România se pregătește pentru un nou val de insolvențe. Peste 7.000 de firme ar putea intra în dificultate 

România se pregătește pentru un nou val de insolvențe. Peste 7.000 de firme ar putea intra în dificultate 
România se pregătește pentru un nou val de insolvențe Sursa foto: (pixabay)
Numărul companiilor care intră în insolvență ar putea continua să crească în următoarele luni, cu un vârf la începutul anului 2027. Costurile ridicate, consumul redus și dificultățile de finanțare amplifică riscurile, potrivit unei analize Sierra Quadrant, prezentate de Frames.

Companiile românești se pregătesc pentru o perioadă dificilă, marcată de acumularea unor dezechilibre economice. Expunerea diferă însă de la un sector la altul, în funcție de specificul activității și de capacitatea firmelor de a-și susține operațiunile.

Potrivit unei analize Sierra Quadrant, prezentate de Frames, evoluția din următoarele luni va evidenția diferențele dintre companiile care își pot adapta activitatea și cele care întâmpină dificultăți în gestionarea obligațiilor financiare.

Aproape 4.800 de firme au intrat în insolvență în primele opt luni

În primele opt luni ale anului, 4.782 de firme și persoane fizice autorizate au intrat în insolvență, cu aproape 5% mai multe decât în perioada similară din 2025. Primul semestru a fost cel mai slab din ultimii opt ani, cu 3.855 de proceduri noi, în creștere cu 12,4%. După o vară mai liniștită, cu 357 de cazuri în august, septembrie a adus o nouă accelerare.

Au fost deschise 869 de dosare, cel mai ridicat nivel lunar din ultimii ani. Dacă ritmul se menține, 2026 ar putea depăși pragul de 7.000 de insolvențe. Potrivit analizei Sierra Quadrant, contextul economic explică în bună măsură această evoluție. Produsul Intern Brut (PIB) a scăzut în primul semestru, iar inflația a depășit 10% la începutul verii.

Energia și scăderea consumului accentuează presiunile asupra companiilor

Primul factor de risc îl reprezintă energia. Iarna este perioada cu cel mai ridicat consum, iar firmele intră în sezonul rece cu prețuri mult mai mari decât anul trecut. De la 1 aprilie, piața gazelor s-a liberalizat pentru companii, iar prețul angro s-a dublat între februarie și septembrie. Contractele pentru iarna 2026–2027 se tranzacționează în jurul valorii de 380 de lei/MWh.

În cazul electricității, energia pentru primul trimestru din 2027 se vinde cu 861–905 lei/MWh pe piața la termen. Prețurile depășesc nivelurile deja ridicate din această vară. Pentru un restaurant, un depozit sau o fabrică mică, factura din ianuarie poate influența capacitatea de plată a furnizorilor.

Al doilea factor este reducerea consumului. Gospodăriile au cheltuit cu 2,5% mai puțin în primul semestru, iar vânzările din comerțul cu amănuntul au scăzut în iulie cu 5,7%. A fost cea mai mare scădere din Uniunea Europeană. Deși inflația a coborât la aproximativ 6%, salariile reale rămân sub nivelul înregistrat anul trecut. „Sezonul sărbătorilor ar putea aduce un respiro temporar pentru comerț, dar primele luni ale anului sunt în mod tradițional cele mai slabe pentru HoReCa, retail și construcții. Exact sectoarele cele mai afectate intră astfel în perioada lor cea mai grea din an”, explică Ovidiu Neacșu, partener coordonator Sierra Quadrant.

Creditele scumpe și incertitudinea fiscală adaugă noi riscuri

Dobânda-cheie a Băncii Naționale a României (BNR) a rămas la 6,5%, menținând costurile ridicate ale finanțării pentru companii. Euro a atins în octombrie un nou maxim istoric, de peste 5,35 lei. Evoluția cursului majorează costurile importurilor, chiriilor și creditelor în euro pentru numeroase firme care obțin venituri în lei.

