Companiile creează cu AI, dar nu știu dacă dețin rezultatul. Vidul juridic sau neclaritățile normative afectează mai multe domenii

AI-ul a intrat în fluxurile de lucru înainte ca legislația ce reglementează tot ceea ce înseamnă proprietate intelectuală să poată răspunde tuturor situațiilor. Un IT-ist generează cod pentru un software sau o agenție de publicitate creează o campanie în care sunt prezentate persoane ale căror imagine a fost generată artificial. Ambele prezintă realizările făcute exclusiv printr-un mecanism extern drept o realizare proprie.

Există valoare economică, dar această proprietate intelectuală poate fi greu de demonstrat. Contractele stabilesc cine poate folosi rezultatul, însă nu transformă automat într-o operă protejată un conținut căruia îi lipsește contribuția creativă umană. AI Act (sau Regulamentul european pentru Inteligență Artificială) aduce obligații de transparență și respectare a drepturilor de autor. Însă, nu decide cine este autorul de drept al fiecărui rezultat.

Omul poate fi autor al cererii, dar promptul nu este întotdeauna creație

Dreptul european a fost construit în jurul creației umane. AI-ul nu are personalitate juridică și nu poate exercita drepturile unui autor. Discuția se mută către persoana care a controlat procesul creativ.

„În prezent, legislația europeană recunoaște calitatea de autor doar persoanelor fizice. Astfel, dacă un AI compune o piesă, drepturile nu aparțin AI-ului, ci celui care a făcut input-ul creativ și a luat deciziile artistice – fie programatorul, fie artistul, fie casa de producție”, explică Elena Stan, avocat de tehnologie.

Un prompt de câteva cuvinte poate fi doar o cerere. În schimb, instrucțiunile succesive, selecțiile și corecturile pot arăta că omul a controlat expresia finală. Totul derulându-se în interiorul unui proces coordonat clar de factorul uman.

„AI schimbă procesul de creație și ridică întrebări despre autorat, autenticitate și valoare culturală”, spune avocata. Pentru software, publicitate și design, compania trebuie să documenteze ce a făcut angajatul, ce a generat modelul și ce a fost modificat ulterior. Fără această urmă, dreptul devine greu de apărat.

Produsul poate fi vândut fără să fie protejat

Un clip poate fi publicat, un slogan folosit, iar un fragment de cod integrat într-o aplicație, chiar dacă protecția juridică este incertă. Problema apare când altcineva copiază rezultatul sau când firma îl prezintă investitorilor drept un activ exclusiv.

Tiberiu Protopopescu, avocat specializat în proprietate intelectuală, arată că legislația europeană protejează operele create de oameni. Conținutul generat exclusiv de o mașină rămâne într-o zonă gri, iar introducerea datelor în model nu îl transformă automat pe utilizator în autor. „Viitorul creativității va fi unul al colaborării”, spune Tiberiu Protopopescu.

Astfel, contractele cu angajații, furnizorii și agențiile ar trebui să precizeze instrumentele AI permise, păstrarea prompturilor și transferul drepturilor asupra contribuției umane. „Transparența întregului proces poate sprijini protejarea drepturilor de proprietate intelectuală”, subliniază Tiberiu Protopopescu.

Contractul reduce riscul, dar nu garantează protecția. Dacă produsul este generat aproape autonom, firma poate avea drept de utilizare, fără să poată împiedica un rival să obțină ceva asemănător.

Dezvoltatorul modelului nu deține automat rezultatul

Compania care a creat modelul deține tehnologia și stabilește condițiile de folosire. Acest lucru nu înseamnă că devine autorul fiecărei imagini, fiecărui text sau fiecărei linii de cod generate pentru clienți.

Raportul dintre platformă și utilizator este guvernat în primul rând de contract. Termenii pot permite exploatarea rezultatului sau pot transfera utilizatorului riscul verificării. Dreptul contractual de folosire nu este identic cu dreptul de autor.

Nici utilizatorul nu poate presupune că abonamentul îi oferă exclusivitate. Un model poate genera rezultate similare pentru mai mulți clienți, mai ales când cererile sunt generale.

Riscul începe din datele de antrenament

Proprietatea nu privește doar ceea ce iese din model, ci și materialele folosite. Textele, fotografiile, melodiile, vocile și programele protejate pot apărea în seturile de antrenament sau în informațiile preluate în timp real.

