Cum s-a polarizat sistemul bancar. O treime dintre bănci sunt pe pierdere,  restul au produs peste 7,5 miliarde lei în șase luni

Profitul net al întregului sistem a fost de aproape 7,4 miliarde lei. Pierderea produsă de aproape o treime dintre bănci reprezintă doar circa 2,2% din profitul cumulat al celor 20 aflate pe plus. Cu alte cuvinte, lanterna roșie este numeroasă, dar foarte mică în bilanț. Întrebarea este cât timp mai poate rămâne așa.

Băncile mici pierd, sistemul câștigă

Datele BNR arată o piață împărțită brutal. Nouă bănci, adică aproximativ 31% din total, au fost pe pierdere la jumătatea anului. Cele 163 milioane lei pierdute sunt însă aproape insignifiante raportat la profitul celorlalte 20 de instituții.

Această asimetrie nu este nouă. În ultimii ani, între șase și nouă bănci au fost frecvent pe minus. Unele au cote de piață foarte mici, iar o parte dintre instituțiile care apăreau în aceeași zonă au dispărut între timp prin fuziuni, achiziții sau retrageri.

Daniela Ropotă, vicepreședinte AAFBR, vede o diferență clară între cele două capete ale pieței. „Așadar, există un decalaj semnificativ de profitabilitate între băncile mici și băncile mari. ROE ar fi de 8%”, spune ea.

La finalul lui 2024, distanța dintre profitabilitatea băncilor mici și a celor mari ajunsese la aproximativ 25 de puncte procentuale. În cazul băncilor mici, rentabilitatea era de numai circa 1,2%.

Scara începe să conteze tot mai mult

O bancă mare împarte costurile fixe peste milioane de clienți, credite și tranzacții. O bancă mică trebuie să plătească aceleași sisteme de conformitate, securitate cibernetică, audit, raportare și dezvoltare digitală peste o bază mult mai redusă.

Reglementarea nu devine de zece ori mai ieftină pentru banca ce are o cotă de piață de 0,2%. Nici aplicația mobilă, sistemul antifraudă sau obligațiile de securitate nu pot fi reduse proporțional cu numărul clienților.

Daniela Ropotă spune că această presiune se vede inclusiv în fiscalitate. „În octombrie 2023 a fost instituită o taxă suplimentară de 2%. Totuși, pentru băncile mici, cota a rămas la 2%”, a precizat ea.

Aproximativ șapte instituții aveau cote sub 0,2%, iar în jur de 18 bănci și sucursale străine erau sub pragul de 1%. Într-o piață dominată de primele instituții, aceste cote lasă puțin spațiu pentru economie de scară.

Profitul mare nu înseamnă automat supraprofit

Imaginea celor 7,4 miliarde lei câștigați de sistem poate crea impresia că bankingul produce bani aproape indiferent de dimensiune. Iancu Guda avertizează însă că profitul absolut spune prea puțin fără raportarea la capital, active și risc.

Iancu Guda pune randamentul în contextul economiei românești. „Cu alte cuvinte, randamentul mai mare oferit în România este corelat cu nivelul superior de risc și inflație. Deci, unde este acest «supraprofit»?”, se întreabă el.

În analiza sa, rentabilitatea capitalului investit în sectorul bancar era de aproximativ 14% în 2025, sub media economiei românești. Calculată pe ultimul deceniu, rentabilitatea medie era de aproximativ 13,5%, față de circa 16% pentru mediul de afaceri.

Dacă sectorul în ansamblu nu produce randamente excepționale raportat la capital, un jucător cu volum mic și costuri fixe mari trebuie să găsească fie o nișă profitabilă, fie o cale rapidă de creștere.

Digitalizarea taie costuri, dar cere bani

Numărul angajaților bancari coborâse la aproximativ 46.200 la finalul T1 2026, iar rețeaua la 3.221 de unități. Într-un singur an, sistemul pierduse aproape 3.900 de angajați și 116 sucursale și agenții.

