De ce devine gazul norvegian tot mai important pentru Europa. Cea mai mare instalație de procesare din regiune poate reduce dependența de SUA 

Europa încearcă să împace obiective care devin tot mai greu de urmărit simultan. Tranziția energetică rămâne pe agendă, dar siguranța aprovizionării capătă o greutate tot mai mare.

Norvegia se află în centrul acestei schimbări. Producția sa este însă așteptată să scadă în următoarele decenii, ceea ce obligă industria și autoritățile să caute noi zăcăminte și tehnologii.

Europa caută mai mult gaz într-un climat geopolitic tot mai tensionat

Războaiele din Iran și Ucraina au dat peste cap planurile Europei privind clima și energia curată, lăsând continentul să se lupte pentru a-și asigura gazele încă necesare pentru producerea electricității, încălzirea locuințelor și alimentarea fabricilor.

Nivelurile stocurilor europene de gaze sunt aproape de minime istorice în apropierea iernii, un semn potențial îngrijorător pentru facturile la încălzire și electricitate de pe continent. Mulți lideri europeni se feresc să se bazeze prea mult pe America, de teamă ca nevoile lor energetice să nu fie folosite împotriva lor în negocierile comerciale și de securitate cu președintele Donald Trump. (Casa Albă, la rândul său, spune că SUA au o „aprovizionare abundentă și fiabilă” pentru aliați.)

„Trăim într-o lume în care dependențele pot fi și sunt transformate în arme”, a declarat Ann Mettler, care a lucrat ca adviser pentru fostul președinte al Comisiei Europene Jean-Claude Juncker. „Este de înțeles că europenii s-ar putea răzgândi.”

Ceea ce ne aduce înapoi la Kårstø. Un labirint industrial de conducte, turnuri de distilare și coșuri de ardere amplasat de-a lungul coastei norvegiene, Kårstø este cea mai mare instalație de procesare a gazelor de acest tip din Europa.

Deși Norvegia se află în afara Uniunii Europene și folosește ea însăși puțini combustibili fosili, anul trecut a furnizat aproape o treime din gazele blocului comunitar. Tot de acolo au provenit 14% din importurile de țiței ale UE. Aproximativ un sfert din producția norvegiană de gaze trece prin Kårstø. O mare parte ajunge apoi în Europa prin conducte care duc spre Belgia, Franța și Germania.

Equinor își mută din nou atenția către platoul continental

Producția de gaze de pe platoul continental norvegian a scăzut în ultimul deceniu, dar noul accent pus de Europa pe securitatea energetică a stârnit un nou interes pentru extragerea hidrocarburilor rămase în rezervoarele sale submarine. Schimbările climatice se află mai jos pe lista priorităților Europei, iar sursele regenerabile sunt menționate în principal ca o modalitate de a-i proteja pe consumatori de creșterile bruște ale prețurilor combustibililor fosili.

Equinor, care operează Kårstø și este cel mai mare producător de petrol și gaze din Norvegia, întruchipează schimbarea aflată în desfășurare. În urmă cu șase ani, când preocupările politice privind schimbările climatice atinseseră un vârf, Equinor a anunțat un plan de investiții în energie regenerabilă și de atingere a emisiilor nete zero până la jumătatea secolului.

Anul acesta, compania a renunțat la o țintă privind energia regenerabilă, dar nu și la obiectivul de emisii nete zero, pentru a se concentra asupra platoului continental norvegian.

„Toți clienții mei din Europa au o strategie de tranziție și lucrează la investiții în surse regenerabile. Dar își asigură și contracte pe termen lung pentru gaze”, a declarat CEO-ul Equinor, Anders Opedal, la scurt timp după semnarea unui contract pe 15 ani pentru furnizarea de gaze cu compania germană de utilități Uniper.

Norvegia vrea o producție „cât mai mare posibil”

Inima industriei petroliere norvegiene poate fi găsită în Stavanger, un mic oraș-port aflat la aproximativ o oră de mers cu mașina la sud de Kårstø. Orașul găzduiește sediul Equinor și una dintre cele mai mari conferințe energetice din lume. Anul acesta, aproape 70.000 de oameni au venit în oraș pentru Offshore Northern Seas Summit, umplând o serie de săli de conferințe de dimensiunea unor hangare de avioane.

Liderii politici și de afaceri norvegieni au folosit ocazia pentru a-și prezenta țara drept un furnizor de combustibili fosili pe care Europa se poate baza. În același timp, au încercat să obțină sprijin pentru forajele de pe platoul continental. Când Equinor și-a anunțat acordul cu Uniper în ziua deschiderii conferinței, Opedal a spus că acesta va „contribui la securitatea energetică a Europei și, prin acest contract, Uniper va contribui la securitatea cererii, permițându-ne să continuăm investițiile în dezvoltarea platoului continental norvegian”.