În plus, sfârșitul anului aduce presiuni fiscale și incertitudini privind investițiile publice. Încheierea PNRR la 31 august ar urma să încetinească ritmul lucrărilor publice, până când fondurile de coeziune vor prelua complet finanțarea. Pentru constructori, riscurile includ reducerea numărului de contracte noi și întârzieri la plată din partea autorităților. Din 2027, analiza anticipează trecerea la impozitarea clădirilor nerezidențiale la valoarea de piață și cote mai mari pentru proprietățile firmelor. În același timp, bugetul pentru anul viitor nu este încă cunoscut. Companiile vor trebui să își achite obligațiile fiscale anuale și să își închidă bilanțurile într-un climat de incertitudine. La finalul trimestrului al doilea, 48.028 de companii aveau deja datorii restante către stat, în valoare totală de 77,6 miliarde de lei.

„Iarna aceasta adună toate presiunile într-un singur moment: facturi la energie mai mari, clienți care cumpără mai puțin, credite scumpe și un stat care nu a spus încă ce taxe va cere anul viitor. Firmele care au intrat în toamnă cu probleme de lichiditate nu mai au rezerve să treacă prin primul trimestru. Ne așteptăm ca valul de insolvențe să atingă vârful între ianuarie și martie, iar diferența dintre firmele care vor supraviețui și cele care vor dispărea o va face viteza cu care reacționează acum, nu în primăvară”, spune Ovidiu Neacșu.

Comerțul și construcțiile concentrează cele mai multe insolvențe

Insolvențele nu sunt distribuite uniform în economie. Cinci sectoare concentrează trei sferturi din totalul cazurilor. În cifre absolute, comerțul ocupă primul loc, cu 1.082 de insolvențe în primele opt luni. Urmează construcțiile, cu 1.044 de cazuri. Raportat la numărul companiilor active, construcțiile rămân însă sectorul cu cel mai ridicat risc.

Agricultura a înregistrat cea mai rapidă creștere a insolvențelor, de peste 52%, pe fondul secetei din vestul țării și al costurilor ridicate cu inputurile. Transporturile și industria prelucrătoare completează lista sectoarelor aflate sub presiune constantă. Diferențe importante apar și la nivel regional. Cele mai mari creșteri au fost înregistrate în Vaslui, unde numărul insolvențelor s-a dublat (+108%), Bistrița-Năsăud (+78%) și Vrancea (+69%).

Sunt județe cu economii mai puțin diversificate, dependente în mai mare măsură de agricultură, comerț local și construcții. La polul opus, Cluj, Bihor și Timiș au raportat scăderi ale numărului de insolvențe. Potrivit analizei, regiunile cu economii mai diversificate, susținute de servicii, IT și industrie exportatoare, rezistă mai bine șocurilor economice. Datele din septembrie confirmă și ordinea în care problemele financiare se propagă între sectoare. Insolvențele din restaurante și HoReCa au crescut cu 233%, cele din transportul rutier de mărfuri cu 73%, iar cele din construcțiile de clădiri cu 38%.

Scăderea consumului afectează restaurantele, transporturile și construcțiile

Mesele la restaurant se numără printre primele cheltuieli eliminate de gospodării atunci când veniturile devin insuficiente. Majorarea TVA, a accizelor și a prețurilor la energie a redus suplimentar venitul disponibil al populației. Potrivit experților, falimentele din HoReCa pot anticipa, cu o întârziere de una-două luni, dificultăți similare în comerț și în serviciile conexe. Mecanismul este relativ simplu. Reducerea numărului de clienți duce la încasări mai mici, iar operatorii încep să întârzie plățile către furnizorii de alimente, băuturi și utilități.

