UE vrea să taie dependența de China. Companiile ar putea avea prag de 30-40% pentru furnizori

Miza este reducerea dependenței de Republica Populară Chineză. Bruxellesul vrea să evite situațiile în care o decizie luată la Beijing poate bloca fabrici europene. Pentru industrie, schimbarea poate aduce mai multă siguranță, dar și costuri mai mari.

Trei furnizori pentru componente critice

Noile reguli ar urma să oblige companiile europene să cumpere componente critice de la cel puțin trei furnizori diferiți. Aceștia nu ar trebui să provină toți din aceeași țară. Potrivit Financial Times, sunt vizate sectoare precum industria chimică și utilajele industriale.

Logica este simplă. Dacă o companie depinde de un singur furnizor sau de o singură țară, devine vulnerabilă. Orice blocaj comercial, politic sau logistic se poate transforma rapid într-o oprire de producție.

Măsura vine după ce mai multe industrii europene au reclamat creșterea importurilor ieftine din RP Chineză. În același timp, Bruxelles-ul se teme că dependența de furnizori chinezi poate fi folosită ca instrument de presiune economică.

Plafon de 30-40% pentru un singur furnizor

Planul aflat în discuție ar stabili un plafon estimat la 30-40% pentru achizițiile de la un singur furnizor. Restul componentelor ar trebui cumpărate din surse alternative. Asta ar forța companiile să își refacă o parte din lanțurile de aprovizionare.

Timp de ani întregi, multe firme europene au ales furnizorul cel mai ieftin și mai eficient. RP Chineză a devenit astfel dominantă în numeroase industrii. Acum, UE încearcă să mute accentul de la eficiență maximă la reziliență.

Această schimbare are un cost. Componentele pot deveni mai scumpe. Companiile pot avea nevoie de timp pentru testare, certificare și contracte noi. Iar pentru consumatori, o parte din cost poate ajunge în prețurile finale.

Beijingul a folosit exporturile ca presiune

Planul vine după restricțiile impuse de RP Chineză la exportul unor tehnologii esențiale. Anul trecut, unele linii de producție auto din Europa s-au oprit după ce Beijingul a introdus controale la exportul unor componente.

Aceasta este lecția care a grăbit discuția. O economie mare poate folosi comerțul ca armă. Iar Europa a descoperit că dependențele ieftine pot deveni foarte scumpe în criză.

Comisarul european pentru comerț, Maroš Šefčovič, vrea să reducă deficitul comercial al blocului. Oficialii europeni au vorbit despre un deficit de un miliard de euro pe zi și despre nevoia de a proteja companiile europene.

Tarife pentru produse chimice și utilaje

Bruxellesul pregătește și tarife punitive pentru produse chimice și utilaje chinezești. Scopul este limitarea importurilor care au afectat producătorii europeni.

Aceasta arată că UE se pregătește pentru o politică industrială mai dură. Nu mai este vorba doar despre piață liberă. Este vorba despre protejarea bazei industriale europene.

Producătorii europeni pot câștiga o protecție temporară. Firmele care folosesc componente chinezești pot ajunge însă să plătească mai mult. Iar pentru piață, efectul final va depinde de cât de repede apar alternative credibile.

Diversificarea nu va fi simplă

Un oficial european a transmis că dependențele au un preț și că UE trebuie să își dubleze eforturile de diversificare. Mesajul rezumă noua logică de la Bruxelles: costul dependenței nu se vede în perioade normale, ci în crize.

Totuși, diversificarea furnizorilor nu se face peste noapte. Companiile trebuie să găsească alternative, să testeze calitatea și să refacă lanțuri logistice. În unele domenii, furnizorii alternativi nici nu există la scară suficientă.

Aici apare costul real. Europa vrea siguranță industrială, dar aceasta cere bani, timp și reorganizare. Nu toate firmele vor putea face tranziția ușor.

Peste 70 de acorduri comerciale pot fi folosite

Măsurile nu ar viza doar RP Chineză. Unele materii prime și componente provin dintr-un număr foarte mic de țări. De aceea, UE vrea să folosească rețeaua sa de acorduri de liber schimb cu peste 70 de țări.

Scopul este construirea unor lanțuri de aprovizionare alternative. Europa ar putea cumpăra mai mult din țări partenere, pentru a reduce riscul de concentrare.

Pentru statele care pot livra componente, aceasta poate fi o oportunitate. Companiile europene vor avea însă mai multă muncă de aprovizionare. Iar noua regulă poate schimba calculele de cost în industrii întregi.

Impact pentru România

România este integrată în lanțurile industriale europene. Auto, componente, cablaje, utilaje, chimie și echipamente industriale depind de deciziile marilor producători din UE.

Dacă regulile se schimbă, unele companii locale pot avea oportunități. Furnizorii români ar putea intra în lanțuri de aprovizionare care caută alternative la importurile chinezești. Condiția este să poată livra calitate, volum și predictibilitate.

Pentru firmele care importă masiv componente ieftine din Asia, tranziția poate fi dureroasă. Costurile pot crește. Marjele se pot reduce. Iar prețurile finale pot urca.

Posibil efect: o industrie mai sigură, dar mai scumpă

UE încearcă să învețe din crizele ultimilor ani. Pandemia, războiul din Ucraina și tensiunile cu Beijingul au arătat cât de fragile pot fi lanțurile globale. Eficiența maximă a venit la pachet cu dependențe mari.

Noile reguli ar putea face industria europeană mai rezilientă. Dar reziliența costă. Componentele pot fi mai scumpe, iar firmele vor avea nevoie de timp pentru adaptare. În final, Europa încearcă să schimbe regula jocului. Nu mai vrea doar cel mai mic preț. Vrea control, diversificare și capacitatea de a produce fără să fie blocată de o singură țară.