România plătește costul dependenței energetice. Prețul electricității s-a triplat, iar tranziția verde reduce unele riscuri, dar creează altele

Studiul este realizat de Romanian Economic Monitor, proiect al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul UBB. Echipa reunește specialiști în economie aplicată, analiză de date și modelare macroeconomică.

Crizele geopolitice au alimentat scumpirea energiei

Scumpirea energiei din ultimii ani a scos în evidență una dintre principalele vulnerabilități ale economiei României și ale UE, respectiv dependența de importurile de combustibili fosili. În România, prețul mediu al energiei electrice s-a triplat față de perioada de dinaintea pandemiei, pe fondul șocurilor energetice și al instabilității geopolitice.

În același timp, scăderea costurilor tehnologiilor regenerabile face investițiile în energie verde mai atractive decât în trecut. Accelerarea tranziției energetice poate consolida securitatea energetică și competitivitatea economiei, consideră specialiștii Romanian Economic Monitor.

„Creșterile semnificative ale prețurilor la energie, care au dus la o reducere a consumului, au fost determinate de mai mulți factori, printre care revenirea puternică a cererii după pandemie, diminuarea exporturilor de gaze ale Rusiei în urma declanșării războiului din Ucraina și instabilitatea din Orientul Mijlociu, accentuată după 2023. Impactul acestor evoluții s-a resimțit atât la nivelul gospodăriilor, cât și al companiilor din România. În plus, măsurile de plafonare a prețurilor la energie au pus o presiune suplimentară asupra bugetului de stat, prin compensările acordate furnizorilor, contribuind, alături de alte măsuri cu impact fiscal, la adâncirea deficitului bugetar. Dacă fragmentarea geopolitică se va accentua, volatilitatea piețelor energetice și a economiei globale ar putea rămâne ridicată și în anii următori”, spune Balázs Markó, cercetător în cadrul echipei RoEM-UBB FSEGA.

Mai ales după pandemie, nivelul și volatilitatea prețurilor energiei electrice au crescut semnificativ în România și în alte țări europene. În România, prețul mediu a urcat de la 45 euro/MWh în perioada 2019-2020 la 136 euro/MWh între 2021 și 2025. În același interval, prețul mediu al țițeiului Brent a crescut de la 53 la 80 de dolari pe baril.

Importurile de energie sporesc riscurile pentru economie

Conform analizei realizate de economiștii RoEM-UBB FSEGA, în 2025, România a importat cu aproximativ 5 miliarde de euro mai multă energie decât a exportat. La nivelul UE, importurile totale de energie au depășit exporturile cu circa 300 de miliarde de euro. Valorile au reprezentat aproximativ 1-2% din PIB în ambele cazuri.

„Având în vedere că energia este necesară pentru majoritatea activităților economice, dependența de surse externe este o vulnerabilitate mai mare decât indică aceste valori: dacă oferta externă dispare sau scade, înlocuirea ei din surse interne pe termen scurt este extrem de dificilă, dacă nu imposibilă. Astfel, economia României rămâne expusă nu doar unor șocuri independente de politica noastră externă, precum războiul dintre SUA și Iran, ci și riscului ca dependența energetică a țării să fie folosită ca instrument de presiune geopolitică, așa cum s-a întâmplat după declanșarea războiului din Ucraina, când Rusia a oprit exporturile de gaze spre țările UE și a pus astfel presiune pe guverne, piețe și consumatori”, explică Balázs Markó.

Marile puteri sunt mai puțin expuse la șocurile energetice

Specialiștii consideră ridicată probabilitatea ca asemenea crize internaționale să continue și să se repete. Deși conflictele reduc comerțul internațional, marile puteri economice și militare sunt mai puțin vulnerabile la șocurile energetice decât țările UE. Rusia este un exportator major de energie, datorită rezervelor importante de gaze naturale și țiței. SUA a devenit un exportator net de energie prin „revoluția de șist” și dezvoltarea exploatărilor de gaze și petrol de șist.

China rămâne un importator major, însă rezervele importante de cărbune și dezvoltarea rapidă a energiei regenerabile îi pot reduce dependența pe termen lung. Relațiile cu parteneri precum Rusia și Iran îi asigură, de asemenea, accesul la resursele necesare economiei. Marile puteri sunt astfel mai puțin expuse efectelor economice directe provocate de conflicte decât economiile puternic dependente de importuri.

