Ce este cursul valutar, „termometrul” invizibil al economiei și de ce euro urcă în România. Mecanismul care influențează prețurile, ratele și economia de zi cu zi

Cursul valutar nu este altceva decât prețul unei monede exprimat în altă monedă. Simplu spus, dacă astăzi un euro valorează 5,14 lei, asta înseamnă că pentru a cumpăra un euro trebuie să plătești 5,14 lei. Este, practic, prețul banilor din țara ta.

Banca Națională arată că acest curs de referință este calculat pe baza cotațiilor practicate de băncile autorizate să opereze pe piața valutară. Nu este un curs fix și nici unul arbitrar. Este rezultatul pieței.

Și aici apare întrebarea esențială: dacă este rezultatul pieței, de ce crește euro?

Cererea și oferta: legea simplă care mișcă miliarde

Piața valutară funcționează după aceeași regulă ca orice piață. Dacă cererea pentru euro crește, iar oferta rămâne limitată, prețul euro urcă. Dacă oferta crește și cererea scade, euro se ieftinește. România este o economie puternic dependentă de importuri. Importăm energie, produse alimentare, bunuri de consum, materii prime și tehnologie. Pentru toate acestea, companiile au nevoie de valută. Și aici apare prima presiune. Când importurile sunt mai mari decât exporturile, economia consumă mai multă valută decât produce. Acesta este deficitul comercial. Iar când deficitul devine structural, presiunea pe curs devine aproape inevitabilă.

Datele BNR arată că și în 2026 deficitul de cont curent continuă să fie ridicat, ceea ce menține tensiunea asupra leului. Pe scurt: România cumpără mai mult din afară decât vinde. Și plătește în euro.

De ce crește euro în România

Există mai mulți factori care împing moneda europeană în sus. Primul este inflația. Dacă inflația din România este mai mare decât în zona euro, leul pierde din puterea de cumpărare mai repede. Banii locali devin mai slabi. BNR arată că rata anuală a inflației a fost încă ridicată la începutul lui 2026, peste 9%. Chiar dacă tendința este de temperare, nivelul rămâne mare.

Al doilea factor este deficitul bugetar. Când statul cheltuiește mai mult decât încasează, investitorii devin mai precauți. Dacă percepția de risc crește, capitalul poate pleca. Iar când capitalul pleacă, pleacă în valută.

Al treilea factor este instabilitatea politică. Piețele urăsc incertitudinea. Nu pentru că au opinii politice, ci pentru că incertitudinea costă. În perioade tensionate, investitorii se refugiază în active considerate sigure. Iar euro este unul dintre ele. Nu întâmplător, în momentele de tensiune internă, leul slăbește aproape reflex.

BNR, arbitrul tăcut al pieței

România are regim de flotare controlată. Asta înseamnă că leul se mișcă liber, dar nu complet singur. BNR poate interveni. Adică poate vinde euro din rezerve pentru a calma piața sau poate cumpăra valută pentru a stabiliza excesul de apreciere. Această intervenție nu este permanentă și nici nelimitată. Rezervele valutare există tocmai pentru astfel de momente, dar banca centrală nu poate lupta la infinit împotriva fundamentelor economice. Astfel, dacă economia produce dezechilibre mari, cursul va reflecta acele dezechilibre. Este, într-un fel, cel mai sincer indicator economic. Poți cosmetiza un discurs politic, poți amâna o reformă, dar nu poți păcăli piața valutară prea mult timp.

Când euro crește, primii care pierd sunt importatorii. Dacă aduci marfă din Germania și euro urcă, costurile tale cresc instant.

Apoi vin consumatorii. Multe produse din magazine au componente importate. Electronicele, combustibilul, hainele, medicamentele și chiar o parte din alimente sunt influențate de curs. Un euro mai scump înseamnă produse mai scumpe.

Urmează cei cu credite în euro. O rată de 500 de euro este diferită la 4,95 lei și la 5,14 lei. Diferența pare mică pe hârtie, dar pe 20 de ani, devine serioasă.

În schimb, exportatorii pot avea un avantaj temporar. Ei încasează în euro și plătesc o parte din costuri în lei, ceea ce le poate crește marja, însă doar pe termen scurt, pentru că inflația mănâncă rapid acel avantaj.

Pragul psihologic de 5 lei/euro, depășit. Ce urmează?

În ultimii ani, pragul de 5 lei a avut o încărcătură aproape simbolică. Era linia psihologică pe care piața o privea cu atenție. Dar în 2026, euro a urcat la peste 5,14 lei, un maxim istoric, semn că presiunile economice s-au acumulat, iar acum, după criza politică declanșată în România după votarea moțiunii de cenzură, euro a urcat la un alt maxim istoric de 5.26 lei.  Dar adevărata întrebare nu este dacă euro va mai crește, ci de ce.

Economistul Adrian Negrescu explică faptul că intervențiile Băncii Naționale încearcă să limiteze efectul, însă incertitudinile politice majore nu pot fi controlate de BNR. „Problema este că, dacă vom continua pe acest trend de depreciere, așa cum vedem în ultimele trei zile, există riscul ca, în următoarele săptămâni, cursul să ajungă la 5,5 lei sau chiar 6 lei pentru un euro, în cel mai nefavorabil scenariu”, a adăugat specialistul.

„Deprecierea cursului euro este cel mai fidel indicator al percepției investitorilor asupra situației din România, iar nivelul istoric pe care îl vedem astăzi ar putea fi doar o fotografie de moment. În zilele următoare, pe măsură ce ne apropiem de momentul culminant al moțiunii de cenzură și în funcție de rezultatul acesteia, cursul de schimb s-ar putea deprecia și mai mult. Pentru economia românească, deprecierea cursului se traduce prin costuri mai mari cu utilitățile și o viață mai scumpă pentru majoritatea românilor. Importăm o mare parte din alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte și produse electronice în euro, iar creșterea monedei europene duce, implicit, la scumpirea acestor produse”, susține consultantul economic.

Sunt necesare măsuri

Dacă România nu reduce deficitul bugetar, nu stabilizează inflația și nu îmbunătățește competitivitatea exporturilor, presiunea va continua. Cursul valutar este, în fond, oglinda economiei. Nu minte și nici nu are răbdare. Iar când euro urcă, mesajul pieței este simplu: economia are dezechilibre pe care cineva trebuie să le corecteze. Până atunci, nota de plată ajunge la toți. La supermarket, la pompă, la bancă și, uneori, exact acolo unde doare cel mai tare: în puterea de cumpărare.