România nu este retrogradată la „junk”. Bucureștiul promite menținerea direcției fiscal-bugetare asumate

O astfel de decizie ar fi putut declanșa retrageri masive de capital din partea investitorilor de pe bursă, din fondurile de investiții și chiar din sistemul bancar, pe fondul creșterii percepției de risc. În consecință, cursul de schimb ar fi fost supus unor presiuni puternice de depreciere, iar costurile de finanțare s-ar fi majorat semnificativ. Cu alte cuvinte, acest lucru se traduce în dobânzi mai mari atât pentru stat, cât și pentru populație și companii.

Decizia Fitch vine într-un context economic dificil, marcat de conflicte geopolitice, criză energetică și presiuni asupra economiei globale. Totuși, agenția a apreciat că Guvernul și-a respectat angajamentele asumate privind consolidarea fiscal-bugetară, prin reducerea deficitului și aplicarea măsurilor promise, semnalând că aceste politici încep să fie reflectate și în evaluările agențiilor de rating. Contextul a fost cu atât mai complicat cu cât România a fost condusă, pentru o perioadă, de un guvern interimar, în urma moțiunii de cenzură.

Miza: păstrarea României în categoria recomandată investițiilor

Înainte de rezultat, Ministrul de Finanțe, Alexandru Nazare, a anunțat astăzi că a avut „discuții la foc continuu cu agențiile internaționale” pentru menținerea ratingului suveran al României.

„Discuțiile sunt foarte exigente, pentru că agențiile nu analizează doar cifrele la zi, ci și stabilitatea politică şi capacitatea țării de a continua reformele de a menține direcția fiscal-bugetară asumată. Din punct de vedere financiar, România are argumente solide: deficitul s-a redus semnificativ în primul semestru, veniturile au crescut, cheltuielile au fost ținute sub control, iar investițiile și fondurile europene continuă să susțină economia. În același timp, în ultimele zile, formațiunile politice au tratat cu responsabilitate procesul legislativ de adoptare a proiectelor de reforme cuprinse în Planul Național de Redresare și Reziliență, de care depind sume importante de bani pentru țara noastră”, se arată în postarea făcută de Alexandru Nazare.

Este important de precizat că ratingul de țară este deja pe ultima treaptă recomandată investițiilor la marile agenții, iar o retrogradare ar împinge România în categoria „junk”. În acel moment, bunul început de an ar deveni insuficient, pentru că piețele nu judecă doar execuția bugetară de moment, ci și capacitatea statului de a continua ajustarea și de a stăvili deficitul bugetar. BBB- este ultima treaptă recomandată investițiilor, ultima deasupra liniei roșii care separă această zonă de cea nerecomandată investițiilor. Din punctul de vedere al economiei noastre, suntem în categoria recomandată, iar asta contează cu adevărat, în aceste vremuri dificile.

Problema este că această capacitate depinde de mai multe lucruri simultan. România are nevoie de un deficit mai mic, bani din PNRR, reforme livrate în practică și un guvern cu mandat deplin. Dacă una dintre aceste piese lipsește, riscul revine imediat.

Ce înseamnă, pentru economie, eticheta de „junk”

O retrogradare nu este doar o etichetă pusă de agenții. Ea schimbă costul banilor. Statul s-ar împrumuta mai scump pentru finanțarea deficitului și pentru refinanțarea datoriei publice. O parte dintre investitorii instituționali ar putea fi obligați să reducă expunerea pe titluri românești.

Efectul s-ar transmite apoi în economie. Dobânzile mai mari pentru stat pot duce la costuri mai ridicate pentru companii, bănci și populație. Creditul devine mai scump, investițiile se amână, iar finanțarea deficitului consumă mai mult din buget.

Într-un astfel de scenariu, reducerea deficitului din primele luni nu ar mai conta suficient. Piețele ar privi înainte și ar întreba dacă România poate păstra disciplina fiscală pe termen mai lung. De aceea, riscul de junk nu este doar o problemă de imagine. Este un risc de cost.

Eticheta „junk” ar șterge efectul începutului bun

Dacă România ar fi retrogradată în categoria junk, costul ar fi imediat mai mare decât beneficiul simbolic al deficitului redus pe primele cinci luni. Statul s-ar împrumuta mai scump, investitorii ar cere prime de risc mai mari, iar o parte din capital ar putea evita titlurile românești. În acel scenariu, corecția de început de an ar părea insuficientă. Ar fi ca o economie făcută într-o gospodărie care apoi pierde bani printr-un credit mult mai scump.

De aceea, anul 2026 nu este despre a bifa o cifră bună la jumătatea anului. Este despre a demonstra că acea valoare poate fi menținută prin politici coerente, reforme și control al cheltuielilor. România a început mai bine. Dar drumul este lung.