Constructorii auto cer regula „70-70” pentru mașinile europene. Volkswagen, Stellantis și Renault vor protecție industrială simplă

Cererea vine într-un moment dificil pentru industria auto europeană. Tranziția la vehicule electrice, competiția chineză, costurile mari cu energia și reglementările tot mai complexe pun presiune pe producători. Europa încearcă să își apere baza industrială, dar fără să pară că închide piața.

O regulă simplă pentru „Made in Europe”

Cei trei producători au transmis o scrisoare comună către membri ai Parlamentului European. Documentul cere un cadru clar pentru mașinile considerate produse în Europa.

Propunerea este simplă ca formulă: 70% dintre vehiculele vândute în Uniunea Europeană ar trebui să aibă 70% din valoare provenită din interiorul blocului comunitar. Calculul ar include întregul lanț valoric, de la inginerie până la producție.

În spatele acestei formule se află o miză industrială majoră. Europa nu vrea doar să vândă mașini electrice, ci să le proiecteze, să le producă și să controleze o parte mai mare din componentele esențiale.

Industria se teme de outsourcing

Volkswagen, Stellantis și Renault susțin că producătorii europeni se confruntă cu o provocare fără precedent. Ei invocă decalaje tehnologice în zone strategice, presiune competitivă globală și costuri ridicate cu energia, producția și reglementarea.

Această combinație pune Europa într-o poziție dificilă. Constructorii trebuie să investească masiv în electrificare, baterii, software și tehnologii noi, dar concurează cu rivali care beneficiază de costuri mai mici sau sprijin public mai agresiv.

Mesajul companiilor este că Europa nu trebuie să piardă producția exact în momentul în care industria auto se reinventează. În formularea lor, continentul nu se închide, ci „oprește tendința de externalizare” către țări terțe.

Vânzările sunt încă sub nivelul din 2019

Producătorii arată că cererea din Europa rămâne slabă. Piața auto europeană vinde anual cu aproximativ 3 milioane de vehicule mai puțin decât în 2019.

Această scădere schimbă calculele industriei. Când volumele sunt mai mici, costurile fixe se împart pe mai puține unități, iar investițiile în noi platforme electrice devin mai greu de amortizat.

Pentru producători, sprijinul public nu mai este prezentat doar ca ajutor de stat. Este prezentat ca politică industrială necesară pentru păstrarea capacității de producție, a locurilor de muncă și a lanțurilor de furnizori.

Bateriile devin punctul sensibil

Constructorii cer măsuri țintite pentru producția europeană de baterii. Este o zonă critică, pentru că bateria reprezintă o parte mare din valoarea unui vehicul electric.

Dacă bateriile sunt importate masiv, o mașină electrică asamblată în Europa poate depinde totuși de lanțuri de aprovizionare externe. Asta limitează valoarea adăugată locală și reduce capacitatea UE de a controla tranziția industrială.

Pentru Europa, problema nu este doar economică, ci strategică. Cine controlează bateriile controlează o parte importantă din costul, performanța și competitivitatea mașinii electrice.

Mașinile mici au nevoie de reguli mai flexibile

Volkswagen, Stellantis și Renault cer și mai multă flexibilitate de reglementare, mai ales pentru mașinile mici. Argumentul este că vehiculele electrice accesibile sunt greu de produs în Europa dacă regulile cresc prea mult costurile.

Companiile spun că vor să ofere mașini curate, accesibile și avansate tehnologic pentru clasa de mijloc europeană. Aceasta este miza socială a tranziției auto.

Dacă mașina electrică rămâne scumpă, adoptarea va fi lentă. Dacă producția se mută în afara Europei pentru a reduce costurile, industria locală pierde exact avantajul pe care politica verde ar trebui să îl creeze.

Importurile au ajuns reperul politic

Producătorii indică faptul că importurile reprezintă în prezent 26% din piața auto a UE. Această cifră este folosită ca argument pentru o politică industrială mai fermă.

Europa nu vrea să repete în industria auto ceea ce s-a întâmplat în alte sectoare, unde producția s-a mutat treptat în afara continentului. Diferența este că industria auto are o greutate economică și socială mult mai mare.

Pentru state precum Germania, Franța, Italia, Spania sau România, lanțul auto înseamnă fabrici, furnizori, exporturi și sute de mii de locuri de muncă. Orice pierdere de producție se vede rapid în economie.

Protecție inteligentă sau protecționism mascat

Propunerea celor trei producători va deschide o dezbatere delicată la Bruxelles. Pe de o parte, UE vrea să protejeze producția locală și să reducă dependențele externe. Pe de altă parte, regulile prea restrictive pot scumpi mașinile și pot tensiona relațiile comerciale.

Pentru companii, regula 70%-70% ar oferi claritate și predictibilitate. Pentru consumatori, riscul este ca o parte din costurile industriale să ajungă în prețul final.

În final, industria auto europeană cere o formă de patriotism economic, dar ambalat în reguli simple. Întrebarea este dacă Europa poate construi mașini electrice accesibile, cu producție locală puternică, fără să transforme tranziția verde într-un nou zid comercial.