro în 2026. Testul real constă în numărul de proiecte care vor funcționa

Ministerul Energiei a anunțat că valoarea plăților efectuate către beneficiarii proiectelor din sectorul energiei, finanțate prin PNRR, a depășit 130 de milioane de euro în 2026. De la începutul programului, plățile cumulate au ajuns la 342,77 milioane de euro.

În perioada 29 iunie – 3 iulie 2026, au fost autorizate și efectuate plăți pentru șapte cereri de transfer și o factură de asistență tehnică. Valoarea sumelor achitate a fost de 19,66 milioane de euro.

Tabloul nu este unul liniar. Cererile de transfer aflate în procesare însumează aproximativ 133,85 milioane de euro, iar contractele încetate sau reziliate ajung la 67,07 milioane de euro. Valoarea pentru care se mai pot depune cereri de plată este de aproximativ 278,27 milioane de euro.

De la bani plătiți la energie livrată

Un detaliu important este că 80% dintre cererile de transfer sunt finale. De aceea, ministerul analizează posibilitatea autorizării cererilor pentru proiectele care au obținut Notificarea de Punere sub Tensiune. În logica administrativă, aceasta este etapa în care o investiție poate fi considerată finalizată.

Problema este că energia nu se modernizează doar prin hârtie și plată. Un parc fotovoltaic, o baterie, o unitate de cogenerare sau o investiție industrială contează cu adevărat atunci când intră în funcțiune, se conectează la rețea și produce efecte pentru sistem.

Alexandru Ciocan, senior researcher la Energy Policy Group, explică de ce evaluarea trebuie făcută cu prudență. „Pentru început, trebuie precizat că alocarea inițială de 1,62 miliarde euro, destinată sectorului energetic prin cinci programe de investiții, a vizat finanțarea unor proiecte în domeniul producției de energie din surse regenerabile, bateriilor de stocare, hidrogenului, cogenerării și eficienței energetice în industrie. În urma renegocierii PNRR cu Comisia Europeană și a rezilierii unor contracte, România mai poate beneficia astăzi de cel mult 754,9 milioane euro. În ceea ce privește evaluarea performanței PNRR în sectorul energetic, aceasta trebuie făcută cu prudență. Valoarea plăților efectuate este un indicator important, dar nu este suficient pentru a aprecia succesul programului”, spune el.

Aceasta este cheia întregii discuții. PNRR a pornit cu o ambiție mai mare decât bugetul care mai poate fi folosit astăzi. După renegocieri și contracte reziliate, programul din energie este mai mic, mai selectiv și mai dependent de execuția efectivă.

Nu toate programele au evoluat în același ritm.

Acolo unde interesul privat este mare, banii europeni accelerează tendințe deja existente. Acolo unde tehnologia, cererea și regulile sunt încă neclare, finanțarea nu poate rezolva singură problema. Aceasta este una dintre lecțiile PNRR în energie. Un apel de proiecte poate deschide o oportunitate, dar nu poate construi automat o piață matură

În opinia lui Alexandru Ciocan, „la fel de relevante sunt gradul de contractare, stadiul fizic al proiectelor și probabilitatea ca acestea să fie finalizate până la termenul-limită din august 2026. Este important să menționăm că sectorul energetic a lansat într-un interval relativ scurt apeluri de proiecte ce au vizat toate cele cinci programe de investiții. În cazul producției de energie din surse regenerabile, interesul din partea pieței a fost foarte ridicat. Cererile de finanțare au depășit bugetele disponibile”.

Un sistem în tranziție, dar nu încă matur

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, surprinde bine stadiul pieței. România a ieșit din perioada în care multe proiecte existau doar în prezentări. Dar nu a intrat încă într-o etapă în care execuția să țină pasul cu ambiția.

„Nu mai suntem în faza de PowerPoint, dar nici într-un boom matur. Industria eoliană din România a reintrat clar pe creștere după aproape un deceniu de stagnare”, spune Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.

În energie, timpul administrativ este una dintre cele mai mari probleme. Investițiile se lovesc de autorizații, licitații, avize, capacitate de rețea și echipamente cu termene lungi de livrare. PNRR a adus bani, dar nu a putut scurta peste noapte toate aceste blocaje.

„În alte domenii, lucrurile au evoluat mai lent. Aici ne referim în special la producția de hidrogen, sistemele de stocare și la centralele de cogenerare. Trebuie avut în vedere faptul că multe dintre investițiile finanțate sunt complexe și presupun obținerea autorizațiilor, uneori licitații publice, achiziția echipamentelor și execuția lucrărilor într-un interval relativ scurt. Această perioadă a venit într-un moment în care cererea la nivel european pentru astfel de echipamente a crescut semnificativ”, spune Alexandru Ciocan, senior researcher la Energy Policy Group.

