Furnizorii din industria fuziunii nucleare investesc în cursa pentru reactoare. Piața este estimată la 73 de miliarde de dolari

Firma de consultanță Helixos estimează că investițiile în construcția centralelor comerciale de fuziune vor ajunge la 73,1 miliarde de dolari pe an până în 2040. Cifra este de peste trei ori mai mult decât valoarea de 20 de miliarde de dolari a electricității pe care acestea ar urma să o producă până atunci.

Producătorul japonez Fujikura și grupul de inginerie AECOM din Statele Unite se numără printre companiile care pariază că eforturile de susținere a sectorului fuziunii vor deveni profitabile cu ani înainte ca acesta să vândă cantități semnificative de electricitate. Co-fondatorul Helixos, Alex Borovskis, a declarat că prima mare oportunitate comercială ar putea veni din construirea acestor centrale „încă relativ costisitoare”. Motivul este faptul că fuziunea nucleară se află încă în „faza incipientă de dezvoltare”.

Grupurile din domeniul fuziunii nucleare își propun să comercializeze o tehnologie care reproduce reacția ce alimentează Soarele. Acest lucru s-ar realiza prin forțarea nucleelor atomice să se combine într-o plasmă supraîncălzită. Susținătorii acestei tehnologii sunt entuziasmați deoarece nu emite carbon și nu produce deșeuri nucleare cu durată lungă de viață. În schimb, dezvoltatorii de fuziune au întâmpinat dificultăți în a transforma potențialul demonstrat în experimente într-o producție susținută de electricitate.

Un director din industrie a declarat că unele companii private își stabilesc obiective „foarte ambițioase” pentru a „stimula interesul pieței”. De asemenea, a prezis că multe dintre ele vor ieși din cursă înainte de a ajunge la fuziune comercială.

Investiție de 72 de milioane de dolari

Totuși, grupuri precum compania cu sediul în Tokyo Fujikura nu se lasă descurajate. Aceasta investește aproximativ 72 de milioane de dolari pentru a-și tripla capacitatea de producție a materialelor pentru magneți supraconductori până în 2027. Și pentru a o dubla din nou până în primăvara lui 2028.

Materialul este folosit în supraconductori de generație nouă care generează câmpurile magnetice puternice necesare pentru a conține plasma supraîncălzită. Troy Rudd, președinte și director executiv al AECOM, a declarat că fuziunea pare să fie „la cinci până la 10 ani distanță” de implementarea comercială, în loc să fie „întotdeauna la 20 de ani distanță”.

Un director dintr-o companie de inginerie a afirmat că investițiile furnizorilor generează deja venituri „semnificative”. Oficialul spune că propria firmă are comenzi de aproximativ 250 de milioane de dolari. Un parteneriat între companii, condus de Kier Infrastructure, cu sediul în Salford, în nordul Angliei, și compania franceză de inginerie nucleară Nuvia, a câștigat în martie un contract. Acesta este în valoare de 200 de milioane de lire sterline. Suma este pentru a lucra la prototipul național de centrală de fuziune al Regatului Unit.

Care este scopul proiectului

Întregul proiect, numit STEP, ar putea ajunge la un cost de 20 de miliarde de lire sterline. Proiectul își propune să demonstreze viabilitatea comercială prin livrarea de electricitate în rețea până în 2040.

Ross MacKenzie, director general pentru resurse naturale la compania britanică, a declarat că fuziunea are „o perioadă de dezvoltare destul de lungă”. Dar, și că firma Kier dorește să fie „parte din discuțiile” cu privire la dezvoltarea acestei tehnologii.

„Când fuziunea va evolua în viitor, va urma probabil una dintre mai multe direcții diferite. Iar ceea ce credem acum că se va întâmpla este probabil greșit”, a adăugat MacKenzie.

Graba din industrie a evidențiat fragilitatea lanțului de aprovizionare din sectorul fuziunii. Acesta este „mic, specializat, în creștere rapidă și în prezent constrâns”, potrivit lui John Ruddleston de la Ki Consultancy. Aceasta înseamnă că firmele ar putea să nu fie pregătite să facă față unui val brusc de comenzi. Materialele supraconductoare, în special, sunt dominate de un număr redus de producători japonezi și chinezi. Iar incertitudinea cu privire la cererea viitoare ar putea descuraja furnizorii mai mici să investească, potrivit Financial Times.