Cum ar putea criza datoriei publice din Franța să provoace o recesiune în Italia. Efectele s-ar putea resimți și în alte state din zona euro 

Problemele bugetare ale Franței devin o sursă tot mai importantă de îngrijorare pentru piețele financiare europene. Investitorii urmăresc capacitatea autorităților de la Paris de a stabiliza finanțele publice, într-un climat politic tensionat.

Perspectivele sunt complicate de apropierea alegerilor prezidențiale și de dificultățile economice. Analizele arată că efectele unei eventuale crize ar putea depăși granițele Franței, însă amploarea lor depinde de evoluția piețelor.

Costurile de împrumut ale Franței continuă să crească

A doua economie ca mărime din zona euro a înregistrat luni o nouă creștere a randamentelor obligațiunilor, după manifestațiile violente de stradă desfășurate în țară în weekend. Randamentul obligațiunilor guvernamentale franceze pe 10 ani s-a situat luni în jurul valorii de 4,9%, aproape de maximul ultimelor peste două decenii, în condițiile în care investitorii solicită o primă mai mare pentru deținerea datoriei franceze. Protestatarii cer măsuri împotriva creșterii costului vieții și a deteriorării serviciilor publice, inclusiv a educației.

Tulburările sporesc presiunea asupra guvernului, care încearcă să obțină aprobarea bugetului pentru 2027 într-o Adunare Națională profund divizată, camera inferioară a Parlamentului Franței. Provocarea imediată este adoptarea unui buget credibil, care să liniștească investitorii înaintea alegerilor prezidențiale din primăvara anului 2027. Însă restabilirea încrederii va depinde și de capacitatea viitoarei administrații de a-și asuma îmbunătățirea finanțelor publice pe parcursul mai multor ani.

De ce sunt îngrijorați investitorii

Franța are unul dintre cele mai ridicate niveluri ale datoriei publice din Uniunea Europeană, de 119% din PIB, potrivit celor mai recente date ale Institutului Național de Statistică și Studii Economice (INSEE). În același timp, guvernul estimează un deficit de 5,4% din PIB în 2026. Datoria publică se ridica la 3.596 de miliarde de euro la sfârșitul lunii iunie 2026. Costul serviciului datoriei a crescut puternic. Guvernul estimează plăți de dobânzi aferente datoriei publice de 91 de miliarde de euro în 2027, față de 79,2 miliarde de euro în anul curent, o creștere de aproape 12 miliarde de euro.

Accelerarea inflației și creșterea economică redusă amenință să diminueze veniturile fiscale și să majoreze suplimentar deficitul și datoria. Prin urmare, situația fiscală actuală lasă guvernului puțin spațiu pentru a răspunde cererilor protestatarilor printr-un nou pachet amplu de cheltuieli, similar abordării „oricât ar costa” adoptate de președintele francez Emmanuel Macron la începutul pandemiei.

Guvernul este presat să reducă deficitul și să se angajeze la economii durabile pentru a calma îngrijorările de pe piața obligațiunilor. Dacă împrumuturile continuă să se scumpească, datoria Franței ar putea deveni tot mai dificil de controlat. Iar o criză care se agravează ar putea afecta și alte economii majore din zona euro, precum Italia.

De ce Italia este vulnerabilă la criza datoriei franceze

Modelând impactul turbulențelor de pe piața obligațiunilor din Franța, cu o anumită propagare către alte țări puternic îndatorate din zona euro, Oxford Economics a constatat că Italia ar fi deosebit de vulnerabilă. Economia italiană combină o creștere lentă, o datorie ridicată și investiții sensibile la înăsprirea condițiilor financiare.

Un indicator esențial pentru măsurarea îngrijorărilor pieței este diferența dintre randamentul obligațiunilor guvernamentale pe 10 ani ale unei țări și cel al obligațiunilor echivalente germane. Diferența actuală, reprezentând randamentul suplimentar cerut de investitori pentru deținerea datoriei franceze în locul celei germane, a crescut la aproximativ 145 de puncte de bază. Nivelul rămâne ușor sub maximul atins la începutul lunii, cel mai ridicat de la criza datoriilor din zona euro din 2011–2012.

Cele trei scenarii privind evoluția datoriei Franței

Oxford Economics prezintă un scenariu de bază și două scenarii nefavorabile. Scenariul de bază presupune că diferența de randament a Franței va rămâne sub 200 de puncte de bază înaintea alegerilor prezidențiale din aprilie 2027 și se va reduce ulterior. Compania de consultanță continuă să considere o criză a datoriei franceze drept un rezultat puțin probabil, dar potențial dăunător, nu drept prognoza sa principală.

Cele două scenarii nefavorabile combină costuri mai mari de împrumut cu o deteriorare a încrederii companiilor și consumatorilor. În scenariul moderat, diferența de randament a Franței crește la 250 de puncte de bază, de la aproximativ 140 de puncte în momentul publicării raportului, pe 15 octombrie. În scenariul sever, ajunge la 400 de puncte de bază.