În transporturi și construcții, dificultățile sunt mai degrabă efecte ale încetinirii activității economice decât cauze ale acesteia. Când consumul scade, sunt transportate mai puține mărfuri, tarifele se reduc, iar transportatorii rămân cu vehicule fără curse. În construcții, costurile ridicate ale finanțării se suprapun peste termene de plată care depășesc frecvent limitele contractuale. Întârzierile afectează lichiditatea și capacitatea firmelor de a-și continua activitatea.

„Imaginea de ansamblu este a unei cascade: scade consumul, suferă comerțul și HoReCa, se blochează logistica, iar în final blocajul devine general. Dificultățile financiare nu încep la furnizori, ci sunt împinse de la consumatorul final în sus, de-a lungul lanțului de producție și distribuție”, arată analiza Sierra Quadrant.

Facturile neplătite amplifică riscul unui efect de domino

Potrivit experților, dificultățile devin mai grave din cauza modului în care sunt finanțate companiile românești. Creditul bancar acordat firmelor reprezintă aproximativ 20% din PIB în România, comparativ cu circa 50% în Polonia, Cehia sau Ungaria. La nivelul Uniunii Europene, media depășește 100%. Datele BNR arată că împrumuturile de la bănci și instituții financiare nebancare (IFN) acoperă doar 8,8% din totalul pasivelor companiilor. Finanțarea rămasă provine din resursele acționarilor și, în mare măsură, din amânarea plăților către furnizori.

România ocupă primul loc în Uniunea Europeană la ponderea creditului comercial între companii. Practic, firmele se finanțează reciproc prin întârzierea achitării facturilor. Mecanismul funcționează într-o economie aflată în creștere, dar devine periculos atunci când consumul scade. Neplata unui singur client important poate bloca un întreg lanț de furnizori. Cele mai vulnerabile sunt firmele mici, care nu dispun de rezerve financiare și au acces limitat la creditare. Semnalele de stres sunt deja vizibile în bilanțurile companiilor. Rata creditelor neperformante în cazul firmelor nefinanciare a ajuns la 5,6%, cu 1,2 puncte procentuale peste nivelul de anul trecut.

Valoarea este de două ori mai mare decât media întregului sistem bancar, de 2,8%. În același timp, piața tranzacționării creanțelor neperformante rămâne slab dezvoltată. Multe companii sunt astfel blocate cu facturi neîncasate luni sau chiar ani. „Creșterea insolvențelor din HoReCa este doar partea vizibilă a problemei. Adevăratul risc este efectul de domino într-o economie în care firmele se finanțează una pe alta din facturi neplătite. Când un client mare nu mai plătește, furnizorul lui devine, la rândul lui, un rău platnic. De aceea, în următoarele luni, cele mai multe insolvențe nu vor veni din firme cu afaceri proaste, ci din firme sănătoase rămase fără lichiditate”, spune Ovidiu Neacșu.

Concordatul preventiv rămâne puțin utilizat de companiile românești

Concordatul preventiv, reglementat de Legea nr. 85/2014 și modernizat în 2022 conform standardelor europene, permite unei companii să negocieze cu creditorii un plan de restructurare a datoriilor. Procedura poate fi inițiată înainte ca firma să ajungă în incapacitate de plată. Conducerea își păstrează controlul asupra activității, iar după admiterea cererii de către instanță, executările silite se suspendă. În primul semestru din 2026 au fost deschise 98 de proceduri, comparativ cu 64 în aceeași perioadă din 2025.

Cu toate acestea, pentru fiecare companie care încearcă să se redreseze prin prevenție, aproximativ 40 intră direct în insolvență. Majoritatea firmelor ajung în instanță nu pentru a se restructura, ci pentru a se închide, deoarece își recunosc dificultățile prea târziu. Istoricul procedurii evidențiază și dificultățile redresării. Din cele 691 de cereri de concordat preventiv depuse între 2021 și iunie 2026, 459 au fost admise. Totuși, numai 11 companii au finalizat integral planurile de restructurare, fără să intre ulterior în insolvență.