Estimările cercetătorilor de la Institutul Kiel pentru Economia Mondială arată că efectele unui conflict în Iran asupra economiei SUA sunt reduse. Economiile dependente de importuri, inclusiv cele europene, ar resimți mai puternic creșterea prețurilor la energie și produse agricole. În mod similar, o eventuală reluare a importurilor de țiței și gaze din Rusia ar readuce Europa într-o poziție de dependență puternică.

Reducerea importurilor energetice din Rusia diminuează veniturile obținute de Moscova, dar afectează puternic economiile europene cu un consum ridicat. Un studiu realizat în 2022 de cercetători din Europa și SUA a estimat că oprirea importurilor rusești ar reduce PIB-ul Germaniei cu 0,5% până la 3%. Economia germană nu a intrat în declin după reducerea importurilor și a înregistrat creștere în 2022. Competitivitatea industriei a fost însă afectată de prețurile ridicate și volatile ale energiei. Evoluțiile au implicații și pentru România, având în vedere legăturile strânse cu industriile din zona euro, în special cu cea germană.

Regenerabilele au devenit mai competitive

În opinia specialiștilor RoEM-UBB FSEGA, autonomia energetică poate răspunde problemelor privind dependența și volatilitatea prețurilor. Pe termen mediu și lung, menținerea competitivității și susținerea creșterii economice în România și UE presupun și reducerea costurilor energiei. Accelerarea tranziției către surse regenerabile poate reprezenta o soluție pentru ambele provocări. Costul modulelor fotovoltaice s-a redus cu aproximativ 90%, de la 2,44 dolari/Watt în 2010 la 0,26 dolari/Watt în 2024. Calculul folosește valoarea dolarului din 2024.

Costurile unităților eoliene terestre și offshore au scăzut cu aproximativ 50% între 2010 și 2023. Schimbarea se reflectă și în costul nivelat al energiei electrice, indicator cunoscut drept LCOE. Calculul include costurile de capital, operare, mentenanță și combustibil pe întreaga durată de funcționare a unei centrale. În timp, energia produsă de centralele solare și eoliene a devenit mai competitivă decât cea generată în unitățile pe gaz sau cărbune.

În România, prețurile rezultate în urma licitațiilor pentru contractele pentru diferență din 2025 se situează între 35,77 și 45,2 euro/MWh pentru energia fotovoltaică. Pentru energia eoliană, valorile sunt cuprinse între 65,12 și 79,5 euro/MWh. Nivelurile sunt comparabile cu limita inferioară a estimărilor europene privind costul energiei regenerabile. Prin comparație, estimările pentru Germania indicau în 2024 un cost cuprins între 109 și 181 euro/MWh pentru centralele pe gaz. În cazul unităților pe cărbune, costul se situa între 151 și 293 euro/MWh.

Costurile de producție nu reflectă prețul final al energiei

„Totuși, LCOE nu reprezintă costul total al sistemului energetic și nu este echivalent cu prețul final plătit de consumatori. Indicatorul măsoară costul producerii electricității la nivelul unităților de generare, fără a include integral costurile de rețea, stocare, echilibrare, transport și distribuție sau alte costuri asociate sistemului energetic, precum capacitatea de rezervă, congestia, limitarea producției și impactul asupra diferitelor categorii de consumatori. Prin urmare, comparația realizată reflectă costurile de producție ale energiei, nu costul complet al tranziției energetice. Studiile științifice arată că o pondere mai mare a energiei solare și eoliene poate contribui la reducerea prețurilor angro ale electricității, efectul depinzând și de structura piețelor de electricitate. Pe termen lung, reducerea riscurilor climatice presupune diminuarea emisiilor și dezvoltarea surselor de energie cu emisii reduse”, explică Balázs Markó.

Conform celor mai recente date Eurostat, aproximativ 20% din energia primară a României a provenit în 2024 din surse regenerabile. Ponderea era de circa 4% în 1990. Energia primară include și petrolul, nu doar sursele utilizate pentru producerea electricității.

