Siegfried Mureșan împinge bugetul european spre 2.000 miliarde euro. România își apără agricultura și coeziunea

Pentru România, acesta este punctul-cheie al dosarului. Parlamentul cere alocări distincte și mai bine finanțate pentru politica agricolă comună, politica de coeziune și Fondul Social European. În plus, eurodeputații resping modelul unui singur plan național care ar pune aceste politici în competiție directă între ele.

Ce a votat, de fapt, Parlamentul European

Formula susținută de Parlament pleacă de la 1,27% din venitul național brut al Uniunii. La aceasta se adaugă încă 0,11% din VNB pentru plata datoriilor contractate prin programul NextGenerationEU, dar în afara plafoanelor bugetare obișnuite. În termeni politici, mesajul este simplu: rambursarea datoriei nu trebuie să taie din programele europene clasice.

Această poziție merge mai departe decât propunerea Comisiei Europene din iulie 2025. Reuters arată că Parlamentul cere un buget mai mare tocmai pentru a finanța simultan apărarea, competitivitatea și politicile tradiționale. Siegfried Mureșan, raportor pe buget, a rezumat ideea înainte de vot spunând că Uniunea nu poate „face mai mult cu mai puțin”.

Pentru statele membre, votul nu închide negocierile. Din contră, deschide o confruntare mai dură cu guvernele naționale, care trebuie să accepte contribuții mai mari sau alte resurse europene. De aici înainte, discuția se mută din Parlament în negocierile cu Consiliul.

Ce câștigă România la agricultură și coeziune

Pentru București, câștigul nu este că banii intră automat mâine în buget. Câștigul este că Parlamentul a tras o linie roșie în jurul agriculturii și coeziunii. Asta apără exact cele două politici din care România are cel mai mult de luat în următorul ciclu european.

Textul votat cere alocări distincte pentru politica agricolă comună, pescuit, coeziune, Fondul Social European și afaceri interne. Tot textul cere ca autoritățile regionale și locale să fie implicate deplin în planificarea și implementarea programelor. Pentru România, unde dezvoltarea regională și infrastructura depind încă puternic de fondurile europene, acesta este un avantaj direct de negociere.

Mai există o miză importantă. Parlamentul respinge re-naționalizarea fondurilor și critică modelul „un plan pentru fiecare stat membru”, fiindcă ar reduce transparența și ar crea concurență între beneficiari. Pentru România, asta înseamnă că banii pentru fermieri și regiunile mai puțin dezvoltate rămân, cel puțin în poziția Parlamentului, în categorii clare și protejate.

Pe scurt, România nu a câștigat încă sume finale. Dar a câștigat o formulă de negocieri mai favorabilă. Iar într-un buget european unde presiunea vine din apărare, tehnologie și rambursarea datoriei comune, tocmai această protecție politică pentru agricultură și coeziune contează cel mai mult.

De ce votul de acum nu înseamnă bani garantați

Bugetul multianual al Uniunii nu este decis doar de Parlament. El are nevoie și de acordul guvernelor statelor membre. Reuters notează deja că votul pregătește o confruntare cu capitalele care nu vor să plătească mai mult.

Aici începe partea grea pentru țările beneficiare. Parlamentul vrea mai mulți bani și mai multe resurse proprii europene, inclusiv noi taxe sau levy-uri la nivelul Uniunii. Dacă aceste surse nu trec, presiunea se mută fie pe contribuțiile naționale, fie pe tăieri în alte capitole.

În plus, noul buget trebuie să finanțeze mai multe fronturi decât înainte. Parlamentul sprijină creșteri pentru competitivitate, apărare, inovare, infrastructură, sănătate, educație și cultură. Asta înseamnă că lupta pentru fiecare linie de finanțare va fi mai dură decât în ciclurile bugetare anterioare.

Pentru România, votul de acum este un început bun, nu finalul dosarului. Parlamentul a fixat ideea că agricultura și coeziunea nu trebuie sacrificate. Următoarea etapă va arăta dacă această linie se păstrează și în negocierile reale dintre Bruxelles și capitalele europene.