Tocurile ne arată cum merge economia. Cu cât mai înalte, cu atât mai rău!

Economiștii, în pofida aparențelor, au și preocupări amuzante, uneori. Iar rezultatele cercetărilor lor sunt accesibile marii mase a publicului, nu doar specialiștilor. De exemplu, profesorul american George W. Taylor, care a predat la prestigioasa Wharton Business School, a publicat în urmă cu un secol o teorie conform căreia lungimea fustelor purtate de doamne poate indica nivelul de prosperitate în anumite perioade.

În 2011, inspirat probabil de munca predecesorului său, dr. Trevor Davis, un respectabil expert în studiul produselor de consum la IBM Global Business Services, a creat și el o teorie economică ce are la bază moda feminină. Rezultatul finit este „High Heel Index”, un indicator care arată că există o relație inversă între înălțimea tocurilor și starea economiei. Pe scurt, atunci când economia se contractă, tocurile cresc, și viceversa.

Tocurile și crizele economice

Dr. Davis și-a bazat teoria pe un studiu prin care a analizat preferințele clientelei feminine în domeniul încălțămintei. Expertul IBM a folosit în cercetarea sa date extrase din rețelele sociale, dar și din jurnalele de modă ale deceniilor trecute.

Elementul urmărit cu precădere a fost înălțimea tocurilor. „Am corelat acest factor cu o varietate de indicatori de performanță economică pentru a obține indicele”, a explicat dr. Davis.

Și se pare că „High Heel Index” funcționează. Datele istorice indică o serie de corelații interesante între înălțimea tocurilor și perioadele economice dificile. Astfel, în Marea criză economică din anii ’30 (The Great Depression), tocurile înalte au câștigat o popularitate neașteptată. Patru decenii mai târziu, criza petrolului din anii ’70 a adus o revenire la modă a încălțămintei cu platformă.

Bula dot-com, din anii ’90 – 2000, a fost marcată de două trend-uri, în opoziție. Optimismul inițial a fost vizibil în prevalența încălțămintei cu tocuri mici („kitten heels”). În timp ce spargerea bulei, care a dat peste cap bursele de peste Ocean, dar nu numai, a readus în prim-plan pantofii stiletto, cu tocuri agresive.

Și criza globală din 2008 a devenit vizibilă în moda feminină. Este adevărat, abia un an mai târziu, când înălțimea medie a tocurilor din țările-țintă studiate de dr. Davis a fost de aproximativ 18 cm. Vârful a fost urmat de o fază de „austeritate estetică”. Înălțimea a scăzut drastic și a lăsat loc „pantofilor de bunicuță” (granny shoes) și tocurilor mici.

Pandemia infirmă teoria?

Teoria doctorului Davis nu s-a mai verificat în cazul pandemiei de COVID-19. Înălțimea a scăzut rapid, iar vânzările de pantofi stiletto s-au redus drastic în primele luni ale pandemiei. Au crescut însă cele de papuci de casă, sandale de tip Birkenstock și de pantofi sport. Fenomen explicabil având în vedere contextul general, marcat de măsurile de carantinare și preocuparea sporită pentru sănătatea personală.

Odată cu ridicarea restricțiilor, teoria lui Trevor Davis despre „cheltuielile reprimate” s-a confirmat parțial. Au apărut platformele gigant, un exponent al fenomenului fiind Versace Medusa Aevitas. Și tocurile extrem de înalte au revenit spectaculos sub conceptul de „Dopamine Dressing”. Este adevărat însă, însoțite de avertismentul „Gird your ankles!”.

În ultimii doi ani, fenomenul de „recesiune tăcută”, indus de inflația crescută și incertitudinea geopolitică, a făcut ca tocurile înalte și platformele extravagante să coexiste cu balerinii, mocasinii cu talpă groasă și pantofii de tip „Mary Jane” cu toc mic.

Reinterpretări moderne

Dr. Davis nu a stabilit doar corelații, ci a încercat să definească și o relație de cauzalitate. Potrivit teoriei sale, în perioadele de declin economic, clientela feminină apelează inițial la o modă mai extravagantă ca mijloc de evadare din realitatea mai dură și manifestare a fanteziei reprimate. Totuși, dacă persistă mai mult contracția economică , apare o „mentalitate de austeritate”. Starea de spirit se schimbă, alegerile se orientează către mai puțină ostentație, ceea ce duce în final la scăderea înălțimii tocurilor.

Teoria nu reușește să stabilească o sincronizare perfectă a perioadelor economice dificile cu înălțimea tocurilor. Iar cea mai bună dovadă este ceea ce se întâmplă în prezent. Însă ideea „High Heel Index” a fost deja preluată de specialiștii în domeniul științelor sociale. Aceștia argumentează că schimbarea se datorează adoptării pe scară largă a muncii de la distanță și accentului pus pe sănătate. Și nu în ultimul rând din cauza mișcării culturale feminine către independență și autonomie. Unul dintre mesajele prmovate este că „femeile refuză să mai fie «fetișizate» prin încălțămintea inconfortabilă”.

Creatorii de modă și specialiștii în acest domeniu susțin însă că nu există nicio corelație. Potrivit acestora, este vorba doar de revenirea ciclică în prim-plan a anumitor modele. Dar faptul că, la 15 ani de la lansarea sa, „High Heel Index” încă mai generează polemici demonstrează că indicatorul a reușit să includă mai mult decât o „sămânță de adevăr”. Chiar dacă mulți susțin că sună mai mult a legendă…