Burj Khalifa, Empire State Building și alte proiecte gigantice au ceva în comun. Pot prevesti zgârie-norii crizele economice?

Conceput în 1999 de analistul imobiliar britanic Andrew Lawrence, Indicele zgârie-norilor stabilește o corelație inversă între construcția acestor clădiri și stabilitatea financiară a unei țări.

Teoria are la bază studiul „The Skyscraper Index: Faulty Towers”, care susține că demararea proiectelor clădirilor foarte înalte, care își propun să stabilească noi recorduri naționale sau internaționale, coincide cu faza de expansiune economică maximă. Iar finalizarea lor se suprapune adesea cu declanșarea unor recesiuni severe sau a unor crize financiare majore la nivel global.

Ce spune teoria

Ideea lui Lawrence – că proiectele zgârie-norilor „recordmeni” apar la apogeul unui ciclu de creștere economică, dar sunt inaugurați când se instalează criza – este greu de acceptat. Mulți o consideră o simplă speculație argumentată prin coincidențe. Dar Skyscraper Index are la bază câteva concepte economice interesante.

Cei care înclină să îi acorde ceva credit Indicelui Zgârie-Norilor apelează la Teoria Austriacă a Ciclurilor Economice (ABCT). Ce-i drept, nici aceasta nu se bucură de susținere unanimă, dar include câteva concepte pertinente. De exemplu, ABCT susține că, atunci când băncile centrale cresc masa monetară și mențin dobânzile la un nivel scăzut, „banii ieftini” încurajează antreprenorii să se împrumute și să investească masiv în proiecte pe termen lung.

Cum sunt zgârie-norii, de exemplu, susține economistul american Mark Thornton. Potrivit acestuia, dobânzile mici reduc costul capitalului și cresc masiv cererea pentru terenuri. Ceea ce duce la majorarea exponențială a prețurilor în zonele centrale din marile orașe. Astfel, pentru a compensa costul uriaș al terenului, dezvoltatorii sunt stimulați să construiască pe verticală.

Pe de altă parte, accesul la creditare ieftină permite firmelor să crească rapid în dimensiune pentru a profita de economiile de scară. Extinderea creează o cerere susținută pentru spații de birouri de mari dimensiuni. Ceea ce, din nou, încurajează construcția de zgârie-nori.

Exemple care validează Indicele zgârie-norilor

Thornton afirmă însă că deciziile de a investi în zgârie-nori recordmeni sunt încurajate de rate ale dobânzilor distorsionate, menținute artificial sub nivelul „normal”. Iar pe măsură ce proiectele consumă resurse și timp, economia se „autocorectează”.

Andrew Lawrence, care a fost analist imobiliar la Dresdner Kleinwort Wasserstein, a încercat să își valideze teoria cu o serie de studii de caz bazate pe date istorice. Și a și reușit, parțial. De exemplu, construcția clădirilor Singer Building și Metropolitan Life Tower din New York a precedat marea criză bancară din 1907.

În perioada boom-ului din anii ’20, au fost demarate proiectele zgârie-norilor 40 Wall Street, Chrysler Building și Empire State Building. Inaugurarea lor a avut loc la scurt timp după prăbușirea bursei din 1929. Iar Empire State Building a fost supranumit „Empty State Building”, din cauza faptului că a rămas mult timp neocupat.

World Trade Center și Sears Tower au fost finalizate între 1972 și 1974. Exact în perioada prăbușirii pieței bursiere și a embargoului petrolier. Turnurile gemene Petronas din Kuala Lumpur au fost inaugurate în timpul marii crize financiare asiatice, de la finalul anilor ’90.

Celebrul Burj Khalifa, început în 2004, a avut deschiderea oficială șase ani mai târziu, când lumea încă resimțea marea criză din 2008. La acel moment, Dubaiul a fost la un pas de incapacitate de plată a datoriilor suverane. A fost salvat printr-un împrumut de urgență, în valoare de 10 miliarde de dolari, acordat de emiratul Abu Dhabi. De altfel, numele inițial al celebrei clădiri trebuia să fie Burj Dubai. Dar a fost redenumit în cinstea șeicului Khalifa bin Zayed Al Nahyan, conducătorul emiratului Abu Dhabi și președintele EAU.

Criticii au argumente pertinente

Evident, există și numeroși contestatari ai Indicelui zgârie-norilor. Criticii au argumente serioase, greu de contrazis, bazate pe lipsa de rigurozitate statistică. Există multe contraexemple care demonstrează, susțin ei, că indicatorul se bazează doar pe coincidențe.

Există chiar și un studiu științific amplu, realizat în 2015, care a analizat datele din Statele Unite, Canada, China și Hong Kong și care a demonstrat că nu există nicio relație sistematică între stabilirea noilor recorduri de înălțime și debutul recesiunilor. Arhitecții au intervenit și ei în polemică, susținând că trebuie ținut cont și de ritmul rapid al urbanizării. Dar și de faptul că orașele și chiar națiunile își doresc să aibă clădiri iconice, care sunt un simbol de soft-power.

Partizanii indicelui nu se dau însă bătuți și argumentează că boom-ul zgârie-norilor din China, din anii 2020, care s-a suprapus cu colapsul gigantului imobiliar Evergrande, este o dovadă recentă a validității Skyscraper Index.

Polemica este în desfășurare, ceea ce demonstrează că indicele ascunde ceva mai mult decât o „sămânță de adevăr”. Accesul la creditul ieftin, speculațiile imobiliare și supraevaluarea activelor fixe sunt realități concrete, aflate dincolo de simplele coincidențe istorice.