România exportă materii prime. Pe rafturile magazinelor ajung produse importate

La zeci de ani după Revoluție, țara nu a reușit să construiască un sistem puternic de procesare internă. Așa am ajuns să trimitem marfă ieftină peste graniță și să cumpărăm înapoi produse mai scumpe. Diferența se vede clar în deficitul comercial alimentar, care a trecut de 6,3 miliarde de euro. În lipsa unui plan coerent, România rămâne prinsă între agricultură și dependența de importuri.

Tot mai multe alimente vin din importuri

Datele oficiale arată clar dezechilibrul. În 2023, deficitul comercial la produse alimentare a depășit 6,3 miliarde de euro. Importurile agroalimentare au ajuns la 13,56 miliarde de euro. Ponderea lor în totalul importurilor a fost de 11,11%. Cu un an înainte, nivelul era mai mic. Aceste cifre arată că România cumpără din afară tot mai multe produse pe care le-ar putea face și local. Nu vorbim doar despre produse exotice sau de nișă. Vorbim despre alimente de bază, pe care românii le cumpără zilnic. Aici intră carne, lapte, pește, legume, fructe, panificație și produse din ulei. În multe cazuri, materia primă există în țară, dar lipsește partea de procesare. Rezultatul este simplu. România vinde ieftin și cumpără scump. Asta înseamnă pierderi pentru economie și mai puține șanse pentru firmele locale să crească.

Ce vindem și ce cumpărăm

România rămâne un exportator important de cereale. La grâu, țara a fost pe primul loc în Uniunea Europeană în prima jumătate a anului comercial 2024-2025. Între 1 iulie și 31 decembrie 2024, România a livrat peste 3,2 milioane de tone. Și la porumb stăm bine. Chiar dacă suprafețele cultivate au scăzut, România a revenit pe primul loc în UE la export. Pe lângă cereale, România exportă și animale vii, plus cantități importante de legume și fructe. Totuși, aceste produse pleacă mai ales ca materie primă. Valoarea mare nu se face aici, ci acolo unde marfa este procesată, ambalată și vândută ca produs finit.

În același timp, importăm multă hrană procesată. Cel puțin unul din două kilograme de alimente vândute în România provine din import. Deficitele cele mai mari apar la carne de porc, carne de pasăre, pește, legume și fructe. În unele dintre aceste sectoare, peste 40% din comerț este acoperit de procesatori din afară. Chiar și în domenii unde avem suficientă materie primă, importurile rămân ridicate. La panificație și în industria uleiului, ponderea importurilor trece de 10%. La legume și fructe, deficitul depășește 1 miliard de euro pe an. Institutul Național de Statistică a raportat și o creștere de 40% a importurilor de lapte brut în a doua parte a lui 2024.

De unde vine problema

Mulți fermieri și producători spun că marile lanțuri comerciale au schimbat radical piața. După extinderea supermarketurilor, multe magazine mici au dispărut. În același timp, accesul produselor românești la raft a devenit mai dificil. Datele Ministerului Agriculturii arată că înainte de dezvoltarea comerțului modern existau aproximativ 160.000 de magazine tradiționale. Astăzi sunt de aproape patru ori mai puține.

Retailerii resping o parte din aceste critici. Ei spun că problema este mai complexă. Susțin că nu pot cumpăra suficientă marfă românească, pentru că oferta este slab organizată, fragmentată și greu de scalat. Mai spun și că investițiile lor susțin economia locală și oferă produse accesibile pentru consumatori. Dincolo de acest conflict, problema principală pare să fie lipsa unei strategii serioase. România nu a construit suficient în procesare, depozitare, ambalare, distribuție și finanțare. Așa se explică de ce produce materie primă, dar nu reușește să facă suficient profit din ea. Nici încercarea de a impune prin lege prezența produselor românești la raft nu a rezolvat problema. Legea cunoscută drept 51% nu a schimbat în mod real situația din piață.

Alte probleme care au agravat situația

Peste aceste slăbiciuni s-au adăugat și alte lovituri. În ultimii ani, vremea extremă a afectat agricultura. Seceta, temperaturile ridicate și alte fenomene au redus producția și calitatea. Restricțiile europene privind inputurile au crescut și ele presiunea asupra fermierilor. La toate acestea s-a adăugat și criza provocată de războiul din Ucraina, care a afectat costurile și rentabilitatea. Și zootehnia a avut probleme serioase. Epizootiile și restricțiile asociate au adus pierderi mari. În același timp, fermierii spun că presiunea legată de Green Deal și de poluare apasă tot mai mult asupra sectorului. Mai există și problema globalizării. Astăzi este tot mai greu să spui ce înseamnă cu adevărat un produs local. O companie poate avea sediul în România, dar producția să fie făcută în altă țară. Pentru consumator, diferența nu este mereu clară.

Ce a făcut Polonia diferit

Exemplul Poloniei arată că se poate și altfel. O țară apropiată ca dimensiune a reușit să transforme agricultura într-un motor de export. A investit în procesare, distribuție și branding. Astfel, a ajuns la un excedent alimentar de 7 miliarde de euro și s-a impus pe piața europeană, potrivit NewsEdge.

România are nevoie de același tip de direcție. Nu este suficient să producă mult. Trebuie să proceseze mai mult în țară, să sprijine firmele locale și să lege mai bine producția de cererea reală din piață. Asta înseamnă infrastructură, finanțare, parteneriate și un plan clar. Un studiu făcut în 2019 arăta că există loc pentru produsele românești, dacă sunt bune și cunoscute. Cu alte cuvinte, piața există. Ceea ce lipsește este legătura dintre fermieri, procesatori, retaileri, finanțatori și stat. Fără această legătură, România va continua să exporte materie primă și să importe valoare adăugată.