De reținut că România nu a concurat doar cu propriile termene. Am concurat cu toți membrii UE pentru echipamente, furnizori și capacitate de execuție.

Stocarea devine testul ascuns al PNRR

Dacă regenerabilele au atras interes, stocarea arată problema de fond a sistemului. România poate instala capacități noi de producție, dar trebuie să le poată integra. Fără stocare și flexibilitate, energia ieftină din orele bune se poate transforma în dezechilibru, congestie sau volatilitate.

„Fără stocare, fiecare megawatt nou regenerabil adaugă presiune asupra rețelei. Cu stocare, regenerabilele devin o sursă predictibilă și valoroasă pentru sistem”, spune Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.

PNRR finanțează proiecte care pot ajuta tranziția energetică. Dar tranziția nu înseamnă doar capacități regenerabile. Înseamnă și stocare, rețele, consum flexibil, industrie care își poate regla consumul și reguli de piață care fac aceste investiții bancabile.

În lipsa acestei arhitecturi, România riscă să construiască bucăți din tranziție fără să le lege într-un sistem coerent.

Contractele reziliate arată limita execuției

Contractele încetate sau reziliate, în valoare de 67,07 milioane de euro, sunt partea incomodă a tabloului. Ele nu anulează progresul, dar arată că unele proiecte nu au putut fi duse mai departe. Într-un program cu termen-limită strict, rezilierea nu este doar un incident administrativ.

Ciocan spune că astfel de întârzieri nu sunt surprinzătoare, având în vedere complexitatea proiectelor și contextul de piață.

„Potrivit declarațiilor mai multor reprezentanți ai industriei, acest lucru a condus la termene de livrare mai mari decât s-a anticipat. Din acest motiv, o parte dintre proiecte se confruntă cu riscuri de implementare, iar rezilierea unor contracte sau întârzierile nu sunt surprinzătoare. Putem spune că România a avut o performanță rezonabilă, existând un număr important de proiecte aflate în diferite stadii de implementare. Cu siguranță se putea obține un rezultat mai bun și putea fi accesată o parte mai mare din bugetul disponibil”, spune Alexandru Ciocan, senior researcher la Energy Policy Group.

Aici apare diferența dintre a cheltui bani și a folosi o oportunitate istorică, precum PNRR. România a avut fonduri europene, cerere pentru investiții și nevoie clară de modernizare energetică. Rezultatul depinde doar de proiectele care se și materializează.

Capacitatea administrativă a devenit parte din politica energetică

PNRR a arătat că politica energetică nu înseamnă doar strategii, ci și capacitate administrativă. Ministerul trebuie să lanseze apeluri, să evalueze proiecte, să semneze contracte, să proceseze cereri de transfer, să facă monitorizare și să gestioneze rezilieri. Sună complicat, dar prin această birocrație vin banii europeni.

„Pentru aceasta era însă necesară o pregătire mai bună a întregului proces, atât la nivel administrativ, cât și la nivelul companiilor care au dezvoltat proiectele. Birocrația, timpul necesar obținerii autorizațiilor și capacitatea administrativă limitată a Ministerului Energiei de a gestiona simultan un număr foarte mare de proiecte au reprezentat provocări importante. Conducerea ministerului a declarat în repetate rânduri că direcțiile responsabile funcționează la capacitate maximă. În același timp, și calitatea proiectelor depuse a contat. Rezultatele apelurilor au arătat că unele proiecte au obținut punctaje foarte mici”, spune Alexandru Ciocan, senior researcher la Energy Policy Group.

Observația sa este importantă pentru următoarele programe europene. România nu poate miza doar pe existența banilor. Trebuie să pregătească proiecte mai bune înainte de lansarea finanțării și să întărească instituțiile care le gestionează.

Tranziția energetică are nevoie de reguli, nu doar de finanțare

PNRR a venit într-un moment în care România vorbea tot mai des despre tranziție energetică. Dar discursul public rămâne uneori contradictoriu. Statul vrea regenerabile, stocare și decarbonizare, dar vorbește simultan despre extinderea infrastructurii de gaze fără să definească limpede rolul gazului în tranziție.

Gazul poate fi combustibil de tranziție, sursă de flexibilitate și sprijin pentru sistem. Dar poate deveni și o capcană investițională, dacă infrastructura nouă este construită fără o strategie clară pentru următoarele decenii.

