România are prea mult curent când nu trebuie. Dezvoltarea segmentului de prosumatori are nevoie de baterii mari, reguli stricte și consum inteligent

Piața de energie a intrat într-o etapă pe care România nu o cunoștea acum câțiva ani. Ziua, în orele cu soare, fotovoltaicul apasă puternic prețurile, uneori până la valori negative sau aproape simbolice. Seara, când producția solară dispare, sistemul trebuie să acopere rapid consumul cu hidro, gaze, importuri sau baterii, iar prețul poate urca abrupt.

Aceasta este noua realitate energetică: România nu mai discută doar despre câți megawați instalează, ci despre când produce, când consumă și cât poate muta din surplusul de la prânz către orele critice de seară. După faza entuziasmului pentru fotovoltaic și prosumatori, urmează faza a doua: stocare, flexibilitate, reguli mai inteligente și consum adaptat pieței.

Paradoxul fotovoltaic: succes tehnic, dar impact economic incomplet

În media lunii iunie 2026, energia fotovoltaică a acoperit aproximativ 70% din consumul orar al României la orele prânzului. La prima vedere, este o performanță remarcabilă. Într-un sistem energetic care ani întregi a fost dependent de producția convențională, intrarea masivă a solarului arată că tranziția se întâmplă.

Problema apare când ne uităm la preț. În aceeași zi, energia era foarte ieftină la prânz și foarte scumpă seara. La ora 11, prețul era de aproximativ 47,8 lei/MWh, iar la ora 21 urca în jurul valorii de 1.360 lei/MWh. Diferența a fost de aproape 23 de ori.

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, descrie acest fenomen drept un paradox al fotovoltaicului. „Din punct de vedere tehnic: da. Din punct de vedere economic: nu neapărat”, arată el despre ideea că acoperirea a 70% din consum cu solar este automat o veste bună.

Această distincție este esențială pentru consumatori. Faptul că România produce multă energie ieftină la prânz nu garantează facturi mai mici, dacă exact seara, în orele de consum ridicat, energia trebuie acoperită din surse scumpe.

Chisăliță arată că solarul a redus prețurile în timpul zilei, dar nu a eliminat costul vârfului de seară. „Fotovoltaicul a redus dramatic prețurile în timpul zilei. Sistemul a continuat să plătească foarte scump energia necesară seara”, subliniază el.

Problema nu este fotovoltaicul, ci lipsa mecanismelor care fac panoul util exact când sistemul are nevoie. Echipamentele au fost instalate, producția există, dar energia nu poate fi păstrată suficient și nici consumul nu se mută rapid în orele ieftine.

Nu contează doar CÂT produci, ci și CÂND produci

Într-un sistem vechi, producția era mai ușor de controlat. Centralele clasice porneau, opreau sau ajustau producția în funcție de cerere. Într-un sistem cu mult fotovoltaic, producția depinde de soare, iar vârful apare la prânz, nu neapărat atunci când consumul este maxim.

Această schimbare redesenează economia energiei. Energia produsă la ora 12 poate avea valoare mică, dacă toată lumea produce atunci. Energia disponibilă la ora 21 devine mult mai valoroasă, pentru că solarul nu mai produce, iar cererea este ridicată.

Chisăliță spune că sistemul riscă să vadă tot mai des abundență la prânz și deficit seara, dacă nu apar investiții în stocare și consum flexibil. „Excedentul solar reduce prețurile doar temporar. Orele critice de seară rămân problema scumpă a sistemului”, este ideea centrală din analiza sa.

Pentru România, aceasta este o lecție importantă. Până acum, obiectivul a fost să instalăm capacitate. Următorul obiectiv trebuie să fie să valorificăm capacitatea. O țară poate avea mii de megawați solari și, totuși, să plătească scump energia dacă nu are stocare, rețele și cerere flexibilă.

Faza 2 a prosumatorilor: de la libertate individuală la responsabilitate de sistem

Prosumatorii au schimbat profund piața. Sute de mii de gospodării și firme mici au devenit producători de energie. Ei își reduc factura, capătă autonomie și contribuie la creșterea ponderii energiei verzi în sistem. Dar această libertate energetică are și costuri tehnice.

Ziua, când consumul casnic este redus, surplusul de energie intră în rețea. Seara, când oamenii se întorc acasă, pornesc aparatele și consumă mai mult, producția fotovoltaică scade aproape de zero. Sistemul trebuie să compenseze brusc diferența.

Radu Dudău, președintele Energy Policy Group, spune că fenomenul este dezirabil, dar trebuie administrat corect. „Fenomenul este pe deplin dezirabil și contribuie direct la autonomia energetică a țării. În același timp, modul actual de dezvoltare creează distorsiuni în sistem, iar prosumatorii trebuie integrați corect.”