Mesajul a fost reluat de oficialii norvegieni. Guvernul deține două treimi din Equinor, în timp ce restul acțiunilor sunt tranzacționate public. „Strategia noastră este să fim un furnizor pe termen lung de petrol și gaze pentru piața europeană”, a declarat ministrul norvegian al Energiei, Terje Aasland. „Ținta noastră nu este exprimată în cifre, ci este să avem o producție cât mai mare posibil.” Aceasta ar putea fi o sarcină dificilă. Nu este clar cât timp vor rezista rezervele de petrol și gaze ale Norvegiei.

Producția ar putea scădea puternic până în 2050

Producția norvegiană de petrol și gaze este așteptată să scadă cu o treime până în 2050. Chiar și acesta este scenariul cel mai favorabil, potrivit lui Torgeir Stordal, șeful Directoratului Offshore Norvegian.

Instituția este agenția guvernamentală responsabilă pentru reglementarea platoului continental. În scenariul său de bază, producția ar urma să scadă cu mai mult de jumătate.

Directorii din industrie și liderii politici de la Oslo spun că sunt necesare investiții suplimentare pentru a limita declinul. Ei speră și că tehnologia poate ajuta la „aplatizarea curbei”, expresie folosită în industrie pentru încetinirea scăderii producției.

La sutele de standuri de la ONS erau expuse numeroase tehnologii pentru extracție. Printre ele se aflau drone de ultimă generație, roboți acvatici, sisteme de cartografiere cu inteligență artificială, pompe, burghie și generatoare de electricitate. Echipamentele erau realizate din polimeri viu colorați și oțel strălucitor.

Orice șansă serioasă de a încetini declinul producției depinde de noi descoperiri, în special în Marea Barents, în nordul îndepărtat al Norvegiei. Asta va presupune un apetit mai mare pentru risc și cheltuieli enorme. Va fi nevoie și de atragerea tinerilor norvegieni către regiuni îndepărtate ale țării.

Primarul unei mici comunități norvegiene din Arctica a venit la ONS pentru a-și promova planul de construire a unei universități. Scopul este atragerea tinerilor în comunitate.

Terje Rogde, primarul din Hammerfest, l-a adus cu el pe Jon-Andre Kongsbak, un localnic de 31 de ani. Acesta are ochi deschiși la culoare și păr blond-argintiu și s-a întors recent în orașul natal. Pentru a urma facultatea, fusese nevoit să meargă într-un loc aflat la 30 de ore de mers cu mașina.

Cu un învățământ superior local mai bun, „nu trebuie să faci ca tipul acesta”, a spus Rogde.

Petrolul rămâne esențial pentru economia Norvegiei

Norvegia are motive suficiente să continue. Veniturile din petrol și gaze au ajutat țara să construiască cel mai mare fond suveran de investiții din lume, evaluat în prezent la peste 2.000 de miliarde de dolari. Distribuțiile sale anuale reprezintă aproximativ o cincime din bugetul federal.

În Stavanger, semne mari și mici arată importanța petrolului pentru oraș. Echipa profesionistă locală de hochei pe gheață este cunoscută sub numele de Oilers. Un muzeu celebrează istoria industriei petroliere locale. Reclamele Equinor împodobesc stațiile de autobuz.

În fiecare seară în timpul ONS, mii de participanți îmbrăcați elegant coborau spre portul orașului pentru a sorbi șampanie la bordul iahturilor cu motor și al velierelelor vechi din lemn sau pentru a socializa în corturile sponsorizate de industrie de-a lungul malului.

Într-o seară, în cortul Equinor, tineri norvegieni îmbrăcați în cămăși cu guler și veste matlasate mâncau carne de vită înăbușită cu piure de cartofi și bile de orez umplute, în timp ce ascultau veterani ai industriei discutând despre perspectivele unei cariere în industria petrolieră. Dar nu este clar dacă această mobilizare la nivelul întregului sector va fi suficientă pentru a evita declinul producției. La ONS, unii directori din industrie au spus că țara nu acționează cu suficientă urgență pentru a opri aceste scăderi.

În timpul unei dezbateri, Johnny Hersvik, CEO-ul Aker, o altă mare companie norvegiană de combustibili fosili, încălțat cu adidași, a făcut lobby în mod deschis pe lângă Aasland pentru a le permite companiilor să experimenteze mai ușor cu tehnologii despre care a spus că ar putea accelera drastic producția. Ministrul, mișcându-se pe scaun, a promis doar că va asculta. „Nu cred că există un sentiment de urgență, nu”, a declarat Hersvik.

Criticii industriei cer o Norvegie mai puțin dependentă de petrol

Nu toți norvegienii sunt încântați de sectorul energetic dominant al țării. În prima zi a ONS, membri ai grupului pentru climă Extinction Rebellion au băut petrol în semn de protest în fața sălii principale a conferinței.