„Deși România este producătoare de gaze și de petrol, producția internă nu acoperă consumul. Țara noastră este aproape autosuficientă în ceea ce privește gazele naturale, dar rămâne un importator net important de petrol. Și energia nucleară a contribuit la creșterea autonomiei energetice, centrala de la Cernavodă, a cărei primă unitate a fost finalizată în anul 1996, asigurând 9% din energia primară în 2024. Deși noile capacități nucleare presupun investiții ridicate și, în general, au un cost nivelat mai mare decât sursele solare sau eoliene, ele oferă un avantaj important: producție relativ stabilă, cu emisii reduse, disponibilă independent de condițiile meteorologice”, spune Balázs Markó.

Tranziția energetică depinde de rețele și capacități de stocare

România a făcut pași în direcția tranziției energetice prin programe precum Casa Verde Fotovoltaice. Accelerarea procesului depinde însă și de simplificarea autorizării noilor capacități solare și eoliene. Extinderea rețelelor de energie va fi esențială și va necesita investiții majore în infrastructură. Dezvoltarea lor poate contribui la reducerea prețurilor și la stimularea investițiilor private în surse regenerabile.

Studiile științifice arată că integrarea energiei solare în regiunile cu activitate economică intensă poate reduce costurile electricității. Procesul poate încuraja și investițiile private în noi capacități. Potrivit analizei, prețul bateriilor cu litiu a scăzut cu aproximativ 85% între 2010 și 2024. Reducerea facilitează dezvoltarea soluțiilor de stocare și limitează unele probleme provocate de caracterul intermitent al surselor regenerabile. Energia solară și cea eoliană depind de condițiile meteorologice.

Dezvoltarea bateriilor a contribuit și la reducerea costurilor vehiculelor electrice produse în China. Prețurile și performanțele lor devin tot mai competitive în raport cu mașinile clasice, echipate cu motoare cu combustie internă. Extinderea infrastructurii de încărcare poate susține adoptarea vehiculelor electrice în România și reducerea dependenței de importurile de petrol. Stocarea poate limita problemele intermitenței, mai ales pe intervale scurte, dar nu poate înlocui investițiile în rețele și interconectoare. Bateriile permit deplasarea energiei în timp, iar rețelele asigură transportul între regiuni.

Regenerabilele reduc unele riscuri, dar creează altele

Producția de panouri solare este concentrată în China. O mare parte a materiilor prime necesare instalațiilor regenerabile, inclusiv pământurile rare, sunt extrase și prelucrate tot acolo. În cazul unui conflict care ar limita importurile, Europa ar putea reduce vulnerabilitățile prin dezvoltarea unei industrii proprii și identificarea unor furnizori alternativi.

Crearea alternativelor ar necesita însă timp, având în vedere capacitatea redusă a Europei, în special în zona de rafinare și procesare. Specialiștii RoEM-UBB FSEGA arată că tranziția spre energie regenerabilă implică, la rândul său, anumite dependențe geopolitice. Producția componentelor pentru modulele solare și turbinele eoliene necesită încă folosirea combustibililor fosili. Diferența față de un sistem bazat pe asemenea resurse este că regenerabilele nu au nevoie de alimentare continuă cu combustibil.

Sursele verzi sunt astfel mai puțin vulnerabile la șocurile externe. Dezvoltarea capacităților de reciclare pentru baterii și componentele panourilor solare poate reduce necesarul de materii prime. Procesul ar putea diminua importurile și ar contribui la consolidarea economiei interne. Tranziția energetică poate reduce dependența României și a Europei, susțin specialiștii. Investițiile trebuie să vizeze rețelele, stocarea, eficiența energetică, flexibilitatea cererii și interconectoarele regionale.

Diversificarea lanțurilor de aprovizionare poate limita expunerea la șocuri externe. Măsurile pot contribui și la reducerea costurilor de producție și a volatilității prețurilor angro. „Totuși, tranziția energetică nu elimină toate dependențele externe și nu garantează automat prețuri finale mai mici pentru toți consumatorii. Impactul său depinde și de structura pieței, nivelul investițiilor în infrastructură și de modul în care costurile sunt distribuite între gospodării, companii energetice și stat”, concluzionează Levente Szász, coordonatorul echipei RoEM-UBB FSEGA.