Aceasta este cheia fazei a doua. Prosumatorul nu mai poate fi privit doar ca un mic producător care injectează energie în rețea și primește compensare. El devine parte a unui sistem care trebuie echilibrat în timp real.

Dudău atrage atenția că noțiunea de prosumator a fost gândită inițial pentru autoconsum, nu pentru transformarea gospodăriilor sau firmelor în producători informali. „Trebuie să stabilim clar că noțiunea de prosumator a fost gândită exclusiv pentru acoperirea autoconsumului. Ea nu a fost gândită pentru a transforma firmele în producători informali care generează venituri din vânzarea de energie.”

Bateria devine piesa care mută energia din prânz în seară

Dacă panoul produce energie când este soare, bateria permite folosirea energiei atunci când gospodăria are nevoie de ea. În termeni simpli, bateria mută o parte din surplusul de la prânz spre consumul de seară. Aceasta nu este doar o soluție pentru factura individuală, ci și o soluție pentru sistem.

Un prosumator cu panouri, dar fără baterie, poate injecta multă energie exact când piața este plină. Același prosumator, cu stocare, poate consuma seara o parte din energia produsă ziua. Diferența este enormă pentru rețea, pentru furnizori și pentru costurile de echilibrare.

În acest punct, faza a doua a prosumatorilor trebuie să devină mai matură. Statul a încurajat instalarea panourilor, dar următoarea etapă ar trebui să încurajeze stocarea, invertoarele potrivite, consumul inteligent și integrarea în platforme digitale.

Radu Dudău leagă această schimbare și de contoarele inteligente. „Un rol esențial îl au contoarele inteligente, unde România se află la un nivel foarte jos în comparație cu restul Europei. Suntem la o rată de acoperire de doar 34-35%, iar obiectivul trebuie să fie atingerea unui prag de 80% până în 2030.”

Stocarea începe să conteze, dar nu este încă suficientă

România a început să instaleze capacități de stocare, iar bateriile apar tot mai des în discuțiile despre energie. Totuși, viteza cu care a crescut solarul este mai mare decât viteza cu care au crescut stocarea, rețelele și mecanismele de flexibilitate.

Gabriel Andronache, vicepreședinte ANRE, a explicat foarte clar logica problemei. „Problema este că exportăm pe vârf de producție, când prețul este mic. Apoi ajungem să importăm pe vârf de sarcină, când prețul este mare. Lumea a înțeles că acel vârf de producție din timpul zilei trebuie întârziat.”

Pentru cei mai atehnici: România exportă energie ieftină când are surplus și importă energie scumpă când are nevoie. Din punct de vedere economic, sistemul pierde valoare exact pentru că nu poate muta energia în timp.

Soluția lui Andronache este stocarea. „Acel vârf de producție din timpul zilei trebuie întârziat, iar asta se face prin stocare. Am constatat că au început să fie instalate capacități de stocare foarte mari. România a încheiat anul trecut cu aproape 600 MW, iar la finalul acestui an ne așteptăm să depășim 2.000 MW.”

Avem nevoie de energie cu cap, nu doar de megawați instalați

Lecția ultimelor luni este clară: România a câștigat viteză la instalarea de fotovoltaic, dar acum trebuie să câștige inteligență în folosirea energiei. Nu este suficient să avem panouri. Trebuie să avem și stocare. Nu este suficient să avem prosumatori. Trebuie să avem prosumatori integrați în sistem. Nu este suficient să avem energie ieftină la prânz. Trebuie să reducem costul energiei seara.

Această schimbare va cere investiții mari, dar și decizii de reglementare. Rețelele trebuie modernizate, contoarele inteligente accelerate, agregatorii încurajați, iar tarifele dinamice explicate consumatorilor. Fără aceste elemente, România va avea tot mai des zile cu energie ieftină când nu o poate folosi și energie scumpă când are nevoie de ea.

Pentru companii, noua realitate poate fi oportunitate sau risc. Cei care își pot muta consumul în orele ieftine vor câștiga. Cei care depind de consum constant și nu au flexibilitate vor rămâne expuși. Pentru populație, diferența va fi făcută de tehnologie, reguli și capacitatea de a înțelege că energia nu mai are același preț toată ziua.

În concluzie, fotovoltaicul și prosumatorii nu sunt problema României. Dimpotrivă, ei sunt dovada că tranziția energetică a început să producă efecte reale. Problema este că sistemul nu a trecut suficient de repede la etapa următoare.