Bugetul UE de 2.000 miliarde euro intră în bătălie politică. România apără fondurile de coeziune și agricultura

Disputa nu este doar contabilă. Pentru statele din estul și sudul Europei, banii europeni rămân instrumentul principal de recuperare a decalajelor de dezvoltare. Pentru statele contributoare nete, bugetul comun trebuie să fie mai mic, mai strict și mai apropiat de disciplina fiscală pe care guvernele o aplică deja acasă.

Bugetul de 2.000 miliarde euro împarte Europa

Uniunea Europeană discută viitorul Cadru Financiar Multianual, instrumentul care stabilește cum vor fi cheltuiți banii europeni în următorii șapte ani. Propunerea de lucru se învârte în jurul unui buget de aproximativ 2.000 miliarde euro.

De o parte sunt țările considerate „frugale”, conduse de Germania și Olanda, alături de Danemarca, Suedia, Finlanda și Austria. Acestea cer limitarea cheltuielilor și resping ideea unei creșteri a bugetului comun.

De cealaltă parte se află statele care apără politica de coeziune și agricultura. Grupul informal „Prietenii Coeziunii” include 16 guverne, printre care România, Polonia, Bulgaria, Grecia, Portugalia, Italia, Spania și Ungaria.

România este în tabăra statelor care cer bani pentru dezvoltare

Pentru România, poziționarea în grupul „Prietenii Coeziunii” este firească. Fondurile de coeziune au finanțat ani la rând drumuri, apă-canal, proiecte regionale, infrastructură locală, educație, sănătate și investiții publice.

Reducerea acestor finanțări ar lovi exact în zonele care încă au nevoie de convergență. România are decalaje mari între regiuni, infrastructură incompletă și administrații locale dependente de fonduri europene pentru proiecte mari.

Agricultura este a doua miză majoră. Pentru multe state din est și sud, subvențiile agricole nu sunt doar sprijin sectorial. Ele sunt o componentă de stabilitate rurală, venit pentru fermieri și competitivitate într-o piață europeană în care costurile cresc.

Coeziunea și agricultura pierd pondere

Una dintre schimbările sensibile este scăderea ponderii agriculturii și finanțărilor regionale în bugetul UE. Acestea rămân cele mai mari categorii de cheltuieli, dar ar urma să coboare de la aproximativ 60% din actualul buget la 44% în noul cadru propus.

Această mutare arată schimbarea de priorități de la Bruxelles. Apărarea, securitatea, competitivitatea industrială, energia și răspunsul la competiția globală cer mai mulți bani. Problema este că suma totală nu poate crește fără conflict politic.

Pentru statele mai puțin dezvoltate, scăderea ponderii coeziunii poate însemna o convergență mai lentă. Pentru România, riscul este ca proiectele de infrastructură și dezvoltare regională să intre într-o competiție mai dură pentru bani.

Cine cere tăieri

Președinția cipriotă a Consiliului European a propus o reducere de 32,8 miliarde euro din bugetul total de aproximativ 2.000 miliarde euro. Ideea a fost prezentată ca un compromis între statele frugale și cele care apără coeziunea.

Compromisul nu pare să mulțumească pe nimeni. Statele frugale consideră că reducerea este insuficientă, iar Parlamentul European a respins propunerea ca fiind prea slabă, mai ales în privința agriculturii și finanțărilor regionale.

Jessica Rosencrantz, ministrul suedez pentru Afaceri Europene, a spus că volumul propus este prea mare și trebuie redus substanțial. Suedia vrea un buget apropiat de 1% din venitul național brut al statelor membre, argumentând că UE trebuie să arate aceeași disciplină fiscală cerută guvernelor naționale.

Disputa se mută și la venituri

Problema nu este doar cât cheltuie UE, ci și de unde vin banii. Propunerile inițiale ale Comisiei Europene au inclus surse de venit din sistemul de comercializare a certificatelor de emisii, mecanismul de ajustare la frontieră pentru carbon, deșeuri electronice necolectate, accize la tutun și o taxă pe companii.

În negocieri au apărut și alte variante. Parlamentul European a propus surse suplimentare, iar printre ideile care au atras interes se află o taxă pe jocuri de noroc, o taxă digitală și o taxă pe active crypto.

Statele frugale rămân prudente. Ele se tem că noile venituri europene pot deveni, în practică, o povară mai mare pentru economiile bogate. Iar fără un acord pe venituri, disputa pe cheltuieli devine și mai dificilă.

Datoria comună rămâne linie roșie

O altă temă sensibilă este rambursarea datoriei din programul NextGenerationEU. Italia, Franța și Grecia au propus rostogolirea datoriei, prin reemitere, pentru a evita o presiune prea mare asupra bugetului.

Germania și Olanda resping însă ideea unei noi forme de împrumut comun. Pentru ele, datoria comună din perioada pandemiei a fost o excepție, nu un model permanent de finanțare europeană.

Această ruptură contează mult. Dacă UE nu găsește surse noi de venit și nici nu acceptă o datorie comună, presiunea cade pe tăieri, redistribuiri și contribuții naționale mai tensionate.

Bani pentru convergență sau buget de criză permanentă

Pentru România, bătălia bugetului european este una dintre cele mai importante negocieri ale următorilor ani. Nu este doar o discuție de la Bruxelles, ci o decizie care poate influența investițiile publice, agricultura, dezvoltarea regională și capacitatea statului de a finanța proiecte mari.

UE încearcă să își refacă bugetul pentru o lume mai dură: război în vecinătate, presiune din partea Chinei, nevoi de apărare, tranziție energetică și competiție industrială. Dar, dacă aceste priorități sunt finanțate prin reducerea coeziunii, statele mai sărace vor plăti o parte importantă din ajustare.

România are de apărat o idee simplă: securitatea și competitivitatea europeană nu trebuie construite prin slăbirea convergenței. O Uniune mai puternică are nevoie de apărare și industrie, dar și de regiuni care recuperează decalaje. Altfel, bugetul de 2.000 miliarde euro riscă să devină nu un plan de dezvoltare, ci o hartă a noilor tensiuni dintre est, sud și nordul bogat al Europei.