Concordatul este utilizat în special de firmele mari. Companiile cu afaceri de peste 500.000 de euro reprezintă aproximativ 60% dintre cele care apelează la această procedură. Întreprinderile mici și mijlocii (IMM), care concentrează majoritatea insolvențelor, o folosesc foarte puțin. Situația este dificilă și în cazul companiilor care au intrat deja în insolvență. Dintre cele 2.222 de companii cu afaceri de peste 500.000 de euro intrate în insolvență între 2020 și 2025, peste jumătate, respectiv 1.233, sunt deja în faliment.

De ce eșuează planurile de restructurare

Cele mai multe concordate preventive eșuează din motive similare. Printre principalele probleme se numără planurile prea optimiste, lipsa finanțării pe durata restructurării și ponderea ridicată a datoriilor către stat, dificil de negociat. La acestea se adaugă dificultățile operaționale, care nu pot fi rezolvate numai prin renegocierea obligațiilor financiare. Pentru a avea șanse de reușită, planul trebuie să includă atât reorganizarea activității, cât și măsuri de redresare financiară. Proiecțiile trebuie realizate pentru o perioadă de cel puțin 24 de luni.

Planul este negociat sub supravegherea unui administrator concordatar și necesită votul creditorilor care dețin cel puțin 30% din creanțele afectate. „Cele mai multe concordate se pierd înainte de a ajunge în fața judecătorului. Un plan scris ca să convingă instanța, nu ca să fie pus în practică, cade în prima lună în care încasările nu vin la termen. Proiecțiile trebuie construite pe scenariul prudent, iar datoriile către stat trebuie discutate cu fiscul înainte de depunerea cererii, nu după”, avertizează Ovidiu Neacșu.

Expertul consideră că antreprenorii trebuie să evalueze din timp capacitatea firmei de a-și plăti obligațiile și de a genera venituri. „Testul pe care îl recomandăm antreprenorilor este simplu. Dacă în următoarele trei luni nu vezi de unde plătești toate datoriile scadente, dar afacerea în sine face bani, ești exact în fereastra în care concordatul are sens. Dacă activitatea pierde bani de la o lună la alta, renegocierea datoriilor doar amână închiderea”, explică Ovidiu Neacșu.

Ce măsuri recomandă Sierra Quadrant pentru evitarea insolvenței

Un antreprenor care monitorizează lunar fluxul de numerar, încasările și restanțele poate interveni înainte ca dificultățile să devină critice. Printre opțiuni se numără negocierea cu creditorii, vânzarea unor active sau inițierea unui concordat preventiv. În schimb, amânarea deciziilor poate conduce la deschiderea procedurii de insolvență, urmată de închiderea firmei. Companiile din construcții, comerț, agricultură, HoReCa și transporturi ar trebui să limiteze vânzările pe credit comercial fără garanții. În relația cu partenerii care prezintă riscuri ridicate, experții recomandă solicitarea unor avansuri, bilete la ordin sau alte garanții. De asemenea, firmele ar trebui să urmărească zilnic buletinele de insolvență, popririle și litigiile partenerilor importanți.

Recuperarea creanțelor trebuie începută din primele zile de întârziere, nu după acumularea unor restanțe de trei luni. Scăderea încasărilor, întârzierile la plată sau acumularea datoriilor fiscale ar trebui să determine o analiză imediată a posibilităților de restructurare. Discuțiile cu băncile, furnizorii și autoritățile fiscale ar trebui inițiate înainte de depunerea oricărei cereri în instanță.

„În România, cuvântul concordat încă sperie. Mulți antreprenori îl confundă cu insolvența și se tem că partenerii îi vor trata ca pe niște firme falimentare. În realitate, un creditor recuperează aproape întotdeauna mai mult de la o firmă care continuă să funcționeze decât dintr-un faliment”, conchide Ovidiu Neacșu, potrivit Frames.

0 comentarii