Pasajul Basarab are nevoie de reparații de 21 milioane euro. Primăria Generală plătește înainte a-l deține, în acte

Cazul arată cum o investiție publică majoră poate rămâne blocată ani întregi într-un vid administrativ. Bucureștenii folosesc pasajul de 15 ani. Ce-i drept, la orice minut sunt mașini care merg pe el. Însă, obiectivul nu se află oficial în patrimoniul Capitalei. Între timp, degradările s-au acumulat, iar reparațiile urgente costă acum peste 21 milioane euro.

Costul total se apropie de 250 milioane euro

Pasajul Basarab a fost atribuit în 2006 asocierii Astaldi cu FCC Construccion. Obiectivul a fost dat în trafic încă din 2011. Deci, este o parte majoră a infrastructurii Bucureștiului de 15 ani, deja. Totuși, recepția finală nu a fost semnată nici azi.

Costul total al investiției ajunge acum aproape de 250 milioane euro. Plus: noua suplimentare propusă depășește 21 milioane euro. Banii merg exclusiv în reparațiile urgente necesare pentru recepția finală. Practic, pentru semnarea unei hârtii.

Alocarea ar urma să intre la vot în Consiliul General al Municipiului București. Ședința este programată mâine, miercuri, 13 mai. Dacă proiectul trece, Capitala va plăti pentru lucrări înainte ca pasajul să îi intre oficial în patrimoniu.

De ce nu a fost recepționat Pasajul Basarab

Primul proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor a fost redactat abia în 2015. Documentul includea o anexă cu remedieri obligatorii. Constructorul nu le-a executat la timp.

Municipalitatea a reluat procedura între 2017 și 2019. Aceasta s-a încheiat cu un proces verbal de respingere a recepției. Din acel moment, Pasajul Basarab a rămas într-o situație administrativă blocată.

Urmările? Direcțiile din Primăria Capitalei nu au alocat fonduri pentru întreținere. Motivul invocat: structura nu era în patrimoniul municipalității. Deși este șocant, din punct de vedere legal, chiar este corect.

Lipsa mentenanței a accelerat degradarea

Vidul administrativ a avut costuri concrete. Lipsa întreținerii a accelerat degradarea pasajului. Iar acum, o parte din reparații trebuie plătită din bugetul local.

Situația a fost deblocată abia în 2025. Direcția Juridică a Primăriei a semnat o tranzacție extrajudiciară cu Webuild, fosta Astaldi, și FCC Construccion. Părțile au stabilit ca lucrările de reparații să fie executate până la 31 decembrie 2026.

Împărțirea costurilor este importantă. Webuild va acoperi defectele rezultate din execuția inițială deficitară. Primăria va finanța lucrările cauzate de uzură și lipsa mentenanței.

Expertiza a descoperit: infiltrații, rugină și beton degradat

Expertiza tehnică actualizată încadrează pasajul în clasa tehnică III. Aceasta corespunde unei „stări tehnice satisfăcătoare”. Totuși, documentul indică degradări vizibile pe zone întinse.

Au fost identificate probleme la elemente constructive, cu afectarea secțiunii transversale. La podul principal pe arce, experții au găsit beton degradat în structura pilelor. În unele zone, armăturile sunt complet corodate.

Infiltrațiile prin rosturi au afectat treptat structura de susținere. Unele defecte au fost ascunse anterior sub vopseaua decorativă. Asta arată că problema nu este doar estetică, ci structurală și administrativă.

Cine plătește nota

Cea mai sensibilă parte este împărțirea responsabilităților. Constructorul trebuie să remedieze defectele din execuție. Municipalitatea plătește pentru degradările cauzate de timp și lipsă de mentenanță.

Pentru bugetul Capitalei, nota este semnificativă. Peste 21 milioane euro merg doar în reparații urgente. Ele nu reprezintă modernizare, extindere sau un proiect nou.

Aceasta este pierderea reală pentru administrație. Banii nu cumpără infrastructură suplimentară. Cu acei bani doar se vor repara efectele unui blocaj birocratic, vechi de 15 ani.

Sfârșitul apoteotic: recepția finală și preluarea în patrimoniu

Recepția finală ar trebui să închidă un dosar administrativ vechi. Practic, vorbim despre un „cold case”. Însă, odată recepționat, pasajul poate intra oficial în proprietatea Primăriei Generale. Abia atunci mentenanța poate fi asumată normal de municipalitate.

Până atunci, Bucureștiul plătește prețul unei investiții neterminate juridic. Pasajul funcționează, dar nu este administrat ca un activ public clar. Iar această ambiguitate a produs costuri. Pentru administrația locală, cazul Basarab este un avertisment. Infrastructura nu se termină când este deschisă traficului. Se termină când este recepționată, întreținută și introdusă corect în patrimoniul public.