Marii producători auto schimbă formulele uleiurilor de motor, pentru a evita o criză. Materia primă s-a scumpit de aproape trei ori

Producătorii auto au traversat primele luni ale conflictului folosind stocurile acumulate anterior. O parte importantă a rezervelor disponibile în Statele Unite și Europa este însă aproape epuizată. Companiile au găsit furnizori alternativi, dar volumele oferite rămân limitate. Aceste materii prime sunt esențiale pentru numeroase uleiuri sintetice folosite de automobilele moderne.

De ce sunt importante uleiurile de bază din grupa III

Uleiurile din grupa III sunt produse petroliere foarte rafinate, cu performanțe apropiate bazelor sintetice. Ele sunt folosite în lubrifianții pentru motoare, transmisii și numeroase echipamente industriale. Automobilele recente utilizează frecvent uleiuri cu vâscozitate redusă, dependente de asemenea materii prime. Cele mai vulnerabile produse includ lubrifianții 0W-8, 0W-16 și anumite formule 0W-20. Acestea sunt recomandate pentru reducerea consumului de combustibil și respectarea standardelor moderne privind emisiile. Înlocuirea componentelor nu poate fi făcută fără verificarea performanței și aprobarea producătorului automobilului.

O formulă necorespunzătoare poate afecta protecția motorului, consumul și funcționarea la temperaturi extreme. Din acest motiv, companiile nu pot utiliza automat orice ulei de bază disponibil. Noile amestecuri trebuie să păstreze specificațiile tehnice aprobate pentru fiecare categorie de vehicule.

Conflictul din Orientul Mijlociu a întrerupt livrările

Criza a fost declanșată de atacurile asupra infrastructurii energetice și blocarea transporturilor prin Strâmtoarea Hormuz. Una dintre instalațiile afectate este fabrica Pearl GTL operată de Shell în Qatar. Un atac cu rachetă a lovit unitatea pe 18 martie, iar reparațiile ar putea dura cel puțin un an. Fabrica produce uleiuri de bază din grupa III prin transformarea gazelor naturale în produse lichide. Transporturile din Golful Persic reprezentau 47% din importurile americane și 62% din cele europene. Calculele au fost publicate de Argus, folosind date comerciale și informații energetice americane.

Închiderea de facto a Strâmtorii Ormuz a împiedicat livrarea unei părți importante din aceste volume. Furnizorii din Coreea de Sud nu au putut acoperi integral deficitul creat în Occident. Rafinăriile asiatice depind, la rândul lor, de petrolul și materiile prime provenite din Orientul Mijlociu.

Prețurile au ajuns la aproximativ 4.000 de dolari pe tonă

Prețul uleiurilor de bază din grupa III aproape s-a triplat față de nivelurile anterioare războiului. Cotațiile au ajuns la aproximativ 4.000 de dolari pe tonă în Europa și Statele Unite. Scumpirea se transmite treptat producătorilor de lubrifianți, service-urilor și proprietarilor de automobile.

În Europa, Argus evalua prețul la 1.260 de euro pe tonă pe 27 februarie. Până pe 19 iunie, cotația urcase la aproximativ 3.270 de euro pe tonă. Creșterea reflecta diminuarea livrărilor și epuizarea treptată a stocurilor de siguranță.

Pentru șoferi, efectele pot însemna revizii mai scumpe și întârzieri la schimbarea uleiului. Anumite sortimente ar putea dispărea temporar, fără să apară neapărat o penurie generală. În Japonia au fost raportate deja întârzieri la întreținerea automobilelor și costuri mai mari pentru operatorii de taxiuri.

Constructorii auto aprobă formule alternative

Stellantis și Toyota au identificat lubrifianți reformulați care respectă cerințele tehnice pentru anumite vehicule. Volkswagen analizează, de asemenea, folosirea unor amestecuri realizate cu materii prime alternative. Modificările permit reducerea consumului de uleiuri din grupa III, fără compromiterea standardelor de performanță. Toyota, Nissan și Honda au permis pentru anumite modele folosirea unor grade ușor diferite. Toyota a recomandat temporar utilizarea uleiului 0W-20 în locul formulei 0W-16 pentru un schimb. Asemenea înlocuiri trebuie făcute numai dacă sunt autorizate explicit de producătorul automobilului.

Institutul American al Petrolului a introdus o procedură provizorie pentru modificarea formulelor, arată Financial Times. Licențele permit anumite substituții fără reluarea întregului proces de certificare și schimbarea etichetelor. Producătorii trebuie să demonstreze însă că noua formulă nu reduce performanța lubrifiantului.

Autorizațiile sunt acordate pentru 90 de zile și pot fi reînnoite dacă problema continuă. API aprobase două solicitări și analiza alte câteva dosare, potrivit Society of Tribologists and Lubrication Engineers. Procedura oferă flexibilitate, dar nu elimină necesitatea respectării specificațiilor constructorilor auto.

Sursele alternative rămân vulnerabile

Furnizorii alternativi au volume limitate și nu pot înlocui rapid întreaga producție din Orientul Mijlociu. Un nou blocaj maritim sau oprirea unei rafinării ar putea agrava imediat deficitul. Industria funcționează astfel cu rezerve reduse și foarte puțin spațiu pentru noi incidente. O fabrică ExxonMobil din Texas ar putea adăuga aproximativ 8.000 de barili zilnic în 2028. Proiectul nu oferă însă o soluție pentru problemele de aprovizionare din următoarele luni. Revenirea pieței la niveluri normale ar putea necesita o perioadă îndelungată după reluarea transporturilor.

Șoferii nu ar trebui să amâne reviziile sau să schimbe singuri specificația lubrifiantului. Un produs cu aceeași vâscozitate nu respectă automat toate cerințele motorului. Orice alternativă trebuie verificată folosind manualul automobilului sau instrucțiunile actualizate ale producătorului.