Iancu Guda atrage atenția că investiția bancară trebuie privită pe termen lung. „Randamentul capitalului investit trebuie evaluat în funcție de cele trei componente de risc. Investiția nu este niciodată speculativă”, precizează el.

Pentru o bancă mică, digitalizarea este simultan șansă și capcană. Poate reduce costul sucursalelor și îi poate permite să servească o nișă la nivel național fără rețea fizică mare. Dar dezvoltarea tehnologiei cere capital înainte să producă economii.

Piața a pierdut deja 13 bănci

Consolidarea nu mai este un scenariu. România avea 42 de bănci în 2008-2009 și aproximativ 40 în urmă cu un deceniu. Astăzi au rămas 29. Numărul a coborât prin tranzacții care au redesenat topul pieței.

Bogdan Neacșu, președinte executiv CEC Bank și președinte al Asociației Române a Băncilor, nu vede procesul oprit. „Fenomenul de consolidare a sistemului bancar continuă și cred că va continua. Dar el va continua”, menționează el.

Primele șapte bănci concentrează deja cea mai mare parte a activelor, iar primele zece controlează peste 90% din piață. Pentru instituțiile mici, problema devine justificarea strategică a existenței pe termen lung.

Bogdan Neacșu vede 2026 ca pe un an de selecție, nu de expansiune spectaculoasă. „Cred că în 2026 piața bancară va evolua într-un registru de creștere moderată și de prudență mai accentuată. Nu mă aștept la schimbări spectaculoase”, spune el.

Nișa poate salva banca mică

Dimensiunea redusă nu înseamnă automat model de business prost. O bancă poate rămâne mică și profitabilă dacă servește o categorie pe care concurenții mari nu o tratează suficient de bine: anumite companii, clienți premium, finanțări specializate sau produse digitale.

Neacșu apreciază că o bancă aflată în top are nevoie de o cotă de piață de peste 3% pentru a deveni relevantă în relația cu firme mari și pentru a putea acorda tichete importante de creditare. Sub 1%, jocul este diferit.

Ori banca găsește o nișă în care marja compensează lipsa volumului, ori acționarul acceptă ani de investiții pentru creștere. Dacă niciuna dintre variante nu funcționează, vânzarea devine o soluție logică.

Băncile mari cumpără timp, clienți și cotă

Consolidarea este atractivă tocmai pentru că achiziția rezolvă rapid ceea ce creșterea organică poate construi în ani. Cumpărătorul primește clienți, depozite, credite, oameni și cotă de piață. Apoi poate elimina suprapunerile și distribui costurile peste o bază mai mare.

Pentru banca vândută, tranzacția poate fi ieșirea dintr-un model care nu mai generează randamentul cerut de acționar. Pentru piață, fiecare achiziție împinge și mai mult activele către vârful clasamentului.

Sistemul bancar administrează astăzi mult mai multe active și credite decât în urmă cu două decenii, cu mai puțini oameni și mai puține unități. Eficiența jucătorilor mari ridică astfel și pragul minim pe care o bancă mică trebuie să-l atingă pentru a rămâne competitivă.

O treime pierde bani, dar abia zgârie profitul sistemului

Cele nouă bănci pe pierdere nu reprezintă astăzi un risc pentru profitabilitatea sistemului. Minusul lor de 163 milioane lei este mic față de cele 7,51 miliarde lei produse de băncile profitabile. Aritmetic, cei 20 de câștigători absorb pierderea și lasă sistemul cu aproape 7,4 miliarde lei profit net.

Dar proporția instituțiilor aflate pe minus spune altceva. Aproape o treime din licențele bancare produc împreună o pierdere, în timp ce grosul profitului este concentrat în restul pieței. Această fotografie nu anunță o criză bancară. Anunță continuarea selecției.

Băncile mici care au nișă, tehnologie sau acționari dispuși să finanțeze creșterea pot rămâne. Cele care nu au nici volum, nici diferențiator și nici profit intră într-o cursă cu timpul.

Sistemul bancar românesc este foarte profitabil. Tocmai de aceea, faptul că nouă instituții tot nu reușesc să câștige bani este poate cel mai bun argument că următorul val de consolidare nu s-a terminat.