România visează la hidrogen verde, dar 3,5 milioane de gospodării se încălzesc cu lemne. Fumul de pe coș arată sărăcia energetică

Romsilva a vândut direct populației 1,24 milioane de metri cubi de lemn pentru foc în primele nouă luni. Prețul mediu a fost de circa 280 de lei metrul cub. Regia estimează că volumul oferit populației în 2026 va ajunge la aproximativ două milioane de metri cubi.

Două milioane de metri cubi nu reprezintă tot lemnul ars în România. Este doar volumul pe care Romsilva estimează că îl va oferi direct populației. Documente strategice și analize internaționale indică aproximativ 3,5 milioane de gospodării care folosesc lemnul pentru încălzire. În mediul rural, ponderea este covârșitoare.

Asociația Energia Inteligentă arată și de ce această dependență nu poate fi redusă la preferința pentru sobă. Peste 70% dintre localitățile României nu sunt racordate la distribuția de gaze. În același timp, 32% dintre gospodării cheltuiesc peste 10% din buget pe energie. Alte 11% sunt în subconsum. Aceste familii folosesc mai puțină energie decât ar avea nevoie.

Tranziția verde se vede diferit de la București și de la sat

Pentru o gospodărie cu venit mic, discuția despre hidrogen sau SMR este abstractă. Întrebarea imediată este dacă poate cumpăra lemnele înainte de iarnă și dacă soba încălzește suficient două camere.

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, descrie problema ca pe una structurală. „România nu se confruntă cu o simplă problemă de facturi mari. Sărăcia energetică a devenit o structură socială paralelă, cu mecanisme diferite, dar convergente, care fragilizează milioane de gospodării.”

Cifrele AEI arată că vulnerabilitatea nu începe atunci când energia este întreruptă. În multe gospodării, ea apare atunci când oamenii renunță la confort ca să poată plăti. „Când 32% dintre gospodării cheltuiesc peste 10% din buget pe energie, nu mai vorbim despre excepții. Vorbim despre un prag sistemic depășit”, spune Chisăliță.

Soba nu este doar tradiție, ci și lipsa alternativelor

Lemnul rămâne o soluție pentru că infrastructura modernă nu a ajuns peste tot. Chiar unde există, costul poate fi prohibitiv. O gospodărie fără gaz și cu o casă slab izolată pornește cu un handicap. Existența tehnologiei nu înseamnă că și-o poate permite.

Otilia Nuțu, analistă de politici publice în energie la Expert Forum, pune sub semnul întrebării extinderea gazelor în sate. „Noi vrem să extindem rețelele de gaz pentru toți consumatorii casnici, în zone rurale, unde nu e deloc evident în ce măsură lumea chiar se va branșa la aceste rețele. Asta în condițiile în care am văzut deja o criză mare de prețuri în 2022 și s-ar putea să avem o criză mare de prețuri în 2026, din cauza evenimentelor din Orientul Mijlociu.”

Problema este accesibilitatea, nu doar conducta. O rețea poate rămâne subutilizată dacă branșamentul, centrala și factura sunt prea scumpe.

Rabla pentru sobe este și o recunoaștere a realității

România are inclusiv un program „Rabla pentru sobe”, conceput pentru localități montane. Finanțarea poate acoperi 70% din cheltuielile eligibile, în limita a 10.000 de lei. Echipamentele trebuie să respecte standardele Ecodesign și un randament minim de 80%.

Programul reduce consumul și poluarea, dar spune și ceva incomod. Statul nu pornește de la premisa că soba cu lemne va dispărea rapid. În loc să elimine sursa de încălzire, încearcă să facă arderea lemnului mai eficientă și mai puțin poluantă. Este, indirect, recunoașterea faptului că pentru multe sate tranziția nu începe cu pompa de căldură, ci cu o sobă care pierde mai puțină energie.