Franța și Italia ar putea intra în recesiune în 2027

Franța și Italia ar intra în recesiune în 2027 în scenariul sever. Belgia ar înregistra, de asemenea, o creștere puternică a costurilor de împrumut, în timp ce Spania, Portugalia și Grecia s-ar confrunta cu randamente mai mari ale obligațiunilor, dar cu pagube economice mai reduse. Niciuna dintre cele trei economii nu s-ar contracta.

Un aspect esențial este că zona euro, în ansamblu, ar evita recesiunea chiar și în scenariul sever. Potrivit lui Andrew Kenningham, economist-șef pentru Europa la Capital Economics, o creștere a diferenței de randament a Franței la 400 de puncte de bază reprezintă un „scenariu nefavorabil plauzibil, care ar fi comparabil cu diferențele de randament ale Italiei din 2012”.

Kenningham a fost de acord că, într-o asemenea situație, ar exista cu siguranță o presiune considerabilă asupra altor economii puternic îndatorate, inclusiv Italia. „Totuși, spre deosebire de începutul anilor 2010, BCE ar fi bine poziționată pentru a sprijini alte țări decât Franța prin Instrumentul său de Protecție a Transmisiei”, a declarat economistul.

Prin intermediul instrumentului, Banca Centrală Europeană (BCE) poate cumpăra obligațiuni guvernamentale pentru a contribui la menținerea sub control a costurilor de împrumut, dacă țara îndeplinește anumite condiții. Kenningham a mai spus că riscurile pentru sectorul bancar și riscul unei prăbușiri a pieței imobiliare sunt mult mai reduse decât în anii 2010. „Prin urmare, situația s-ar putea înrăutăți foarte mult, dar nu la fel de grav ca în anii 2010”, a afirmat el.

Randamentele obligațiunilor franceze ar putea ajunge la 7%

Potrivit Oxford Economics, în scenariul sever, randamentul obligațiunilor franceze pe 10 ani ar ajunge la 7% în al doilea trimestru din 2027, iar deficitul public ar urma să depășească 6% din PIB. Compania de consultanță avertizează că randamentele de asemenea niveluri ar putea declanșa o criză de lichiditate.

Însă așteptările privind o intervenție a BCE pentru sprijinirea Franței rămân reduse. Președinta BCE, Christine Lagarde, a declarat săptămâna trecută că mijloacele pentru oprirea creșterii costurilor de împrumut ale Franței „trebuie găsite mai întâi în Franța”, prin măsuri bugetare menite să liniștească investitorii.

Ce poate face Franța pentru a recâștiga încrederea investitorilor

Potrivit Oxford Economics, măsurile necesare pentru calmarea piețelor ar putea include limitarea treptată a cheltuielilor pe parcursul mai multor ani, însoțită de angajamente legislative clare, în special privind vârsta de pensionare.

Însă compania de consultanță avertizează că „actualul guvern minoritar nu va putea să își asume în mod credibil o consolidare fiscală susținută pentru a calma piețele”. Prin urmare, o mare parte din responsabilitatea aplicării unor măsuri dureroase ar putea reveni viitoarei administrații.

Între timp, Kenningham a declarat că investitorii se așteaptă ca guvernul să adopte un buget care să reducă deficitul de anul viitor la aproximativ 5% din PIB, „astfel încât orice rezultat sub nivelul așteptărilor ar putea duce la o nouă pierdere a încrederii în piața obligațiunilor franceze”. Înaintea alegerilor prezidențiale din primăvara viitoare, lidera extremei drepte, Marine Le Pen, conduce în sondaje. Într-un interviu acordat săptămâna trecută Financial Times, ea a promis „reduceri masive ale cheltuielilor publice, concomitent cu relansarea economiei”.

Planul bugetar al lui Marine Le Pen ridică semne de întrebare

Marine Le Pen și-a prezentat „contrabugetul” pe 6 octombrie, vizând economii nete de 140 de miliarde de euro până în 2032, comparativ cu 2026, un deficit sub 3% din PIB până în 2030 și o regulă bugetară constituțională. Partidul său propune reducerea cheltuielilor administrative și de securitate socială, a celor legate de imigrație și a contribuției Franței la UE.

Însă economiștii au pus la îndoială cifrele. Mathieu Plane, director adjunct pentru analiză și prognoză la Observatorul Francez al Conjuncturilor Economice (OFCE), a declarat pentru Le Monde că economii propuse de peste 80 de miliarde de euro erau discutabile, slab definite și dificil de realizat.

Între timp, Franța se confruntă cu riscul unui cerc vicios, în care costurile mai mari de împrumut impun noi reduceri de cheltuieli sau majorări de taxe, slăbind creșterea economică și făcând datoria mai dificil de controlat. „Franța se îndreaptă de mulți ani către o criză a datoriei, iar momentul se apropie acum”, a concluzionat Kenningham, potrivit Euronews.