Lumea intră în era dobânzilor ridicate. Randamentele obligațiunilor Japoniei au depășit 3%

Randamentele obligațiunilor au urcat la niveluri nemaiîntâlnite de mai mulți ani. Randamentul titlurilor de stat germane cu scadența la zece ani a atins cel mai ridicat nivel din 2011. Cel al obligațiunilor japoneze s-a menținut peste pragul de 3%. Iar randamentul titlurilor de Trezorerie americane pe zece ani a ajuns la maximul înregistrat din noiembrie 2023. În ultimele zile, randamentul obligațiunilor guvernamentale britanice a urcat, la rândul său, la cel mai înalt nivel de după 2008.

Cel mai recent val de vânzări de pe piața obligațiunilor reflectă o combinație de factori. Astfel, emisiunile ridicate de datorie publică, șocul provocat de creșterea prețului petrolului, care a readus în prim-plan temerile legate de inflație, și așteptările ca băncile centrale să mențină o politică monetară restrictivă pentru o perioadă mai îndelungată.

Această evoluție ar putea însemna mai mult decât un nou episod de volatilitate pe piața obligațiunilor. Efectele sale urmează să se resimtă atât în economie, cât și pe piețele financiare.

Guvernele se confruntă cu facturi tot mai mari pentru dobânzi

Guvernele se numără printre cele mai expuse la creșterea randamentelor. Nivelul datoriei suverane este deja ridicat în numeroase țări. Refinanțarea obligațiilor ajunse la scadență la dobânzi mai mari va crește treptat costurile cu dobânzile și va pune presiune asupra finanțelor publice.

„Cele mai vulnerabile state sunt cele care combină deficite bugetare mari, niveluri ridicate ale datoriei și dependență de capitalul extern. Dintre piețele dezvoltate, Franța se remarcă în mod special”, a declarat Masahiko Loo, strateg principal pentru instrumente cu venit fix la State Street Investment Management. El a indicat deteriorarea situației fiscale a țării, disponibilitatea politică redusă pentru consolidarea finanțelor publice și incertitudinile electorale.

În rândul piețelor emergente, țările care înregistrează simultan deficite bugetare și de cont curent rămân deosebit de expuse. Asta deoarece majorarea randamentelor la nivel global crește atât costurile împrumuturilor, cât și riscurile de finanțare, a adăugat acesta.

Autoritățile pot încerca să limiteze creșterea randamentelor prin răscumpărarea obligațiunilor. Sau prin modificarea volumului și a scadenței titlurilor de stat emise. Aceste măsuri nu rezolvă însă dezechilibrul de fond dintre nevoia ridicată de împrumut și cererea investitorilor.

„Cu cât randamentele cresc mai mult, cu atât traiectoria fiscală pe termen lung devine mai îngrijorătoare pentru numeroase țări”, a arătat Deutsche Bank într-o analiză recentă.

Japonia ilustrează foarte clar această presiune. Datoria publică depășește 200% din produsul intern brut. Acest lucru face ca finanțele țării să fie extrem de sensibile la majorarea costurilor de împrumut. Pentru anul fiscal 2026, serviciul datoriei publice este estimat la peste 25% din cheltuielile guvernamentale.

Costurile ridicate afectează planurile de dezvoltare ale companiilor

Companiile vor trebui să plătească mai mult pentru refinanțarea datoriilor sau pentru atragerea fondurilor necesare extinderii. Cele mai vulnerabile sunt firmele cu nevoi mari de finanțare, bilanțuri fragile ori împrumuturi cu dobândă variabilă.

Companiile cu capitalizare redusă tind să aibă o pondere mai mare a datoriilor cu dobândă variabilă decât firmele mari. În consecință, cheltuielile lor cu dobânzile pot crește relativ repede odată cu majorarea ratelor, potrivit lui Thomas Browne, administrator de portofoliu.

„Cele mai mari presiuni se resimt în cazul entităților puternic îndatorate, obișnuite să aibă acces la bani aproape gratis”, a declarat Loo. Acesta a arătat că printre cele mai expuse se numără sectorul imobiliar comercial, companiile susținute de fonduri de capital privat, portofoliile de creditare directă și firmele de software cu o situație financiară mai slabă. Multe dintre acestea au fost finanțate pornind de la presupunerea că accesul la capital va rămâne facil și ieftin.

Valul investițiilor în inteligența artificială adaugă o nouă provocare. Companiile de tehnologie emit volume uriașe de obligațiuni pentru construirea centrelor de date și a infrastructurii conexe. Astfel, intră în competiție cu guvernele și cu alte companii pentru capitalul investitorilor.

Creșterea randamentelor de referință poate majora costurile de finanțare chiar și pentru companiile solide. În aceste condiții, unele fabrici, centre de date, achiziții. Dar și alte investiții ar putea să nu mai fie viabile din punct de vedere economic.

Consumatorii resimt diferit presiunea costurilor

Creșterea randamentelor pe termen lung se transmite către dobânzile la creditele ipotecare, împrumuturile auto și alte forme de creditare a populației. Povara nu va fi însă distribuită în mod egal.

„Segmentul cu scadențe lungi al curbei randamentelor este foarte important, deoarece determină costul capitalului nu doar pentru companii, ci și pentru persoanele cu credite ipotecare și pentru întreaga piață imobiliară”, a explicat Holzenthaler.

Consumatorii cu venituri reduse, care alocă o parte mai mare din câștiguri pentru plata datoriilor și cumpărarea produselor esențiale, vor resimți probabil primii această presiune. În schimb, gospodăriile cu venituri ridicate pot beneficia de randamente mai mari pentru economii și au, în general, o capacitate mai bună de a suporta rate lunare mai mari.

„În cazul consumatorilor se conturează o evoluție în formă de K. Persoanele cu venituri mici vor resimți mult mai puternic impactul ratelor la mașină, al creditelor ipotecare sau al împrumuturilor pentru studii asupra salariului lor. Comparativ cu persoanele înstărite”, a adăugat Holzenthaler.

Efectele ar putea apărea treptat, pe măsură ce împrumuturile cu dobândă fixă ajung la scadență. Iar gospodăriile sunt nevoite să le refinanțeze. Dacă presiunile asupra consumatorilor cu venituri reduse vor conduce la diminuarea cheltuielilor, impactul s-ar putea extinde asupra întregii economii, potrivit CNBC.