De ce scade atât de greu inflația în România. Prețurile continuă să crească în ciuda consumului tot mai slab și a stagnării economiei 

Creșterile salariale din anii anteriori, majorările de taxe și scumpirea energiei continuă să influențeze prețurile. Ajustările fiscale și schimbările din sectorul energetic au avut efecte diferite asupra consumatorilor și companiilor.

Potrivit analizei ING Bank, semnată de Valentin Tătaru, consumul excesiv nu mai reprezintă principala explicație a inflației. Diferența dintre evoluția economiei și cea a prețurilor complică revenirea inflației către ținta Băncii Naționale a Românie

Inflația a coborât la 6,6%, dar serviciile continuă să se scumpească

Rata anuală a inflației a scăzut de la 10,4% în iunie la 6,2% în august, înainte de a urca la 6,6% în septembrie. Evoluția nu reflectă însă o reducere la fel de puternică a presiunilor asupra prețurilor. Valentin Tătaru explică faptul că o parte importantă a scăderii provine din efectele statistice favorabile. Majorările prețurilor la energie, ale TVA și ale accizelor din 2025 nu mai influențează în aceeași măsură comparațiile anuale.

Inflația de bază CORE2 ajustat, urmărită de Banca Națională a României (BNR), a coborât de la 8,5% la sfârșitul anului trecut la 6,2% în septembrie. Indicatorul exclude prețurile administrate și componentele volatile. Diferențele dintre principalele categorii de consum sunt semnificative. În septembrie, alimentele s-au scumpit anual cu 3%, iar bunurile nealimentare cu 7,1%. În schimb, prețurile serviciilor au crescut cu 11,1%.

Potrivit analizei ING Bank România, serviciile sunt mai expuse costurilor salariale și condițiilor economice interne. Restaurantele, clinicile stomatologice sau firmele de întreținere au posibilități limitate de a compensa scumpirile prin importuri. Economia a traversat mai multe șocuri succesive. Criza energetică din 2022 a fost urmată de eliminarea plafonărilor, majorările fiscale din 2025 și noi scumpiri energetice în 2026. Potrivit analizei, fiecare episod a influențat salariile, contractele și așteptările privind prețurile, prelungind presiunile inflaționiste.

Creșterile salariale și deficitul bugetar au alimentat scumpirile

Un alt factor evidențiat de Valentin Tătaru este diferența dintre evoluția salariilor și productivitatea muncii. În cei cinci ani încheiați în 2024, salariile reale au crescut cumulativ cu peste 20 de puncte procentuale mai mult decât productivitatea. Costurile unitare nominale ale forței de muncă au avansat cu aproximativ 18% numai în 2024.

Situația s-a schimbat ulterior. În august 2026, salariul mediu net era cu 5,6% mai mare decât în aceeași lună din anul precedent. Creșterea s-a situat sub rata inflației, ceea ce indică reducerea puterii de cumpărare. Tătaru subliniază însă că firmele continuă să transfere în prețuri costurile salariale acumulate în 2023 și 2024. Astfel, încetinirea actuală a salariilor nu produce imediat o reducere corespunzătoare a inflației.

Analiza evidențiază și rolul politicii fiscale. Deficitul bugetar a ajuns la aproximativ 9,3% din produsul intern brut (PIB) în 2024, înainte de a coborî la 7,7% în 2025. Pentru 2026 este anticipată o reducere spre 6%. Majorările TVA și accizelor au contribuit inițial la scumpiri. Totuși, aceleași măsuri, alături de înghețarea salariilor și pensiilor publice, reduc veniturile disponibile și consumul.

Dezechilibrele sunt vizibile și în comerțul exterior. Deficitul de cont curent a reprezentat 8,2% din PIB în 2024 și 7,9% în 2025. Valentin Tătaru explică faptul că importurile au absorbit o parte din excesul de cerere internă, dar au accentuat vulnerabilitățile externe.

De ce BNR menține dobânzile ridicate

În aceste condiții, BNR a menținut dobânda de politică monetară la 6,50%, deși economia înregistrează o creștere foarte slabă. Valentin Tătaru explică faptul că banca centrală trebuie să țină cont de efectele măsurilor fiscale și de natura scumpirilor. Majorările dobânzilor nu pot elimina direct șocurile provocate de energie sau de taxe.

Analiza ING Bank România arată că stabilitatea cursului valutar contribuie la limitarea inflației importate. Totuși, creșterea costurilor interne peste ritmul înregistrat de partenerii comerciali poate afecta competitivitatea economiei. Autorul atrage atenția și asupra problemelor structurale ale pieței muncii. Emigrația, îmbătrânirea populației și deficitul de competențe pot reaprinde presiunile salariale atunci când cererea își va reveni.

Ce ar putea reduce inflația pe termen lung

În opinia economistului, reducerea durabilă a inflației presupune creșterea productivității și extinderea capacității de producție. Investițiile în infrastructură, energie și pregătirea forței de muncă sunt esențiale pentru schimbarea modelului economic. Fondurile europene pot susține această transformare, însă beneficiile apar în timp. Lucrările de infrastructură generează inițial cerere de materiale și muncitori, iar efectele asupra capacității de producție apar ulterior.

Pentru perioada următoare, Valentin Tătaru consideră esențială urmărirea inflației de bază și a prețurilor serviciilor. Evoluția celor doi indicatori va arăta dacă reducerea consumului începe să tempereze scumpirile interne. România nu se află într-o situație de inflație ridicată permanentă. Totuși, ritmul revenirii către stabilitatea prețurilor va depinde de reducerea inflației de bază și de evoluția costurilor interne.