Elena Stan avertizează că originea creației este greu de stabilit când sistemul funcționează ca o cutie neagră. Promptul, logurile și sursele sunt necesare pentru a verifica dacă rezultatul reproduce elemente recognoscibile dintr-o operă existentă.

„Legislația încearcă să țină pasul, dar viteza AI depășește ritmul legislativ”, spune avocatul. Riscul poate apărea după lansare. O campanie poate fi oprită, un produs retras, iar un startup poate primi o reclamație când încearcă să atragă investiții.

Startup-ul poate cere bani pentru un activ pe care nu îl controlează

Investitorii verifică tehnologia și proprietatea intelectuală. Dacă o parte esențială a produsului a fost generată cu AI, trebuie stabilit cine a contribuit, ce licențe au fost folosite și dacă firma poate exploata rezultatul exclusiv.

Un startup poate avea clienți și venituri, dar să nu dețină codul, designul sau baza de date pe care își construiește evaluarea. Incertitudinea poate reduce prețul companiei sau amâna tranzacția.

Protopopescu atrage atenția că licențierea directă a datelor poate crea o piață nouă. Titularii ar primi compensații, dezvoltatorii ar avea mai multă certitudine, iar investitorii ar evalua mai clar riscul juridic.

Angajatorul răspunde pentru AI-ul folosit de salariat

Contractele de muncă stabilesc, de regulă, cui îi revin drepturile asupra creațiilor făcute în exercitarea atribuțiilor. AI-ul introduce însă un furnizor extern și riscuri suplimentare.

Un angajat poate încărca date confidențiale într-un model public, genera cod incompatibil cu licența produsului sau folosi o voce sintetică fără acord. Firma rămâne expusă, chiar dacă decizia a fost individuală.

Procedurile interne trebuie să arate ce modele sunt aprobate, ce date pot fi introduse și cine verifică rezultatul. Compania are nevoie de dovada intervenției umane, nu doar de fișierul final.

Brevetul deschide o problemă și mai dificilă

Ca să avem clar o separație a termenilor, dreptul de autor protejează forme de expresie, iar brevetul privește invențiile tehnice. În Europa, inventatorul desemnat într-o cerere de brevet trebuie să fie o persoană, ceea ce complică situațiile în care soluția a fost găsită în mare parte de un algoritm.

Paul Cosmovici, managing partner al Cosmovici Intellectual, spune că legislația nu oferă o cale clară prin care omul să revendice și să monetizeze o invenție produsă autonom. Dacă proprietarul nu este clar, devine greu de stabilit venitul, redevența și baza de impozitare.

„Legile nu ajută astăzi. De exemplu, vin cu o cerere de brevet, nu declar că a fost lucrată cu mașina. Declar că eu sunt inventatorul, deci mint sistemul”, avertizează el.

Fiscul are nevoie de proprietar și de valoare

Un produs creat cu AI poate genera venituri chiar dacă protecția sa este neclară. Compania îl poate vinde, licenția sau transfera către altă firmă din grup. Fiscul trebuie să știe cine deține activul, unde este creată valoarea și cum se taxează.

În tranzacțiile internaționale, modelul poate fi operat într-o țară, utilizatorul lucrează în alta, iar firma care comercializează rezultatul este înregistrată într-o a treia jurisdicție. Fără documente contractuale, prețurile de transfer și redevențele devin contestabile.

Cosmovici atrage atenția că sistemul actual se bazează mult pe declarația solicitantului. Instituțiile verifică greu dacă invenția revendicată este cu adevărat umană.

Contractele țin loc de certitudine

Vidul juridic sau neclaritățile din AI Act nu înseamnă că firmele trebuie să renunțe la AI. Adoptarea tehnologiei trebuie însă însoțită de reguli interne, contracte și documentarea procesului creativ.

Startup-urile trebuie să își inventarieze dependența de modele externe. Angajatorii au nevoie de politici privind datele și drepturile asupra rezultatului. Investitorii trebuie să includă AI-ul în verificările de proprietate intelectuală, iar Fiscul trebuie să pregătească reguli pentru evaluarea activelor generate algoritmic.

Compania care poate demonstra contribuția umană, licențele și traseul creației va avea un activ mai ușor de apărat. Cea care păstrează doar rezultatul final poate descoperi că a construit valoare comercială pe o proprietate pe care nu o controlează pe deplin.

AI-ul poate genera un produs în câteva secunde. Proprietatea asupra lui va depinde de oameni: cine a creat, cine a decis, cine a verificat și cine a prevăzut toate acestea în contract.