Povestea IKEA a început cu vânzarea de pixuri și ceasuri. Afacerea suedeză a schimbat modul în care oamenii cumpără mobilă

La numai cinci ani, Ingvar Kamprad câștiga primii bani vânzând chibrituri vecinilor din Småland, o regiune din sudul Suediei. Mai târziu, a început să comercializeze pește, felicitări și alte produse mărunte, pe care le cumpăra în cantități mai mari pentru a obține prețuri avantajoase.

În 1943, la 17 ani, și-a înregistrat propria firmă folosind banii primiți de la tatăl său drept recompensă pentru rezultatele școlare. Numele IKEA reunea inițialele sale și primele litere ale fermei Elmtaryd și localității Agunnaryd, unde crescuse.

De la vânzarea pixurilor la primul magazin de mobilă

La început, IKEA vindea prin corespondență pixuri, ceasuri și alte obiecte mici, fără nicio legătură cu industria mobilei. Produsele erau depozitate acasă, iar unele colete ajungeau la clienți cu camionul care colecta laptele din zonă. Kamprad cumpăra direct de la furnizori și evita intermediarii, însă dificultățile legate de licențele de import l-au făcut să caute alte oportunități. În 1948, a început să comercializeze mobilier produs în atelierele din Småland, unde putea obține prețuri convenabile.

În toamna anului 1950, IKEA a lansat catalogul pentru 1951, concentrat pe mobilier. Oferta atrăgea cumpărătorii, dar ridica și întrebări despre calitatea produselor, mult mai ieftine decât cele din magazinele tradiționale. Pentru a le câștiga încrederea, antreprenorul a deschis în 1953 o sală de prezentare în Älmhult, unde oamenii puteau vedea și testa mobila înainte de comandă. Interesul a crescut, iar la 28 octombrie 1958 a fost inaugurat primul magazin IKEA.

Mobilierul demontabil a schimbat modelul de afaceri

Transportul reprezenta una dintre cele mai mari dificultăți ale companiei. Mobilierul ocupa mult spațiu, se putea deteriora pe drum și presupunea cheltuieli ridicate pentru depozitare și livrare. Kamprad a găsit o soluție în mobilierul ambalat în pachete plate, pe care clienții îl puteau asambla acasă. IKEA nu a inventat ideea, dar a transformat-o într-o parte esențială a modelului său comercial.

După ce un furnizor suedez i-a prezentat un sistem simplu de montare a meselor, IKEA a introdus trei astfel de modele în catalogul din 1953. Masa LÖVET a devenit ulterior unul dintre simbolurile acestui mod de a fabrica și vinde mobilă. Pachetele mai compacte reduceau cheltuielile de transport și depozitare, iar cumpărătorii își puteau duce produsele acasă cu propriile mașini. Chiar și designerii au început să țină cont de modul în care piesele urmau să fie ambalate, nu doar de aspectul lor.

Reducerea costurilor nu era singura preocupare a lui Kamprad. El voia ca vizita la magazin să fie mai confortabilă, iar în 1960 IKEA a deschis restaurantul IKEA Baren din Älmhult, unde clienții puteau mânca și se puteau odihni între cumpărături.

Boicotul concurenților a deschis drumul către Polonia

Prețurile mici și vânzarea directă către consumatori au provocat nemulțumirea comercianților tradiționali. În 1950, Kamprad a prezentat mobilier IKEA la un târg din Stockholm, afișând prețurile pentru public, deși evenimentul era destinat în principal profesioniștilor din industrie. Au urmat conflicte, interdicții de participare la târguri și presiuni asupra producătorilor care aprovizionau IKEA. Cum anumiți furnizori suedezi au încetat să mai livreze, dezvoltarea companiei a fost pusă în pericol.

Kamprad a căutat soluții în afara țării și, după colaborări cu producători danezi, s-a orientat spre Polonia. În ianuarie 1961, a vizitat fabrici poloneze alături de tatăl său și doi colaboratori, încercând să găsească parteneri dispuși să preia comenzile IKEA. Printre primele achiziții s-au numărat 500 de scaune ÖGLA din lemn de fag. Primele exemplare s-au dovedit instabile, dar modificarea construcției picioarelor a rezolvat problema. Fabricile poloneze aveau capacitate de producție și costuri mai mici decât cele suedeze. Astfel, boicotul care trebuia să oprească IKEA a împins compania să își diversifice furnizorii și să pună bazele unei rețele internaționale de aprovizionare.

Un incendiu a schimbat organizarea magazinelor

IKEA a deschis primul magazin din afara Suediei în Norvegia, în 1963. Doi ani mai târziu, a inaugurat la Kungens Kurva, lângă Stockholm, cel mai mare magazin de mobilă din Europa la acea vreme. Succesul a venit însă cu aglomerație și cozi de câteva ore pentru ridicarea produselor.

La 5 septembrie 1970, o firmă luminoasă de pe acoperiș a luat foc, iar incendiul a avariat serios clădirea. Reconstrucția a devenit ocazia de a regândi funcționarea magazinului, iar în martie 1971, clienții puteau intra în zona de depozitare pentru a-și ridica singuri produsele. Sistemul de autoservire a scurtat așteptarea și a redus munca necesară pregătirii comenzilor. Între timp, expansiunea a continuat, cu intrarea în Elveția în 1973 și extinderea ulterioară în restul Europei, America de Nord și Asia.

Unul dintre produsele emblematice dezvoltate în acea perioadă are o legătură surprinzătoare cu România. În 1975, inginerul Arne Hall a vizitat fabrici românești de mobilier, unde i-a venit ideea unei biblioteci simple, ușor de produs. Gillis Lundgren a transpus conceptul într-o schiță, iar biblioteca BILLY a ajuns în catalogul IKEA din 1979, potrivit Encyclopedia.

De la afacerea familiei la un brand mondial

Pe măsură ce compania creștea, Kamprad a separat treptat administrarea magazinelor de drepturile asupra mărcii. Astăzi, IKEA funcționează prin francize, Ingka Group fiind cel mai mare operator de magazine, în timp ce Inter IKEA Group gestionează marca și conceptul comercial.

Expansiunea internațională a expus compania și unor controverse privind condițiile de muncă la furnizori. În 1994, un documentar suedez a prezentat munca copiilor în industria covoarelor din Pakistan, de unde IKEA se aproviziona. Compania a reziliat contracte cu producători pakistanezi și a introdus reguli privind munca minorilor, dezvoltate ulterior prin codul de conduită IWAY, lansat în 2000. În România, IKEA a deschis primul magazin în 2007, în cartierul Băneasa din București. Au urmat centrul din zona Pallady, în 2019, și cel din Timișoara, în 2023.

Ingvar Kamprad a murit în 2018, la 91 de ani, dar modelul comercial construit de el a rămas în centrul afacerii. În anul fiscal 2025, vânzările globale ale rețelei IKEA au însumat 44,6 miliarde de euro.  La peste opt decenii de la înființare, povestea IKEA păstrează o legătură cu primele cutii de chibrituri vândute în Småland. Ideea de a cumpăra și distribui mai eficient, pentru a putea cere un preț mai mic, a rămas principiul pe care s-a dezvoltat afacerea.