Chisăliță spune că subvenționarea energiei nu ajunge atunci când locuința pierde căldura sau instalația are randament slab. „Dacă, de fapt, avem de-a face cu niște randamente foarte mici, cu o risipă foarte mare, nu prețul va rezolva problema, ci înlocuirea acelor echipamente cu o serie de echipamente care sunt mai eficiente. Sunt alte situații în care sunt unele persoane atât de sărace, încât problema lor este legată de lipsa venitului, indiferent cât de mult ar scădea prețul.”

Aici este ruptura dintre politica energetică și politica socială. O sobă mai bună consumă mai puțin lemn, dar nu repară pereții, acoperișul sau ferestrele unei case prost izolate. Iar o pompă de căldură eficientă nu ajută dacă gospodăria nu-și permite investiția inițială.

Electrificarea rămâne în urma ambițiilor

Comisia Europeană arată că electricitatea reprezenta 15,8% din consumul final de energie al României în 2024. Media UE era de 23,4%. În gospodării, ponderea electricității era de 16,1%. România are deci încă mult spațiu până la electrificarea pe care se bazează o bună parte din tranziția verde.

În paralel, în marile orașe apare periodic discuția despre viitorul centralelor individuale pe gaz. Contrastul este puternic. O parte a României discută cum va renunța, în timp, la centrala de apartament. Alta nu are încă acces economic la o alternativă modernă la soba cu lemne.

Nuțu spune că banii europeni ar putea ataca problema înainte de alegerea combustibilului. „Noi avem foarte mulți bani europeni care ar putea să fie folosiți pentru cu totul alte lucruri. De exemplu, am fi putut să izolăm aceste clădiri și am fi putut să ne gândim la soluții moderne și decarbonizate pentru încălzire. Cel mai evident este să îmbunătățești calitatea locuinței în sine.”

O casă izolată cere mai puțină energie indiferent dacă este încălzită cu lemn, gaz sau electricitate.

Pompa de căldură începe cu pereții casei

Nuțu propune ca modernizarea locuinței să vină înaintea schimbării tehnologice. „Așa cum am avut programele de anvelopare de blocuri putem avea și un program, mult mai ambițios, ca să izolăm casele astea, să îmbunătățim sobele actuale sau să ne gândim la metode moderne de încălzire, cum ar fi pompele de căldură. Costurile inițiale sunt destul de mari, dar eu aș fi făcut niște programe-pilot, cu pompe de căldură individuale sau colective pentru un grup de case.”

Este o tranziție mai puțin spectaculoasă decât un reactor modular sau un proiect de hidrogen. Înseamnă izolație, ferestre, sobe eficiente, instalații și finanțări mici răspândite prin mii de sate. Tocmai de aceea este greu de transformat într-o fotografie de inaugurare.

Această logică ar reduce și presiunea asupra facturilor. Nuțu pune problema simplu: „Ce om își va putea permite să cumpere gaz pentru încălzire când prețul va exploda? Dacă, de exemplu, trei din patru oameni nu sunt dispuși să se branșeze la gaz, înseamnă că costul rețelei va fi distribuit pe toți ceilalți.”

Fumul de pe coș este indicatorul pe care strategia nu îl poate ascunde

România are nevoie de baterii, regenerabile, reactoare și rețele moderne. Dar tranziția energetică nu poate fi măsurată doar în megawați instalați. Pentru milioane de oameni, testul este mai simplu: pot ține casa caldă fără să sacrifice o parte disproporționată din venit?

Romsilva estimează două milioane de metri cubi de lemn pentru foc oferiți populației într-un singur an. AEI găsește gospodării care consumă prea puțină energie tocmai pentru că nu și-o permit. În proiectul „Case cu Căldură”, aceeași asociație ajunge să distribuie lemne familiilor vulnerabile.

Aici se vede limita unei tranziții discutate numai în tehnologii. România poate avea unul dintre cele mai sofisticate proiecte nucleare din regiune. În același timp, există gospodării în care iarna începe cu întrebarea dacă mai sunt bani pentru următorul metru cub de lemn. Fumul de pe coș nu este o fotografie romantică a satului. Este, pentru o parte din țară, indicatorul cel mai simplu al sărăciei energetice.