Alexandru Ciocan de la EPG spune că această clarificare este esențială. „Acest lucru sugerează că nu toate au fost pregătite la nivelul necesar pentru o competiție atât de importantă. În plus, este necesar ca autoritățile române să fie convinse de necesitatea tranziției energetice și să o îmbrățișeze în mod consecvent. În prezent, acest obiectiv pare insuficient asumat, atât timp cât vorbim despre tranziția energetică, dar continuăm să declarăm că sunt necesare investiții în infrastructura de gaze naturale. Până când nu vom defini clar rolul gazului natural în procesul de tranziție energetică, nu vom putea lua decizii coerente privind dezvoltarea și gestionarea sistemului electroenergetic. În final, performanța PNRR-ului va depinde de numărul proiectelor care vor fi finalizate și decontate până la expirarea acestuia”, precizează el.

Aceasta este poate cea mai importantă lecție de politică publică. Banii europeni pot finanța proiecte, dar nu pot înlocui coerența strategică. Dacă statul nu știe ce rol atribuie gazului, stocării, regenerabilelor, cogenerării și hidrogenului, finanțarea riscă să fie fragmentată.

Piața trebuie redesenată pentru noul sistem

Dumitru Chisăliță pune problema într-o formă mai largă. Noul sistem energetic nu seamănă cu cel vechi. Dacă vechiul sistem era dominat de producție controlabilă, noul sistem va fi dominat de regenerabile, stocare, flexibilitate și consum activ.

Această schimbare cere reguli noi. Nu ajunge să finanțezi proiecte, dacă piața nu recompensează flexibilitatea. Nu ajunge să instalezi baterii, dacă nu există mecanisme clare prin care ele să își recupereze investiția. Dar nici nu ajunge să încurajezi regenerabilele, dacă rețeaua nu le poate integra.

„Sistemul viitor va fi dominat de regenerabile, stocare, flexibilitate și consum activ. Regulile pieței nu au evoluat încă la aceeași viteză”, spune Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.

Această observație mută discuția dincolo de PNRR. Programul european poate finanța tranziția, dar nu poate ține loc de reformă de piață. România are nevoie de mecanisme pentru flexibilitate, capacitate, contracte pe termen lung, PPA-uri și reguli stabile.

Ce se întâmplă cu proiectele care nu mai prind termenul

Termenul-limită al PNRR este problema care apasă acum întregul program. În energie, unele proiecte pot fi suficient de mature pentru a continua, chiar dacă nu mai pot fi decontate prin PNRR. Aici apare întrebarea esențială: trebuie abandonate sau mutate către alte surse de finanțare?

Alexandru Ciocan de la EPG spune că proiectele mature și relevante pentru securitatea energetică ar trebui salvate, chiar dacă se schimbă sursa banilor. „Acolo unde acest lucru nu mai este posibil, ar fi important ca investițiile mature și relevante pentru securitatea energetică și tranziția energetică să fie transferate către alte surse de finanțare europene. Scopul ar fi ca ele să fie implementate chiar dacă finanțarea nu va mai proveni din PNRR. Aceste proiecte nu trebuie judecate doar prin prisma calendarului administrativ. Ele trebuie evaluate și prin relevanța lor pentru sistemul energetic. Dacă sunt mature și necesare, România ar trebui să găsească soluții pentru a le duce până la capăt”, susține el.

Aceasta poate fi puntea dintre PNRR și următoarea etapă de finanțare europeană. Fondul pentru Modernizare, fondurile de coeziune sau alte instrumente europene pot prelua o parte dintre proiectele care nu încap în calendarul PNRR.

PNRR în energie arată o modernizare incompletă

Datele Ministerului Energiei pot fi citite în două chei diferite. Prima este una pozitivă: plățile cresc, cererile sunt procesate, proiectele avansează, iar ministerul încearcă să accelereze fluxurile administrative. Toate bune și frumoase. A doua cheie este mai prudentă: programul a fost redus, contractele reziliate există, iar succesul final depinde de câte proiecte se închid până la termen. Deci, toate bune, dar cu multe nuanțe de gri.

Culmea este că ambele chei în care citim aceste date sunt valide. România a reușit să miște bani în energie prin PNRR. Dar nu a reușit să transforme încă acest program într-o poveste completă de modernizare.

Energia este un domeniu în care rezultatele se văd greu și se ratează ușor. De aceea, finalul PNRR trebuie judecat dincolo de bilanțul plăților. Trebuie judecat prin capacități finalizate, prin proiecte funcționale și prin efectul asupra sistemului energetic. Plățile de peste 130 de milioane de euro din 2026 sunt o veste bună. Ele arată că programul nu stă pe loc. Dar cifra nu trebuie confundată cu succesul final. În energie, modernizarea nu se măsoară doar în milioane de euro virate. Se măsoară în megawați funcționali, rețele capabile să preia producția, consumatori mai protejați și reguli care atrag investiții fără permanentă