România depinde de Kazahstan pentru 60% din petrol. Reluarea exporturilor reduce riscul, nu și vulnerabilitatea

Operațiunile au reînceput prin două instalații offshore, iar primele petroliere au revenit la încărcare. Autoritățile kazahe au avertizat că activitatea va depinde de situația de securitate. România a câștigat timp, nu o soluție structurală.

O criză amânată nu e o dependență rezolvată

România are rafinării, porturi și o producție internă încă relevantă. Cu toate acestea, cea mai mare parte a țițeiului procesat vine din import. Securitatea petrolieră depinde de infrastructuri și de ștampilarea unor decizii care nu se află sub controlului direct al Bucureștiului.

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, spune că riscul a fost tratat prea mult prin mesaje liniștitoare. „România se află în fața unei crize energetice pe care încă o tratează administrativ, prin declarații liniștitoare, deși vulnerabilitățile sunt deja vizibile. Nu se pune problema, în acest moment, că România a rămas fără petrol sau carburanți. Există însă toate condițiile pentru apariția unei crize de preț, a unor dificultăți logistice și, într-un scenariu sever, a unor discontinuități temporare de aprovizionare”, avertizează el.

Redeschiderea CPC confirmă diferența dintre penurie și vulnerabilitate. Carburanții nu dispar imediat după oprirea unei conducte. Mai întâi cresc costurile, apoi se consumă rezervele, după care apar întârzierile și tot așa.

60% din necesar ne vine dintr-o singură direcție

Concentrarea aprovizionării este problema centrală. Petrolul kazah are o pondere redusă în consumul total al Uniunii Europene, dar este esențial pentru România. O perturbare regională produce aici un efect mult mai mare.

Ciprian Cherciu, vicepreședintele Asociației Prosumatorilor și a Comunităților de Energie, cuantifică dependența. „Din Kazahstan, România importă aproximativ 60% din necesarul de petrol. Mai avem Azerbaidjan, probabil 10–15%, și o producție internă care poate acoperi doar 20–25%. Cea mai importantă rută este prin CPC, adică o conductă ce pleacă din Kazahstan, trece Rusia pentru a ajunge în portul Novorossiisk”, explică el.

Conducta CPC are aproximativ 1.500 de kilometri și transportă cea mai mare parte a exporturilor kazahe. La capătul rusesc, țițeiul este încărcat pe nave și traversează Marea Neagră. Fiecare punct de inflexiune în care pot să apară probleme – poate fi sursa unui eventual blocaj.

Dumitru Chisăliță arată că dependența nu se rezumă la existența petrolului pe piața mondială. „România nu are o problemă abstractă, de piață internațională. Are o dependență fizică de conducte, terminale maritime, nave disponibile să traverseze o Mare Neagră devenită teatru de conflict și de un port Constanța funcțional și sigur. Contează și asigurătorii, cât de dispuși sunt  ei în a acoperi navele, disponibilitatea sortimentelor de țiței, dar și capacitatea rafinăriilor de a trece rapid pe o altă materie primă”, arată el.

Ruta sudică există, dar nu poate înlocui CPC

Privind harta, putem zice că o parte din petrol ar putea fi transportat prin Azerbaidjan – Georgia – Turcia, până la portul Ceyhan. Dar ne mai trebuie un element: volumul. Capacitatea rutei este însă limitată, iar traseul este deja utilizate pentru alte fluxuri, pe alte contracte ferme. Însă, ruta ar poate reduce din pierderi, acoperi ceva lipsuri, dar nu poate înlocui integral traseul CPC.

Ciprian Cherciu spune că variantele disponibile au o utilitate redusă pe termen scurt. „Există conducta BTC. Aceasta pornește din Azerbaidjan, prin Georgia și traversează Turcia pentru a ajunge în portul Ceyhan. Însă, pe această rută circulă deja petrolul azer. S-ar putea prelua doar o parte mică din volumele de pe CPC. Pentru România, Kazahstanul este mai important decât Iranul, deoarece noi nu avem alternative serioase de transport dinspre Asia Centrală”, spune el.

Petromidia transformă avantajul în obligație

Rafinăria Petromidia este una dintre cele mai importante capacități industriale ale României. Instalația este adaptată în mare măsură sortimentelor kazahe. Asta este de așteptat, grupul Rompetrol fiind deținut de compania kazahă KazMunayGas.

Dumitru Chisăliță explică de ce schimbarea materiei prime nu poate fi făcută instantaneu. „Petromidia este avantajul României, dar și una dintre vulnerabilitățile sale. Dacă fluxurile CPC se reduc pentru câteva zile, efectul poate fi gestionat prin stocuri și cargouri deja contractate. Dar, problema apare dacă perturbarea durează de ordinul săptămânilor. În asemenea caz, ar trebui căutate alte sortimente de petrol, alte nave și alte rute. Doar că această înlocuire nu este nici instantanee și nici gratuită”, explică el.

Un alt tip de țiței poate avea altă densitate, un alt conținut de sulf. Nu mai vorbim de randamentul de motorină, că intrăm în chestiuni prea tehnice. Cert este că o rafinărie trebuie să își adapteze procesele, iar produsul finit poate deveni mai scump, cel puțin într-o primă fază. Motivul: diversificarea făcută în timpul crizei costă mai mult și oferă mai puține opțiuni.

Reluarea livrărilor evită acum o schimbare forțată a aprovizionării. Experiența arată însă că rafinăriile trebuie să testeze din timp alternativele.