Partidul Verde al țării a făcut, de asemenea, istorie anul trecut, când a intrat în guvern ca parte a unei coaliții multipartite conduse de Partidul Laburist, un susținător ferm al sectorului energetic. Deși este mic, partidul a făcut presiuni pentru ca Norvegia să își imagineze un viitor fără petrol, obligând guvernul să înființeze o comisie care să analizeze scenarii pentru un viitor fără combustibili fosili.

Dar a fost dificil să obțină prea multe alte rezultate, a recunoscut deputata Partidului Verde Frøya Skjold Sjursæther, în timp ce făcea un gest către spațiul extravagant al evenimentului din jurul ei la ONS, unde mari companii petroliere precum Shell și TotalEnergies ridicaseră standuri de dimensiunea unor mici clădiri de birouri.

„Poți vedea pur și simplu, când te plimbi prin centru, cât de mult îi au producătorii de petrol și gaze sub control pe politicienii norvegieni și [că] practic pot dicta politica pe care o avem aici”, a spus ea. „Este foarte trist.”

Norvegia exportă combustibilii fosili pe care îi consumă foarte puțin

Una dintre ironiile Norvegiei este că ea consumă relativ puțin din combustibilul pe care îl produce. Are cea mai mare rată de deținere a vehiculelor electrice din lume, iar aproximativ 90% din electricitatea sa este produsă de hidrocentrale. Liderii de afaceri și guvernamentali norvegieni și-au calibrat cu atenție mesajul pentru a atrage Uniunea Europeană, pentru care clima rămâne o prioritate, fără a ofensa Statele Unite, cu care Norvegia a menținut relații relativ calde sub Trump.

„GNL-ul american este important pentru Europa pentru a avea securitate energetică”, a spus Aasland, ministrul Energiei, când a fost întrebat dacă țara nordică concurează în Europa cu GNL-ul american. Un purtător de cuvânt de la Casa Albă a fost de acord, adăugând că Trump îndeamnă Europa de ani întregi să „renunțe la Escrocheria Verde”.

„Datorită agendei de dominație energetică a președintelui Trump, Statele Unite sunt cel mai mare producător și exportator de petrol și gaze naturale din lume”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Taylor Rogers, într-un comunicat pentru POLITICO. „Avem o aprovizionare abundentă și fiabilă atât pentru țara noastră, cât și pentru aliații noștri.”

Directorii Equinor s-au grăbit în mod similar să sublinieze că țara are investiții importante în sectorul american de petrol și gaze, chiar în timp ce evidențiau eforturile companiei de a dezvolta energie eoliană offshore pentru piața europeană.

„Avem o strategie clară de a furniza energie fiabilă într-o lume aflată în tranziție”, a spus Opedal. „Asta înseamnă să ne concentrăm pe dezvoltarea energiei, fie că este vorba despre eolian offshore sau despre petrol și gaze, iar majoritatea va continua să fie reprezentată de petrol și gaze.”

Europa continuă să consume masiv petrol și gaze

Norvegia a învățat să facă diferența între ceea ce spune Europa că își dorește și ceea ce face în realitate, a declarat Mettler. Fosta consilieră a lui Juncker conduce acum think tank-ul Catalyse Europe. Petrolul și gazele continuă să reprezinte mai mult de jumătate din consumul final de energie al continentului. Asta se întâmplă în pofida eforturilor de extindere a surselor regenerabile, a vehiculelor electrice și a pompelor de căldură.

„Spunem un lucru, moralizăm în public și spunem că vrem să facem aceste lucruri, dar apoi ceea ce facem de fapt este să cumpărăm mult GNL”, a spus Mettler. „În multe situații, nu am reușit să construim un argument economic suficient de solid pentru energia curată. Așa că de aceea multe dintre companiile europene de petrol și gaze se întorc, într-un fel, la rădăcinile lor.” Contradicțiile erau vizibile la Kårstø. Un grup de turbine eoliene se ridica deasupra instalației, pe un deal din apropiere. Muncitorii în veste verzi de înaltă vizibilitate se deplasau cu bicicleta între diferitele puncte de lucru.

Două căprioare și o turmă de vite pășteau pe câmpurile verzi și ondulate de fân din jurul uzinei. În fundal se întindea coasta muntoasă a Norvegiei. La uzină, două flăcări portocalii strălucitoare trimiteau în aer o coloană de fum negru. Gazul în exces era ars înaintea unor lucrări de mentenanță.

Practica este necesară pentru siguranța lucrătorilor, dar este considerată și extrem de risipitoare. Totodată, contribuie semnificativ la creșterea temperaturilor globale. În mod sugestiv, UE însăși încearcă să conducă eforturile pentru eliminarea acesteia. Era încă un semn că tranziția Europei către mult visatul său viitor fără combustibili fosili rămâne incompletă. Poluanții încărcați cu carbon vor continua să întunece cerul continentului până când sondele vor seca.