Motorina, punctul sensibil al economiei

Benzina este mai vizibilă pentru populație, dar motorina are un rol economic mai important. Ea se consumă intens în transportul rutier, în agricultură, în mașinile grele din construcții, în diferite utilaje de lucru și de dubele care fac distribuție alimentelor de la depozitul local la raftul magazinului. Orice scumpire intră rapid în costurile companiilor și creează un efect de domino. Acele „scumpiri în cascadă”, de care se vorbește în orice criză.

Dumitru Chisăliță avertizează că evoluția motorinei se poate desprinde de prețul petrolului brut. „Adevăratul risc este motorina, nu benzina. Într-o criză petrolieră, motorina se poate scumpi mai mult decât țițeiul. Este posibil ca sortimentul Brent să scadă cu 5–10 dolari pe baril, iar motorina de la pompă să nu se ieftinească sau chiar să continue să crească. Piața românească nu transmite către consumator scăderile externe la fel de repede cum transmite creșterile”, spune el.

O criză a motorinei ar avea efecte mai largi decât o majorare la pompă. Transportatorii ar ridica tarifele, fermierii ar plăti mai mult, iar magazinele ar primi produse mai scumpe. Șocul s-ar transforma rapid în… inflație. Iar asta ne-ar lovi pe toți, nu doar punctual industria rafinării petrolului.

Deci, reluarea traficului prin CPC reduce riscul imediat și permite revenirea treptată a producției kazahe. Prețurile pot rămâne însă ridicate dacă oferta regională de motorină este tensionată.

Rezervele ne salvează doar pe moment

Stocurile obligatorii pot acoperi o perturbare temporară și pot împiedica panica. Durata lor reală depinde de forma în care sunt păstrate. Țițeiul nu poate înlocui imediat motorina aflată deja în depozite.

Ciprian Cherciu avertizează că protecția oferită de rezerve este greu de estimat din exterior. „Există niște rezerve pe care companiile le vor folosi cu siguranță. Este greu de estimat dacă vorbim despre o lună, două sau trei. Nu este exclus să vedem scumpiri sau probleme de aprovizionare peste câteva luni, dacă situația persistă și conducta rămâne închisă”, avertizează el.

Dumitru Chisăliță cere o imagine operațională a stocurilor, nu doar o cifră generală. „România are rezerve, dar nu are voie să le confunde cu autosuficiența. Rezervele obligatorii pot acoperi temporar o perturbare, însă nu pot susține la nesfârșit consumul normal. Existența rezervelor pe hârtie nu înseamnă automat că ele sunt în produsul potrivit, în locul potrivit și pot fi puse imediat pe piață”, subliniază el.

Statul ar trebui să comunice câte zile de consum sunt acoperite și cât din stoc reprezintă produse finite. Contează și viteza de eliberare, locul depozitării și controlul asupra volumelor. Fără aceste date, siguranța rămâne o formulă politică.

Plafonarea nu rezolvă penuria

Crizele energetice împing guvernele către controale și plafonări. Aceste măsuri pot proteja temporar consumatorul, dar nu rezolvă lipsa fizică a produsului. Uneori, pot chiar agrava dezechilibrul.

Dacă importatorul nu își recuperează costul și riscul, poate redirecționa marfa. România concurează cu Bulgaria, Ungaria, Serbia, Ucraina și Turcia. Cargourile merg spre piețele care plătesc și oferă reguli predictibile.

O plafonare greșită poate transforma o criză de preț într-una de disponibilitate. Controlul administrativ nu poate înlocui contractarea, transportul și stocarea.

Electrificarea reduce riscul următoarei crize

Pe termen scurt, România are nevoie de rute, nave și sortimente alternative. Pe termen lung, trebuie să reducă volumul de combustibili fosili de care depinde. Electrificarea transportului și încălzirii poate limita expunerea.

Ciprian Cherciu consideră că statul are puține pârghii când materia primă vine printr-o zonă de conflict. „Singurul lucru pe care îl poți face este o informare corectă și o strategie care să facă România mai puțin dependentă de combustibili fosili. Nu există o altă cale decât electrificarea accelerată. Asta înseamnă stocare, mașini electrice și pompe de căldură”, arată el.

Tranziția nu va rezolva criza de mâine și nici nu poate elimina rapid motorina din economie. Poate însă reduce consumul structural și poate da industriei o direcție de investiții.

Redeschiderea CPC, un avertisment util pentru cine înțelege gravitatea situației

Reluarea exporturilor prin Novorossiisk este o veste bună pentru România. Rafinăriile nu mai trebuie să caute urgent volume alternative, iar presiunea asupra stocurilor scade. Riscul imediat a fost redus.

Doar că ruta funcționează într-un spațiu militarizat și poate fi blocată din nou, chiar la un minut după ce terminați de citit acest articol și priviți spre televizor. Poate fi știrea „breaking news” a momentului, cine știe?!

România are nevoie de un mecanism permanent care să urmărească fluxurile CPC, cargourile, stocurile și producția rafinăriilor. Contractele alternative trebuie negociate înainte de criză, iar compatibilitatea tehnică trebuie verificată din timp.

Securitatea energetică nu înseamnă că petrolul există undeva în lume. Înseamnă că este contractat, transportat, rafinat și disponibil înainte ca piața să intre în panică. La ora editării acestui articol, ruta CPC era redeschisă. Dar testul real este dacă România folosește această pauză pentru a se pregăti.